454 matches
-
fapt reînnoirea unui alt hrisov, iscălit de unchiul principelui, Ioan Nicolae Mavrocordat. Erau întărite, astfel, vechile privilegii și adăugate altele, printre care interdicția ca localnicii să perceapă armenilor chirii prea mari pentru pășunat sau să le producă alte neplăceri, iar ispravnicilor li se lua dreptul de a-i pedepsi personal pe armeni, urmând ca delincvenții să fie predați curții de judecată domnești, singura care îi putea sancționa. O dată de excepție în istoria de bună și pașnică viețuire a armenilor, vreme de
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
obține bani de sărbătoarea Paștelui. Văcărescu a fost torturat trimis la Constantinopol, iar la 15/26 august 1714 a fost decapitat în fața sultanului și a reprezentanților ambasadelor străine. Văcărescu a fost de asemenea implicat în refacerea de monumente religioase, fiind ispravnic la repararea Bisericii domnești din Târgoviște (între 1698-1699), la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București (terminată în 1699) și la refacerea de iznoavă a Bisericii dintr-o zi (în 1702). Este de asemenea, alături de soție și o parte din copii
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
cumpărături” în sat, au mai urmat și alte înzestrări cu moșii cum rezultă din actele vremii (Voineasa, Titeasa, Șopârlige și Moceasca). La sfârșitul domniei lui Matei Basarab lucrările la finisaje, precum și pictura bisericii, nu erau gata în ciuda eforturilor celor doi ispravnici Mogoș, iuzbașa din Păulești și Antonie postelnicul din Negoiești, iar ca prim egumen este atestat din pisanie chir Vasilie monahul, probabil același care la 1646 va fi menționat ca egumen la Mănăstirea Plătărești. Domnul Antonie din Popești recondiționează turnul incintei
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
poetul Alexandru Hrisoverghi (1811-1837) deplângea starea jalnică în care ajunsese cetatea și cerea oprirea vandalismului. Ca urmare a acestui protest, s-au luat primele măsuri de protejare a cetății. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a emis mai multe acte domnești, adresate ispravnicilor de Neamț, prin care a cerut protejarea zidurilor cu gard și punerea unui supraveghetor. Tot în timpul domniei sale, s-a amenajat și o potecă de acces către cetate. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, Cetatea Neamț devine un simbol al
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
această nuvelă, acțiunea se petrece ""pe la sfârșitul lui septemvrie 1686"", când o oaste poloneză în frunte cu Ion Sobiețki, regele Poloniei, și hatmanii Iablonovski și Potoțki, ajung în fața cetății. În fortăreață se aflau în acel moment 19 plăieși trimiși de ispravnicul de Neamț pentru străjuire. Dorind să pună mâna pe averile pe care bănuia că domnitorul le-a trimis aici, Sobieski poruncește asedierea cetății. După cinci zile de lupte, timp în care au murit zece plăieși, iar în cetate se terminaseră
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
la domnitorul Grigore Alexandru Ghica și i-a zis că este ""păcat să se dărâme cetățile bătrânești, și să-și facă nevrednicii de azi crâșme din ele"". Domnitorul i-a dat la mână un document către isprăvnicie în care poruncea ispravnicului să scoată oamenii din toate satele dimprejurul cetății și să îngrădească cetatea. Pe aici a trecut și scriitorul Calistrat Hogaș în călătoriile sale prin Munții Neamțului. În povestirea ""Spre mânăstiri"" din volumul "Pe drumuri de munte" (1912), el descrie trecerea
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
domnului însuși (interesant este formularea în care se spune că pământul este dat de strămoșii domnului ceea ce ar putea induce ideea că mănăstirea a fost construită peste o o alta anterioară necunoscută încă) și ale lui Tudor clucerul Doicescul, chiar ispravnicul mănăstirii, și Ștefan cihodarul din Bărbătești, care au fost trecuți la ctitori. Printr-un act din 21 mai același an, domnitorul înzestrează mănăstirea cu livada Lăculețe, cumpărată de la un anume Radu dărăban din Târgoviște. Această mănăstire nu este trecută în
Mănăstirea Doicești () [Corola-website/Science/298861_a_300190]
-
