120 matches
-
în mănăstirea fondată de acesta, Chiril s-a întâlnit de mai multe ori cu bătrânul Chiriac care intrase în aceeași lavră în 475 și care avusese ocazia să cunoască tradiția recentă privitoare la fondator. Totodată, atât Chiriac cât și Ioan Isihastul îl cunoscuseră bine pe Sava și aflaseră de la el ceea ce prin tradiție fusese transmis despre Eftimie, lucruri pe care Sava le cunoștea în parte pentru că erau propriile sale amintiri, în parte pentru că le aflase de la primul tovarăș al lui Eftimie
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi putut să le folosească așa cum a făcut în mod cert cu cele ale patriarhatului din Ierusalim pentru a relata evenimentele publice din viața Sfântului Sava. În Viața Sfântului Sava (105), Chiril anunță și o biografie a lui Ioan Isihastul; la începutul acesteia, Chiril, precizează că scrierea constituie începutul logos-ului (discurs sau carte). Ulterioarele biografii compuse de el sunt prezentate așadar de Chiril ca părți ale unei opere unice, iar trimiteri din cuprinsul textelor dovedesc că toate aceste hagiografii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
știut să scrie ca un biograf fidel și nu ca un autor de panegirice. Am văzut cum, prin călătorii și vizite, s-a străduit să obțină informații de la martori de încredere, iar în parte, mai ales în cazurile lui Ioan Isihastul și Chiriac dispunea de informații proprii despre personaj. Grija sa pentru exactitatea cronologiei relative (vârsta personajelor în momentul când se petrece un anumit episod) și a celei absolute nu e doar o dovadă că e un autor credibil, ci ne
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a fost Nicephoros Grigoras. Om al Renașterii și mare polihistor (poate cel mai însemnat al ultimelor două veacuri ale Bizanțului - zice Karl Krumbacher), Grigoras a coborât în for, s-a înscris în dispute, fiind inamicul cel mai temut al isihaștilor (în conciliul din 1351 aceștia îi vor arunca anatema). A rămas mereu el însuși, din care pricină partea originală a Istoriei sale, cam de pe la 1320, va îmbrăca un pronunțat caracter memorialistic. Rămânând în pragul secolului al XV-lea (secol în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
din sudul Dunării, în cea bulgară în particular, secolul al XIV-lea impunea câteva tendințe ce vor avea urmări în modelarea sistemului „genurilor” literare practicate de scriitorii Prerenașterii răsăritene. Sunt destule indiciile care spun că, îndemnați de spiritul laborios al isihaștilor și grupați în centrele culturale de la Paroria, Kelifarevo, Târnovo și Vidin, cărturarii bulgari au desfășurat o activitate literară notabilă. Îndeletnicirea lor de bază o reprezentau mai cu seamă tălmăcirea și copierea de texte bizantine. Continua, deci, activitatea de transferare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
mișcării, cum ar fi Viața lui Grigorie Sinaitul și Viața lui Theodosie de Târnova, scrise de patriarhul Callist, Viața Sfântului Romil, compusă de Grigorie, ucenicul lui. Theodosie de Târnova însuși tălmăcise Capetele foarte folositoare, sinteză atribuită lui Grigorie Sinaitul. Textele isihaștilor își fac loc în sbornicele cu conținut stabil, colecții al căror „sumar” este revăzut prin reînnoirea traducerilor și achiziționarea unor scrieri până atunci evitate din pricina dificultăților de ordin lingvistic (hagiografiile lui de Simeon Metaphrastul pot reprezenta această categorie). Marile sbornice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
stabil, colecții al căror „sumar” este revăzut prin reînnoirea traducerilor și achiziționarea unor scrieri până atunci evitate din pricina dificultăților de ordin lingvistic (hagiografiile lui de Simeon Metaphrastul pot reprezenta această categorie). Marile sbornice cuprinzând „vieți” și panegirice poartă pecetea exigenței isihaștilor față de puritatea lingvistică și față de „aparatul” stilistic al scrierii. „Ideologic” și dogmatic, posibilitățile de pătrundere în sbornice - prin urmare și în „circuitul literar” - a textelor ce oscilau între canonic și necanonic se reduc drastic. Sporește în schimb, simțitor, cercul scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
crucea o figurează cu simbolismul ei geometric. Evident că, în funcție de tipul lor spiritual, gînditorii creștini vor pune accentul, fără exclusivism, pe un model sau pe altul. Contemplativi și mistici pasionați din toate timpurile Origen, Evagrie, Grigore de Nyssa, Isaac Sirul, isihaștii, Eckhart, Ruusbroec, beghinele, Cusanus, Silesius, Serafim de Sarov, Berdiaev sau Simone Weil, pentru a-i numi doar pe cîțiva dintre cei de inspirație creștină înclină să dea preeminență modelului vertical intensificat. Pentru ei, distanța reprezintă calea unei aprige convergențe spre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
