1,366 matches
-
lejeritate pentru un urcător și ceva mai înghesuită pentru mai mulți, sus e nivelul posibil apoteotic, unde așteaptă coroana și steaua. De la prima, la ultima spiță (prima e jos, nu sus), urcarea e măsurată în unități începând cu metrul și isprăvind cu centimetrul. La finiș e gloria! Actorul Vasile Muraru a atins-o cu fruntea, nu cu iluzia. A cucerit pe rând până aici, redutele satirei, flatării, moralizării, evocării comice etc., pentru ca azi să elaboreze regaluri de comedie. Deliberat echivoc elegantei
VASILE MURARU. VOIOŞIA, O DETERMINARE SPIRITUALĂ UNIVERSALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383785_a_385114]
-
diferență! Omul bun Omul care este bun, Știe totdeauna a-nțelege, Poate totdeauna-a ajuta Și pe prost, și pe nebun. Astăzi, toți de la oraș, cătun și sat S-au înscris la doctorat, Dar locurile libere tot nu s-au isprăvit, Astfel a ajuns să nu mai fie ceva deosebit. Când caută perechea orișicine Vrea cu averea cât mai mare, Să țină loc și de amor, de căldurică, Chiar dacă este cât mai mică. Autonomia universitară Când făcut-ai tu autonomie, Tare
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]
-
profesor la tipul acesta de studii, trec prea puțini. Paradoxal, nu, dacă privim tabloul teatral din punct de vedere pedagogic. Școlile de teatru s-au înmulțit nejustificat de mult. Ar trebui enumerate orașele unde nu sînt facultăți de teatru ca să isprăvim mai iute. Din punctul meu de vedere, două sînt întrebările cheie, avînd în vedere degradarea alarmantă a acestui tip de învățămînt universitar, adesea invocată în analizele performanțelor dintr-un spectacol sau altul. Nu înțelegem ce spun, cum rostesc, ei nu știu cine
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
n-o pomenește...) se arată soarele în apă. Abia întîi octombrie - o sărbătoare laică și ea, pentru cine o cunoaște... - e tot o vinere de după Rusalii, cu tunete și trăsnete. Adio liniștii vacanței... Într-o precuvîntare, după ce calendarul s-a isprăvit, Mangiuca scrie, din Oraviți'a, Temesvar, că sărbătorile și datinile unui popor sînt mai importante chiar decît limba lui, pe care asuprirea o poate schimba. Nimic pe lume, însă, nu poate șterge eresurile, frica și credința, morala și descifrarea cerului
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
de Lena - sunt blazați în exces și, sartrieni declarați, propun teorii absconse ale neantului. În plus, se droghează cu alcool și morfină și țes utopii abracadabrante. Georgică, care și-a pierdut părinții într-un bombardament, se simte "pierdut, definitiv pierdut", "isprăvit", "mort" și e terorizat de gândul că "pe cadavrul meu, domnii comuniști construiesc socialismul". În numeroase rânduri vehiculează teoriile heideggeriene sau sartriene: "universul e absurd", iar "societatea și natura sunt niște jucării absurde, niște mașini de tortură"4. Visează o
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
întrucâtva sentimentele de frustrare. Prea puțin însă față de primejdia de a demitiza spiritul de competitivitate, împingându-l în logica lui "hai să împăcăm și capra și varza". Trebuie să mărturisec, totuși, că prezența într-un juriu, deși totul s-a isprăvit fără să se taie capul cuiva, nu e ceva de invidiat. În ceea ce mă privește, am încă insomnii din pricina absenței lui Purcărete de pe lista regizorilor nominalizați sau a lui Bogdan Zsolt a actorilor. Dar asta e o problemă pur personală
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
și mă aștepta îngrijată din cauza orei târzii. Nu ne-am culcat până n-am povestit toate impresiile frumoase culese în acea seară. A doua zi am asistat la premiera unei interesante opere de Hugo Wolf, “Il Corregidor” opera neterminată și isprăvită de compozitorul Falla. Cântărețul Erb a făcut o adevărată creație din rolul Corregidorului, iar orchestra condusă de Bruno Walter era la înălțime. Tot în Deutsches Opernhaus am mai auzit un Meistersinger de Wagner minunat interpretat cu același dirijor. Al doilea
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
George Apostu") s-a întâmplat o mare dandana : Olimpiada națională de muzică. Totul a început în a treia zi de Paști (29 aprilie) când, nu-i așa, cântatul se cădea să înlesnească digestia mielului, ouălor sau cozonacului, și s-a isprăvit în a treia zi a lui florar, după ce de atâta cântat oamenilor li s-a făcut poftă de treburi mai serioase. 1.Cercul competitorilor În Grecia antică, se știe, spiritul de competiție se exercita și în domeniul artei sunetelor, centre