în 1765, cu toată moșia ei, mitropoliei, locuitorii ajungând clăcași. Locul acestora l-a luat Ploieștiul, ajuns în secolul al XVIII-lea o așezare importantă, înscrisă și pe hărți. Dacă până la începutul secolului al XVIII-lea nu știm unde rezidau ispravnicii județului Prahova, de atunci încolo ei stăteau sigur aici, unde îi găsește Sulzer, într-o „căsuță țărănească". Dar Ploieștiul, în aceste aproape două secole, a fost nu numai un nou centru economic, ci și unul ostășesc, garnizoană de „"roșii"” și
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
rachiului și stipulând alte obligații de clăcășie de care urmau să fie scutite numai neamurile de roșii și călărași. Orășenii continuând să se împotrivească, Muruz a cerut și a obținut o nouă întărire de la Mihai Suțu (1783), odată cu porunca dată ispravnicilor de a pune în aplicare cartea domnească. Se pare că acum boierul a putut să se instaleze mai temeinic în stăpânirea orașului și chiar, terminându-și casele, să se așeze aici. La schimbarea domniei, orășenii „"au venit cu mulțime de
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Brutarul și pe alți capi ai răzvrătiților, dar un mare număr de orășeni a sărit să-i apere, fiind prins numai Ion Bărbierul, care umbla pe ulițe îndemnând pe concetățeni să nu mai plătească avaet. La o nouă încercare a ispravnicilor de a pune mâna pe ațâțători, orășenii i-au bătut și alungat pe slujitorii acestora, apoi s-au strâns la isprăvnicie, au izgonit paznicii, au spart porțile pușcăriei și au eliberat pe cei închiși. Ei au cerut să le fie
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
să fie din nou ridicate. Abia după terminarea ocupației rusești, Costache Caradja a reînceput lupta. El a reușit să obțină de la Ioan Gheorghe Caradja (1812 - 1818), în decembrie 1813 și aprilie 1814, întăriri în stăpânirea orașului și sprijinul efectiv al ispravnicilor. Tulburările au început însă imediat, ploieștenii înaintând și ei o jalbă și paralizând viața economică a zonei prin închiderea tuturor prăvăliilor. Agitația a crescut și mai mult la 26 aprilie 1814, când oamenii domniei i-au ridicat pe instigatori, Vasile
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Măzănăești, Sârbi, Brătila". Nepoții și strănepoții, căpitanul Constantin Mariș, Constantin Ene, se judecă pentru pământurile amintite, respectiv cele schimbate de Vasile Mariș și sora sa Anița (fiii lui Dumitru Mariș), cu Ioan Mariș și Luca Mariș, cercetarea fiind făcută de către ispravnicul de ținut Iordachi Mariș. Măzănăeștii este numele moșiei de lângă Valea Șoșii, Luca Mariș fiind locuitor din Valea Șoșii . Recensământul populației Moldovei, din anii 1772-1773 și din 1774, efectuat de către armata rusă condusă de generalul Rumianțev, care ocupase Moldova, consemnează satul
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
prăznuiește blagoveșteniile Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară Maria, care din temelia ei este zidită și cu toată cheltuiala părintelui chir Climent, Episcop al Râmnicului și Noului Severin, la curgerea anilor 7250 (1742) în luna lui Aprilie 26, ispravnic fiind chir Ilarion, proegumenul Bistriței.”" Se pare că datarea din pisanie ar fi eronată, găsindu-se o altă dată, anul 1728, în “Cronica Episcopiei Râmnicului”, fila 15 (recto), doc.1, unde se menționează construirea schitului de către Climent și frații săi
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
de pământ; bănuiesc că au fost ridicate odinioară de către locuitorii țării pentru a stăvili năvălirile tătărăști”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. Astfel, potrivit unei statistici din anul 1774 și a condicii „liuzilor” din 1802, ținutul Tutova era împărțit în
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]
-
de către locuitorii țării pentru a stăvili năvălirile tătărăști”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. Astfel, potrivit unei statistici din anul 1774 și a condicii „liuzilor” din 1802, ținutul Tutova era împărțit în patru ocoale: Corod, Pereschev, Simila și Tutova. În
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]
-
