142 matches
-
Fiindcă încercăm să procedăm inductiv, analizând mai întâi ca și Dilthey datele "empirice", ne mulțumim deocamdată să avansăm doar conceptul de continuitate paradigmatică, pentru că nu vrem totuși să le stârnim nedumeriri celor care cunosc bine discontinuitățile istoriste și, mai ales, istoriciste.) Ne întrebăm însă acum: O continuitate a faptelor istorice sau a cunoașterii despre ele? Sau în alți termeni: Există un sens real și, eventual, un progres al istoriei ca Geschichte, sau doar un sens conceptual, pe care noi îl atribuim
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în mod paradoxal, la năruirea mitului filozofiei ca sistem. Husserl observa pe bună dreptate că "filozofia hegeliană a acționat retroactiv tocmai prin concepția despre legitimitatea relativă a oricărei filozofii în raport cu timpul său", deși această concepție avea alt sens decât cel "istoricist, acceptat de generațiile ce își pierduseră, o dată cu credința în filozofia lui Hegel, și credința într-o filozofie absolută în genere. Prin transformarea filozofiei metafizice a istoriei a lui Hegel într-un istoricism sceptic este, în esență, delimitată de acum și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nota 185, unde plecând de la câteva reflecții ale lui Noica am insistat asupra deosebirilor dintre cunoașterea științifică și cea filozofică, diferențiere la care vom reveni, de altfel, în IV, 2). În aceeași ordine de idei și încercând să înlăture scepticismul istoricist, Husserl susține că "orice critică veritabilă, penetrantă, oferă chiar ea însăși mijloace de a progresa" și "indică în mod ideal căile către scopuri reale și, cu aceasta, și către o știință obiectiv valabilă", întrucât "critica filozofică, oricât ar ridica pretenția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
primum datum al <<formelor, principiilor și categoriilor gândirii>> <<corelația din viață și din experiență>>."142 În legătură cu psihologia promovată de filozoful german, Tudor Vianu folosește o formulă sugestivă, vorbind despre "istoricizarea psihologiei": "În reforma psihologică pe care Dilthey o propune, spiritul istoricist orientat către diferențe, nu către asemănări, către stabilirea individualului, nu către aceea a generalului își serbează un nou triumf"143. El combate în acest fel psihologia asociaționistă, dominantă în epocă. Operând cu metodele științelor naturii, aceasta din urmă era explicativă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și o împinge în zona istorismului, fără a admite, precum Dilthey, că paradigma ei este de fapt paradigma filozofiei în genere. De altminteri, el afirmă categoric și oarecum depreciativ că filozofia modernă a unei Weltanschauung este "o odraslă a scepticismului istoricist"33. Din punctul lui de vedere, nu aceasta este "esența filozofiei". Husserl consideră așadar că o Weltanschauungs-philosophie nu este altceva decât o formă conjuncturală, pe care o adoptă filozofia modernă de orientare "istoricistă", o formă ce ar trebui însă abandonată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unei Weltanschauung este "o odraslă a scepticismului istoricist"33. Din punctul lui de vedere, nu aceasta este "esența filozofiei". Husserl consideră așadar că o Weltanschauungs-philosophie nu este altceva decât o formă conjuncturală, pe care o adoptă filozofia modernă de orientare "istoricistă", o formă ce ar trebui însă abandonată dacă se dorește ca filozofia să fie "științifică". Cu toate că de cele mai multe ori vorbește despre știință în ansamblu, Husserl caută în fond să diferențieze așa cum am și anticipat filozofia ca știință ("știința filozofică", cum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ideea virtuții perfecte, desemnând aptitudinea obișnuită referitoare la toate orientările posibile ale atitudinilor umane, anume de a cunoaște, a valoriza și a voi" (ibid., p. 58). 32 Ibid., pp. 58-59. 33 Ibid., p. 56. De altfel, chiar utilizarea termenului de "istoricist" în loc de "istorist" (vezi II, 1A) arată că autorul vede în Weltanschauung produsul unei supralicitări, al importanței exagerate ce li se acordă faptelor istorice. Altminteri, Husserl recunoaște că "avem nevoie de istorie", dar "nu în maniera unui istoric, pentru a ne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