răsăritenii, nu prea au existat eretici” <endnote id="(675, p. 111)"/>. Mai mult decât atât, Întotdeauna Țările Române au primit din afară disidenți religioși (de două ori străini), spațiul românesc fiind considerat un fel de paradis al ereticilor (fie ei isihaști și bogomili veniți de la sud, lipoveni și muscali scopiți de la est, husiți de la vest), expulzați de Bisericile creștine din jurul României, mai dogmatice și mai intolerante („mai bine organizate”, cum ar fi spus Culianu). „Religiile prigonite În acele țări - se spunea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reprezentăriitc "Limitele reprezentării" Este păcat că răspunsul dat în Răsărit la accentuarea conștiinței istorice și a simțului critic a constat mai ales într-o repliere pepremisele fideiste îmbrățișate în multe cercuri protestante. Cu excepția mediilor monastice atinse de acel extraordinar revival isihast est-european (de la Paisie Velicikosvky la Nicodim Aghioritul)- Filocalia (1792) fiind monumentul unei tăioase conștiințe istorice -, ortodoxia rurală și urbană a cunoscut fie exaltarea pietistă, fie tentația gnostic-intelectuală (contraste perfect vizibile în Rusia secolului al XIX-lea). Când europeanul cultivat a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianostc "Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos" Citește continuu și cu nesaț din cărțile învățătorilor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Isaac Sirul Ereditatea misticii bizantinetc "Ereditatea misticii bizantine" Alături de Iosif Isihastul, Paisie Aghioritul sau părintele Porfirie sau Teoclit Dionisiatul, arhimandritul Emilianos reprezintă o apariție năprasnică pe scena monahismului atonit contemporan. Cunoscute cititorului român prin traducerile apărute la Editura Deisis în colecția „Mistica”, seria „Scrieri duhovnicești de la Simonos Petras”, cuvântările și catehezele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cunoscător al fenomenului mistic, spune că Simeon Noul Teolog este unul dintre cei mai mari mistici ai Creștinătății și omenirii. Karl Hohll, protestant, critic obiectiv, spune că este cel mai mare mistic al orientului. De la Clement Alexandrinul și Origen până la isihaști, el este punctul culminant. Nichita Stethatos este ucenicul său care-i scrie viața, tradusă în franceză de un anume Irineu<footnote Nicolae Mladin, Prelegeri de mistică ortodoxă, notate de studentul în Teologie Nicolae Streza în anul universitar 1947-1948, Editura Veritas
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
fi vizitat aproape zilnic de Vasile Voiculescu sau îl va vizita el însuși în locuința din strada dr. Staicovici nr.34, însoțit uneori și de părintele său spiritual, Părintele Daniel, fost Sandu Tudor. Poet, gazetar, pamfletar, teolog, călugăr, preot, duhovnic, isihast și martir, părintele și creatorul „Rugului Aprins”, apare incomod și surprinzător mai în toate deciziile lui - inclusiv aceea de a-și fi vândut întreaga avere înainte de a se călugări. Ca și atunci când, înainte de a se prăbuși cu avionul său personal
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), Întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, ele sunt diferite de esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
-lea sau al VII-lea, căruia i-a consacrat o introducere din rațiuni... patriotice. Tradiția de care se simte atașat este aceea reprezentată de Athanasie, Chiril al Alexandriei, Părinții capadocieni, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Simion Noul Teolog, Grigore Palamas și isihaștii din Filocalia sa. E vorba de aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondinționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
MUNTENIA În Muntenia, Petru Velicikovski, devenit între timp rasoforul Platon, avea să trăiască cei mai liniștiți patru ani ai vieții sale. Între 1742 și 1746 petrece o perioadă de iluminare și înduhovnicire într-una din cele mai vechi vetre de isihaști din răsăritul Europei: zona Vrancea-Buzău. Aici, încă din secolul al XIV-lea se stabiliseră, în chilii izolate, pustnici, practicanți ai Rugăciunii lui Iisus. La sosirea lui Platon, acest spațiu sacru era deja purtător a patru veacuri de tradiție isihastă. Sub
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acest răstimp va valorifica toată experiența sa de monah, stareț și lingvist, și ca rezultat, Neamțul va ajunge în această perioadă cea mai înfloritoare citadelă a Ortodoxiei din estul Europei. Experiența sa de organizator strălucește în crearea unei obști de isihaști la fel de activi pe tărâmul rugăciunii cât și al muncii. Mănăstirea întreține ateliere, case de oaspeți, spital, își administrează și își lucrează ogoarele, viile, livezile, își îngrijește turmele, își asigură traiul sieși și multor altora, aflați în nevoie. Paisie aduce în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