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
aduce el însuși ciorba, cu ardei iuți și cu o ceașcă de smîntînă. Primarul o potrivește din acreală cu oțet, pune și cîteva picături de smîntînă, s-o netezească și cînd golește farfuria, încălzit, cere o țuică mare, la gheață. Isprăvește din cîteva înghițituri dorobanțul și, dacă tot nu mai era nimeni în cîrciumă, îi face semn lui Drogeanu să-i mai aducă unul. La primărie îl așteptau în dulăpior două sticle de coniac, dintre care una începută. Sticla începută, cu
Dimineață senină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6919_a_8244]
-
unul de lamentație și obidă. Dezbaterile on-line par să conțină un permanent ecou din vorbele babei evocate exact acum 70 de ani ("Tot mai înveți, maică?", în Jurnalul literar, I, 26, 1939) de G. Călinescu: "Greu și cu dumneavoastră până isprăviți cartea. O să dai examenele și ai să scapi de ponos". Agitația politică creată în jurul acestei teme a avut la bază, cel puțin în primul moment, aceeași viziune tradițională asupra învățăturii: grija ca studenții "să nu sufere" presupunea efectul inevitabil dureros
Suferință și pedeapsă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7064_a_8389]
-
pot înmulți și căpăta un rol însemnat în viața socială. Însă din personajele literare menționate unul e criminal scăpat din ocnă, apoi prins și reinternat, altul un ciocoiaș scăpătat, care își începe cariera sub protecțiunea ucigașilor și a pungașilor și isprăvește ca un elegant "pește" de lumea mare, al treilea după ce se însoară cu o babă bătrînă șsicț și bogată, amorezată de el, cade sub lovitura unui glonte răzbunător al moralei. Fantazia lui Balzac și Daudet n-a îndrăznit să meargă
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
comunității armene din România, Cartea șoaptelor este fără îndoială romanul cel mai complex publicat la noi în ultimii ani. O poveste de viață și de moarte la ale cărei episoade cititorul va rămâne să mediteze multă vreme după ce va fi isprăvit de citit ultima pagină.
Un Pateric armenesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6950_a_8275]
-
tot și apele văilor urcând în deal. În ultima noapte se înstăpâni în lume ultima urgie: pe tot pământul se lăsă norul de broaște căzut din cer. Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în întinderea aceea de dușumele și pereți albi de scândură văruită, începu să măture. Apoi așeză mătura de-a curmezișul, cu coada pe-o masă, și, târșâindu-și târlicii, se apropie și se opri în spatele Invalidului. Ce-i? S-o isprăvit făina de păpșoi. Cată în ladă. Mai este? Este. Cât? Cam pe sfert. Bine. Ascultă-ncoa! Pe frontul de răsărit au fost întâmpinate atacurile sovietice în regiunea Iași. La vest de Luțk..." Știi unde vine? Acolo m-a rănit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Gornea Dumitru, dintr-o divizie de infanterie, este rugat să comunice urgent la adresa: Vasile Gornea, strada Apostol Mărgărit 2, București, telefon 3. 40. 90." Doamne, domnu! oftă bătrâna. Toma era sublocotenent la-nceputul războiului. Sublocotenent l-au luat, cum a isprăvit școala. Acuma e căpitan, decorat, citat pe armată. Te poți mândri cu el. "Berlin 15, Reuter, transmite: Cele mai apropiate regiuni ale frontului de est vizate de sovietici sunt acum..." Nu te interesează, dar sunt lângă noi. S-au apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe-aproape, poate chiar la barieră, gata să primească și să-i dea îmbrățișarea lui scurtă de soldat norocos. Tomiță ieșise inginer de poduri, toți vorbeau de el, tot orașul, sfârșise cu media cea mai mare, ziceau că nu mai isprăvise nimeni înaintea lui atât de strălucit facultatea de inginerie, făcuse podul din marginea orașului, podul de piatră și fier, pe care vor dușmanii să-l arunce în aer. Și ce s-a ales de toată bucuria ei? N-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-o în pace! Bagi groaza în ea, nu vezi?! Plutonierul se ținu bățos. Ușurel, jupâne, că nu știi despre ce-i vorba! Ei, despre ce-o fi, că doar nu dau rușii peste noi! Bagi femeia-n sperieți! Eu am isprăvit, domnu. Mă duc, șopti bătrâna, și dădu să se retragă de-a-ndăratelea spre ușă. Încotro? o opri un jandarm. Du-te. Las-o să se ducă, spuse plutonierul. Du-te și-l adă pe băiat. Am nevoie de el. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să nu cadă. Cerboaica se opri în stradă s-o aștepte. Chiar ai de gând să mergi la secerat? o-ntrebă când veni. M-am gândit as-noapte că nu-i rău să avem și noi ceva de adunat. Poate se isprăvește cu războiul și ne lasă la casa noastră. Or să se-ntoarcă ai noștri, și ce-o să mâncăm? Tot câmpu a rămas în părăsire, atâta amar de grâu s-a risipit, când or să vină toți, după război, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu știa și nu credea că poate să li se-ntâmple ceva bun. Prea multe rele li se aruncaseră în față, ca să mai nădăjduiască ceva acătării. Așteptarea lor avea ceva de osândă și blestem. Ah, maică, de nu s-ar isprăvi până ajungem și noi la rând! oftă o bătrână atât de ostenită sau bolnavă, sau atât de-nspăimântată de răzbunarea soartei provocată de propriile ei vorbe, că nu mai avu putere și se rezemă de Cerboaică. E aici prefectul? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei pătrunse o vagă zguduire ca un cutremur îndepărtat, foșnirea vântului, mângâietoarea voce a bărbatului pe umărul căruia adormise și care-i feri fața cu grijă să nu se trezească, dezlipindu-se și alunecând de lângă ea, și-abia când totul se isprăvi și trebuiră să urce rănitul pe bancheta din spate, o trezi dezmierdător, cuprinzând-o în brațe ca pe-un copil. În văzul bătrânei. Asta știa. Știa și-avea să rămână neșters: starea aceea nemaipomenită de limpezime și vioiciune cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o sprânceană, căciula cu urechi și cozoroc de șapcă, croite din spinarea negrie a lupului bătrân și bolnav, hărtănit și sfâșiat în luptă dreaptă de Tudora, în ajunul Crăciunului din anul când Miluță venise s-o vadă.. Miluță, cumnatu-său, tocmai isprăvise școala și fusese proaspăt numit șef de gară la vreo patruzeci de kilometri în apropiere. Irina își făcea serviciul la aceeași gară de doi ani: era casieră, se-mpăca bine cu soacră-sa, motiv pentru care Miluță, acum un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
totul se liniștise și se limpezise și-acesta-i povestise de "îngerul lui păzitor" care era atât de pornit și de absurd în dorința lui de-a-i face de petrecanie, că-n ziua când trebuia să-l anunțe că i s-a isprăvit pedeapsa printr-un act de clemență, intrând și el în amnistia generală, i s-a uitat în ochi și, cu toate că știa că nu-i mai poate face decât răul vorbelor în sine, decât zvârlindu-i în față soarta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
frumoase dacă v-aș aduce citate și dacă am face puțină literatură mistică. Dar, în definitiv, noi nu suntem aci ca să auzim lucruri frumoase, ci ca să auzim lucruri precise; și, dacă ar fi să spunem lucruri frumoase, n-am mai isprăvi ani de zile, pe când noi suntem grăbiți să ne orientăm și nu facem decât să ne orientăm în lucrurile acestea.“ După Marta Petreu, iarăși, considerațiile lui Nae Ionescu despre simbolizare sunt „acumulate“ din lectura atentă a Misticii. Ca și mai
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
încât să ocupe toate prelegerile restante. Corespondența sa privată permite și lansarea unei ipoteze în privința „laboratorului“ cursului. Se pare că Nae Ionescu lucra la el în vara anului 1928, la Tescani, de unde o anunța pe soția sa că nădăjduiește să isprăvească în curând prepararea lui. După toate probabilitățile nu a reușit decât pe jumătate. Astfel s-ar putea explica consacrarea celeilalte jumătăți discuției asupra misticii. Proaspăta lectură a cărții lui Evelyn Underhill a constituit un impuls de a regândi problemele fundamentale
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
istorie... Să te naști primăvara când dă colțul ierbii, de două ori fericire... Între probabilitate și certitudine - aceeași distanță ca de la vis la realitate. Locul unui om între semenii săi spune multe despre vremurile lui trecute. Când ți s-au isprăvit rezervele despre poftă de viață, nu spera că va veni careva să ți le completeze! Ajută-te singur! Nu aspira la bunul altuia, mulțumește-te cu ce-i al tău. Când are mulți (ori prea mulți) bani, omul gândește și
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]