110 matches
-
dar putea și supraveghea eficient fortărețele cruciate. Ascensiunea lui Sinan nu a trecut neobservată de Hasan II și deși secretomania ismailită nu lasă loc de foarte multe interpretări, se presupune că Sinan depindea teoretic de Alamut, pe când în practică, statul ismailit al lui Sinan era unul aproape independent. Încrederea solidă dintre Sinan și stăpânul său din Persia a fost liantul ce a împiedicat o separare între cei doi, Hasan II numindu-l mai târziu pe Rașid al-Din ca adjunct al său
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
aproape independent. Încrederea solidă dintre Sinan și stăpânul său din Persia a fost liantul ce a împiedicat o separare între cei doi, Hasan II numindu-l mai târziu pe Rașid al-Din ca adjunct al său. La fel, asupra practicilor religioase ismailiților sirieni apar semne de întrebare întrucât ele începuseră să se disocieze de cele ale ismailiților persani, prin împrumuturi în ritualuri și frazeologie de la autori sufiți precum Muhyi ad-Din Ibn Arabi, Jalal ad-Din al Rumi sau Ibn al-Farid. Surse non-islamice afirmă
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
a împiedicat o separare între cei doi, Hasan II numindu-l mai târziu pe Rașid al-Din ca adjunct al său. La fel, asupra practicilor religioase ismailiților sirieni apar semne de întrebare întrucât ele începuseră să se disocieze de cele ale ismailiților persani, prin împrumuturi în ritualuri și frazeologie de la autori sufiți precum Muhyi ad-Din Ibn Arabi, Jalal ad-Din al Rumi sau Ibn al-Farid. Surse non-islamice afirmă că era tratat regește de adepții săi, fiind numit de aceștia ca muqaddam (comandant), ra
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
Jalal ad-Din al Rumi sau Ibn al-Farid. Surse non-islamice afirmă că era tratat regește de adepții săi, fiind numit de aceștia ca muqaddam (comandant), ra’is (căpetenie) sau sahib (stăpân) al hashishya. Călătorul musulman spaniol Ibn Jubayr îi numește pe ismailiții sirieni, ca „sinaniți”. Din aceste informații rezultă că emanciparea ismailiților sirieni sub Sinan era o realitate, fiind emanația unei conștiințe superioare care a dat o nouă imagine ismailiților, separându-se cel puțin la nivel teoretic de Alamut. Sinan, care poseda
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
că era tratat regește de adepții săi, fiind numit de aceștia ca muqaddam (comandant), ra’is (căpetenie) sau sahib (stăpân) al hashishya. Călătorul musulman spaniol Ibn Jubayr îi numește pe ismailiții sirieni, ca „sinaniți”. Din aceste informații rezultă că emanciparea ismailiților sirieni sub Sinan era o realitate, fiind emanația unei conștiințe superioare care a dat o nouă imagine ismailiților, separându-se cel puțin la nivel teoretic de Alamut. Sinan, care poseda excelente abilități de comandă, devine astfel liderul incontestabil al ismailiților
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
sahib (stăpân) al hashishya. Călătorul musulman spaniol Ibn Jubayr îi numește pe ismailiții sirieni, ca „sinaniți”. Din aceste informații rezultă că emanciparea ismailiților sirieni sub Sinan era o realitate, fiind emanația unei conștiințe superioare care a dat o nouă imagine ismailiților, separându-se cel puțin la nivel teoretic de Alamut. Sinan, care poseda excelente abilități de comandă, devine astfel liderul incontestabil al ismailiților sirieni, revigorând mișcarea acestora prin mărirea corpului de fedayini și supunerea acestora la antrenamente energice și neîncetate. Ulterior
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
ismailiților sirieni sub Sinan era o realitate, fiind emanația unei conștiințe superioare care a dat o nouă imagine ismailiților, separându-se cel puțin la nivel teoretic de Alamut. Sinan, care poseda excelente abilități de comandă, devine astfel liderul incontestabil al ismailiților sirieni, revigorând mișcarea acestora prin mărirea corpului de fedayini și supunerea acestora la antrenamente energice și neîncetate. Ulterior acestor pregătiri, secta obține rapid spațiu vital, adică teritorii bine delimitate în jurul fortărețelor; toate acestea dirijate de la cartierul general al lui Sinan
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
important în jocurile de putere din Levant. Relația acestuia cu contemporanii vremii, Saladin și cruciații era una hotărâtă de intersele imediate ale sectei ismailite. În ceea ce-l privește pe Saladin; devenit după înlăturarea fatimizilor sultan al Egiptului, Sinan, ca șiit ismailit școlit la Alamut, pune la cale mai multe asasinate împotriva noului sultan, nici unul cu succes. Motivele acestei abordări radicale sunt datorate cel mai probabil politicii de ostilitate a lui Saladin față de ismailiți precum și tratamentul inuman aplicat familiei califilor fatimizi, care