obștii paisiene la Neamț, în 1781, din porunca aceluiași Mitropolit Grigorie al II-lea, preia conducerea și refacerea mănăstirii Cernica (din apropierea Bucureștiului), părăsită până atunci timp de treizeci de ani. Călugărul Gheorghe creează în spațiul Cernica Căldărușani o vatră de isihaști de tip paisian, în care mai târziu avea să strălucească Sfântul Calinic de la Cernica. Alți ucenici ai Starețului Paisie ajung ierarhi de seamă. Între ei, Veniamin Costachi, ajuns Mitropolit al Moldovei. În timpul vieții lui Paisie era Episcop de Huși și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
la momentul dispariției lui Tolstoi, cea mai fidelă păstrătoare a ideilor lui PAISIE VELICIKOVSKI și principalul difuzor al traducerilor și învățăturilor acestuia. Sfântul pelerin născut în Poltava, în 1722 (cu un veac înaintea lui Tolstoi), școlit în Kiev, înduhovnicit între isihaștii din Muntenia, devenit ieromonah, stareț și păstor de suflete la Athos, retras apoi în mănăstirile din Moldova pentru desăvârșirea operei sale uriașe de traducere din greacă în slavonă, a textelor patristice și mai cu seamă a Filocaliei, rămăsese în memoria
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
putem Învrednici de Înfierea ei. Fiii Maicii Domnului cunosc plinătatea rodnică și sacră a votului tăcerii. Îndeosebi ei sunt marea armată tăcută a monahilor isihaști”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 75 footnote>. Și noi știm că tăcerea celor isihaști rugăciune este. mrd. Liviu Petcu BIBLIOGRAFIE Sf. Maxim Mărturisitorul Tâlcuire la Tatăl nostru, În Filocalia, vol. II, Editura „Humanitas”, București, 1999 Petru Damaschinul Învățături duhovnicești, În Filocalia, vol. II, Editura „Humanitas”, București, 2001 Sf. Simeon Noul Teolog Cuvântări morale, În Filocalia
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Pornind în tinerețe de la triada de aur isihastă, purificare - iluminare - desăvârșire , temutul prelat, ajunge ca la nouăzeci de ani, printr-o înfricoșătoare chimie a întunericului, să propovăduiască o cale inversă pentru traseul fiecărui om și anume, întunecare - descompunere - aneantizare. Dacă isihastul, printr-o existență hristocentrică, țintește spre în-Dumnezeire, adică spre unire cu Persoana Divină încă din timpul vieții pământești, Marele Inchizitor, isihastul pervertit de întuneric, croiește pentru întreaga omenire o existență satanocentrică, în care un traseu de tenebre să conducă spre
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
înfricoșătoare chimie a întunericului, să propovăduiască o cale inversă pentru traseul fiecărui om și anume, întunecare - descompunere - aneantizare. Dacă isihastul, printr-o existență hristocentrică, țintește spre în-Dumnezeire, adică spre unire cu Persoana Divină încă din timpul vieții pământești, Marele Inchizitor, isihastul pervertit de întuneric, croiește pentru întreaga omenire o existență satanocentrică, în care un traseu de tenebre să conducă spre unirea cu întunericul și spre demonizarea persoanei. Ca o tenebroasă parodiere a monostihului isihast și a repetării numelui hristic în mod
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
de întuneric al prințului acestei lumi, pe care, în mod paradoxal, îl identifică prin trăsături de măsluire a identității luminii: înfricoșatul și preaiscusitul duh, strălucitul duh, puternicul și iscusitul duh, inteligență nepieritoare și desăvârșită. Puterea profetică, harul clarviziunii dobândit de isihaști prin lungă și aspră asceză, este și el atribuit de către Marele Inchizitor duhului nimicniciei și al neființei care, încă din momentul celor trei ispitiri, pare să fi prevăzut fără greș tot viitorul omenirii, închise întrun cerc vicios al încercării nereușite
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
din momentul celor trei ispitiri, pare să fi prevăzut fără greș tot viitorul omenirii, închise întrun cerc vicios al încercării nereușite de a adapta o învățătură cerească la o viață și o făptură telurică prin excelență: omul. Destinația finală a isihastului, desprinderea de pământesc și câștigarea libertății absolute prin unirea cu Dumnezeu și ascultarea necondiționată față de voia Acestuia, își găsește și ea echivalentul de întuneric, într-un parcurs care, prin suprimarea laturii spirituale din om și prin anihilarea cerescului din sufletul
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
cu un devotament exemplar într-o instituție de profil, iar Fox Mulder (David Duchovny) duce o viață anahoretică, izolat într-un fel de cabană, pentru aceasta stă mărturie o barbă respectabilă care nu-i ajunge totuși pînă la brîu ca isihaștilor noștri de la schitul Pătrunsa, dar moda este cu totul alta în West Virginia. Ambii au aerul obosit al unui trecut tumultuos plin de X-uri clasificate, în plus, Mulder are și un dinte împotriva FBI-ul, mai ales a departamentului
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]