10 case. Scutire de la bir s-a făcut numai pentru mazilii Iordache Sava și Vasile Oprea. Recensămîntul din 1803 din porunca domnitorului Alexandru Moruzi găsește în satul Alcedar numai 47 gospodării ale răzeșilor. La 10 martie 1805 acest voievod scrie ispravnicilor din Soroca să aleagă partea răzeșilor din Alcedar, moșia cărora era împresurată de Pietrache Catargiu, care stăpînea și la Șestaci, și la Cobîlea... Mai aproape de adevăr se pare că a fost totuși recensămîntul din 31 iulie 1835, cînd în Alcedar
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
-lea, apar date noi despre atestarea acestui sat. Într-o perioadă de 40 de ani, apar peste 50 de documente care tratează transformările socioeconomice ale satului. Peste 80% dintre acestea sunt acte de vânzare-cumpărare a terenurilor. La 20 iulie 1794, ispravnicii de Suceava au cercetat din porunca domnitorului neînțelegerile dintre locuitorii satului Rădășeni și egumenul de Slatina. La judecata s-a dovedit ca mănăstirea le-a lăsat în folosință întreg satul și moșia Rădășeni în schimbul dijmei obișnuite, precum și moșia Verșeni în
Verșeni, Iași () [Corola-website/Science/301320_a_302649]
-
apa Bârladului, opt ore de la Bârlad pe drumul Galaților. Nu are ziduri; aici șed doi pârcălabi”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. Astfel, între anii 1774-1803 a avut loc o modificare a teritoriului ținutului Tecuci; Ocolul Polocinului din Ținutul Putnei
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
Galaților. Nu are ziduri; aici șed doi pârcălabi”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. Astfel, între anii 1774-1803 a avut loc o modificare a teritoriului ținutului Tecuci; Ocolul Polocinului din Ținutul Putnei a trecut la Ținutul Tecuciului, iar Ocolul Ghilieștilor
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
scris doar cinci poezii dar a intrat în "Istoria literaturii române" a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. 4 februarie 1809- S-a născut la Buzău , fiu al medelnicerului Ioniță Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernași (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintași pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni - Dolj
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului și sălaș Dumnezeului lui Iocob“". Lucrările de construcție și decorare ale ansamblului au fost date spre supraveghere lui "Pârvu Cantacuzino", vărul primar al domnitorului. După moartea acestuia în anul 1691, este numit ispravnic "Cernica Știrbei", fost mare armaș. Definitivarea lucrărilor a avut loc în toamna anului 1697, dar biserica mare fusese terminată deja în 1693. Bolțile bisericii fuseseră finisate în iunie 1692, dată după care au fost inițiate lucrările de pictură murală. Iată
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
fost. și s-au sfințit cu iubitorul de Dumnezeu Kir Inochentie, Episcopul Râmnicului și care împrejur zidite și date zestre și slobode să fie nesupuse la nici un om din neamul meu sau din neamul Popii lui lon, care a fost ispravnic, sau din cei ce urmând ori cu ce și ar spune toți aceia să fie afurisiți de 318 Sfinți Părinți și să fie la un loc cu luda vânzătorul ceea ce o vor închină și nu vor ține legătura, zugrav fiind
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
șapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza orașul ca pe "un târgușor cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boierești și locuințele ispravnicilor de district". Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimțit violent la Pitești, Biserica Sfântul Nicolae fiind distrusă de intensitatea acestuia. Această biserică a
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
cu miere, ceară, sare, unt, silitra și grâu, din care toți locuitorii Moldovei trag mari foloase”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. În statistică Moldovei din 1803, extrasa din Condica Liuzilor, ținutul Covurlui era împărțit în patru ocoale: Horincea, Mijloc
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
din care toți locuitorii Moldovei trag mari foloase”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. În statistică Moldovei din 1803, extrasa din Condica Liuzilor, ținutul Covurlui era împărțit în patru ocoale: Horincea, Mijloc, Prut și Siret. Ținutul Covurluiului l-a avut
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]