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
înlăturarea fatimizilor sultan al Egiptului, Sinan, ca șiit ismailit școlit la Alamut, pune la cale mai multe asasinate împotriva noului sultan, nici unul cu succes. Motivele acestei abordări radicale sunt datorate cel mai probabil politicii de ostilitate a lui Saladin față de ismailiți precum și tratamentul inuman aplicat familiei califilor fatimizi, care chiar dacă se distanțaseră de ismailismul nizarit al lui Hasan Sabbah, făceau parte totuși din aceeași familie șiită. Nu doar atât, intenția vădită a lui Saladin de a crea un stat siro-egiptean nu
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
fatimizi, care chiar dacă se distanțaseră de ismailismul nizarit al lui Hasan Sabbah, făceau parte totuși din aceeași familie șiită. Nu doar atât, intenția vădită a lui Saladin de a crea un stat siro-egiptean nu putea avea decât consecințe nefaste pentru ismailiții sirieni. În aceste condiții, o alianță cu facțiunea cruciată devenise pentru Sinan următorul pas logic. Relația sectei ismailite cu cruciații, prin proximitatea geografică a fortărețelor ismailite de cele cruciate, sugerează că între cele două facțiuni trebuie să fi existat anumite
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
și actele de genocid frecvente comise de cruciați asupra șiiților și sunniților deopotrivă au dus la ralierea lui Sinan la cauza lui Saladin, în defavoarea cruciaților, care nu s-au dovedit suficient de diplomați încât să exploateze o posibilă alianță. Marele ismailit Rașid al-Din Sinan, a cărui poreclă „bătrânul munților” inspira teamă la curțile regilor și prinților, moare în jurul lui 1193. Autorul sunnit Ibn al-Jawzi plasează moartea acestuia în 1192 și îl descrie ca fiind un om de stat, înțelept și foarte
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
îl descrie ca fiind un om de stat, înțelept și foarte priceput în a câștiga inimile oamenilor. Cronicarii vremii, ca Bustani al-Jami, susțin că adepții lui Sinan nu au crezut în moartea lui, considerând decesul acestuia ca încă un vicleșug. Ismailitul sirian Nur al-Din Ahmad, oferă o descriere a lui Sinan ca fiind „frumos la înfățișare, potrivit la înălțime, cu ochi mari negri, măsliniu la față, elocvent în exprimare, puternic în argumentație, cu o viziune clară asupra lucrurilor, rapid în improvizație
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
jurist are o putere considerabilă de a lua o decizie în concordanță cu rațiunea proprie. Școala ja῾farită folosește intelectul în locul analogiei în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți, cei care aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți, cei care aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite fatimide. Jurisprudența zaidită urmează învățăturile lui Zayd ibn Ali. În termeni juridici, școala zaidită este
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
există. Sistemul legal este bazat pe Shari'a (legea islamică), cu tribunale Shari'a care judecă pe baza unui cod derivat din Coran și Sunna. Conform Human Rights Watch, Arabia Saudită „discriminează sistematic minoritățile religioase musulmane, în particular pe șiiți și ismailiți”, dar guvernul le permite musulmanilor șiiți să-și folosească propriile tradiții judiciare pentru a rezolva cazuri fără aspect penal din cadrul comunității lor.
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
i (Arabă: النزاريون "an-Nizăriyyūn; Nezări Ismaʿilis") fac parte din comunitatea șiiților Ismailiți (Arabă: الإسماعيلية "al-Ismăʿīliyya"; Persană: اسماعیلیان ). i și Musta’iliții sau "Țayyibī Mustaʿlī (Mustaʿlian Țayyebi Ismaʿilis)" reprezintă astăzi principalele ramuri ale șiismului Ismailit. La momentul actual, terminologia de Nizariți este asociată primordial adepților lui Aga Khan. În urma declinului dinastiei Ismailite fatimide
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
i (Arabă: النزاريون "an-Nizăriyyūn; Nezări Ismaʿilis") fac parte din comunitatea șiiților Ismailiți (Arabă: الإسماعيلية "al-Ismăʿīliyya"; Persană: اسماعیلیان ). i și Musta’iliții sau "Țayyibī Mustaʿlī (Mustaʿlian Țayyebi Ismaʿilis)" reprezintă astăzi principalele ramuri ale șiismului Ismailit. La momentul actual, terminologia de Nizariți este asociată primordial adepților lui Aga Khan. În urma declinului dinastiei Ismailite fatimide și a morții Imamului Abu Tamim Ma’add al Mustansir Billah, cunoscut ca al-Mustansir (Arabă المستنصر) în 1094, un grup al Ismailiților
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
Ismailit. La momentul actual, terminologia de Nizariți este asociată primordial adepților lui Aga Khan. În urma declinului dinastiei Ismailite fatimide și a morții Imamului Abu Tamim Ma’add al Mustansir Billah, cunoscut ca al-Mustansir (Arabă المستنصر) în 1094, un grup al Ismailiților a susținut la succesiunea Imamatului pe fiul cel mare al acestuia, Nizar ibn Mutansir Billah (Arabă: ابن المستنصر بالله نزار) - de unde și numele grupării, Nizariți - și s-a mutat în Iran și Siria, unde adepții săi au stabilit principate independente
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
Aga Khan. Din acest motiv, Nizariții actuali mai sunt numiți și adepți ai lui Aga Khan. Imamatul este considerat o funcție ereditara Comunitatea nizarită o surclasează pe cea musta’ilită ca număr de adepți. Nizariții sunt singura comunitate de Șiiți Ismailiți care este astăzi condusa de un Imam prezent și in viață "(Hazer wa Mawjud)". Distribuție geografică: Comunitatea nizarită are o prezență globală deși in secolele recente, Ismailiții au fost preponderent o comunitate Indo-Iraniana. Din punct de vedere istoric, comunitatea reflectă
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
cea musta’ilită ca număr de adepți. Nizariții sunt singura comunitate de Șiiți Ismailiți care este astăzi condusa de un Imam prezent și in viață "(Hazer wa Mawjud)". Distribuție geografică: Comunitatea nizarită are o prezență globală deși in secolele recente, Ismailiții au fost preponderent o comunitate Indo-Iraniana. Din punct de vedere istoric, comunitatea reflectă diversitatea etnografică a diferitelor regiuni geografice de unde adepții săi au provenit și unde au trăit, care includ Asia Centrală, Persia/Iran, țările arabe și Asia de Sud. Nizariții se regăsesc
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
în 1840. Imamii sunt considerați de Nizariți ca Ahl al-Bayt (Arabă: أهل البيت) oamenii casei. Imamii, considerați ca intermediari între om și Dumnezeu , au pentru mulți dintre șiiți o aură divină, noțiune total străină sunniților, ca și aceea de imamat. Ismailiții împart primii șapte imami cu șiitii duodecimani. De menționat însă faptul că există o dispută în ceea ce privește numărătoarea, întrucat unele grupări se referă la ’Ali ca fiind primul Imam, în timp ce altele îl consideră pe Hassan ca fiind primul. Adițional, unele grupări
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
au rupt de acest fir de succesiune după Ali ibn Hussein, urmându-l pe Zayd ibn Ali în locul lui Muhammad al-Baqir. Lineația Imamilor Nizariți este următoarea (pe cât posibil, s-au urmărit și elementele comune cu alte grupări șiite): Imami comuni Ismailiților (Nizariți și Musta’iliți), și Duodecimanilor - Cu specificațiile din paranteze Ismailiții și Ziadiții se despart de Duodecimani în ceea ce privește succesiunea Imamului Ja’far . Ismailiții consideră că succesiunea corectă este de la Ja’far la fiul său cel mare Ismăʿīl. Duodecimanii cred că
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
urmându-l pe Zayd ibn Ali în locul lui Muhammad al-Baqir. Lineația Imamilor Nizariți este următoarea (pe cât posibil, s-au urmărit și elementele comune cu alte grupări șiite): Imami comuni Ismailiților (Nizariți și Musta’iliți), și Duodecimanilor - Cu specificațiile din paranteze Ismailiții și Ziadiții se despart de Duodecimani în ceea ce privește succesiunea Imamului Ja’far . Ismailiții consideră că succesiunea corectă este de la Ja’far la fiul său cel mare Ismăʿīl. Duodecimanii cred că Imamului Ja’far i-a succedat fratele lui Ismăʿīl, Imamul Musa
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
Nizariți este următoarea (pe cât posibil, s-au urmărit și elementele comune cu alte grupări șiite): Imami comuni Ismailiților (Nizariți și Musta’iliți), și Duodecimanilor - Cu specificațiile din paranteze Ismailiții și Ziadiții se despart de Duodecimani în ceea ce privește succesiunea Imamului Ja’far . Ismailiții consideră că succesiunea corectă este de la Ja’far la fiul său cel mare Ismăʿīl. Duodecimanii cred că Imamului Ja’far i-a succedat fratele lui Ismăʿīl, Imamul Musa al-Kazim. Ziadiții și Ismailiții cred în succesiunea lui Ismăʿīl și dupa el
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
despart de Duodecimani în ceea ce privește succesiunea Imamului Ja’far . Ismailiții consideră că succesiunea corectă este de la Ja’far la fiul său cel mare Ismăʿīl. Duodecimanii cred că Imamului Ja’far i-a succedat fratele lui Ismăʿīl, Imamul Musa al-Kazim. Ziadiții și Ismailiții cred în succesiunea lui Ismăʿīl și dupa el, a fiului sau Muhammad ibn Ismăʿīl. Așadar, Imami comuni Ismailiților (Nizariți și Musta’iliți), și Ziadiților: Grupul care a crezut că Muhammad ibn Ismail era "Mahdi" care a intrat în ocultare și
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]