într-un unghi de creație nimerit, el devenind, ni se spune mai departe, un observator contrariat al universului, un agent radical al unei îndreptări universale. Concluzia: Rar, în generația mai tânără, creator cu o atât de pregnantă ideologie decât acesta: istoricistă, decisă, poezia lui Corneliu Vadim Tudor este a unui talent exprimat, creație care, cum se poate citi la finalul recenziei, începe să capete, încă de azi, înfățișarea unei opere adevărate. Bun, veți zice. De ce am citat atât de mult? Pentru că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dar și aici poți crăpa de râs, chiar al lui Păunescu, marele rival al jurnalului din str. Brezoianu! El mai este târât și prin colbul inculturii (a propos de titlul Saturnalii), primește lecții de istorie, chiar el, cel cu simțul istoricist atât de dezvoltat, fiind coborât la un imitator al lui Ioan Alexandru: Corneliu Vadim Tudor este covârșit scrie C. Sorescu de importanța temelor pe care și-a propus să le trateze liric. Stupoare pentru cei care, ca mine, au citit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Luceafărul. Trei sferturi din noile poeme reprezintă o pastișă a poeziei păunesciene, afirmă același C. Sorescu. Cenaclistului de la Flacăra i se mai adaugă și Dimitrie Bolintineanu, luat și el ca exemplu de poetul creator cu o atât de pregnantă ideologie istoricistă etc., poet care (după părerea lui Artur Silvestri) se dovedește un cu totul admirabil știutor de istorie românească (literară, aș adăuga eu, ținând seama de câți maeștri și-a permis să convoace pe masa de lucru, nu o dată însângerată cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vreo cauză externă 24. istoricism = concepție apărută în Germania (sec. 19); istoria este elementul esențial al înțelegerii și explicării fenomenelor umane, înțelegere care trebuie să fie empatică, deoarece aceste fenomene sunt expresii unice ale gândirii, voinței și sentimentelor umane; perspectiva istoricistă îngăduie înlocuirea abordării generalizatoare, cu o abordare particularizantă (Fr. Meinecke); i. nu i se acordă statutul de discurs științific și i se respinge posibilitatea unor predicții istorice, care s-ar obține descoperind „ritmul“, „legile“ sau „tendințele“ evoluției istoriei (Karl R.
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Fiului, păcătuiește și Împotriva Tatălui, și Împotriva Sfântului Duh”. Dar tocmai acesta e paradoxul spuselor lui Isus, anume: cine hulește duhul nu hulește În mod implicit și pe Fiul, și pe Tatăl. Al doilea contraargument al lui Atanasie este unul istoricist, dacă vrem. El repune logion-ul evanghelic În context, reproșându-i lui Origen lectura aeriană, inadecvată. Evanghelia vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, Înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
la gigantul malefic este, întâi de toate, o schimbare de direcție în mersul lucrurilor, altfel spus, a evoluției umanității. Când a apărut această transformare ? În momentul în care, poate, perspectiva cosmologică orientată către înalt s-a asociat cu o perspectivă istoricistă și progresistă orientată către înainte. Într- adevăr, istoria, căreia i se atribuie de acum înainte un sens, este cea care va călăuzi evoluția umanității, și această înaintare, care va deveni curând un marș forțat, va sfârși, în cele din urmă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dire de la littérature (2000) și Leș Temps qui courent racontés aux littéraires (2000), sunt rezultatul unei evoluții a viziunii teoretice propuse de Ț. asupra actului literar, ca parte integrantă a fenomenelor culturale ale modernității și contemporaneității. Optând pentru o atitudine istoricista și relativista, autorul are în vedere, din unghiul analizei critice a discursului teoretic contemporan, problematică definirii literaturii și artei sau a existenței în contextul modernității a unor discipline precum istoria ori estetică. În Pour Cocon Idiotiseanul... interpretarea conduce spre o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
ideile de „natură umană” (conform cu Adolf Bastian) și de „progres” (acesta fiind reflectat în modelul evoluționist tristadial, profesat de Lewis H. Morgan și James G. Frazer). Dacă, începând cu Franz Boas, antropologia se orientează „pe calea inductiv-empirică”, într-o viziune istoricistă, iar apoi (tot în universul american al disciplinei) și printr-un demers psihologist, Școala britanică (prin Bronislaw Malinowski și A.R. Radcliffe-Brown) va imprima acesteia o la fel de important-constitutivă dimensiune socială. Autorul se referă în continuare la „locurile supralicitate” în practica
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sa, prima din aceste trei laturi interesează în mod deosebit poporul, a doua pe înaltul comandant și armata sa, iar a treia privește mai curând guvernul (Ibidem). Asociind acestă triadă cu poporul, armata și guvernul, Clausewitz, de o manieră aproape „istoricistă”, scoate în evidență natura relativa acestei interacțiuni: el este conștient că aceste aspecte sunt într-o relație de influență reciprocă, neputând avea roluri fixe și rigide (Gray, 1999, p. 91). Conceptul trinitar al războiului relevă multitudinea forțelor care „hrănesc” și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
perturbat prin realizarea arogantei statui a lui Lenin de la Casa Scânteii. Dar nu numai reconstrucția simbolică încearcă Buculei să o facă acum, ci și, sau chiar în primul rînd, reconstrucția formală și estetică. Evitînd radical tentația descriptivismului și a răspunsului istoricist și personalizat, aceea de a-l înlocui pe Lenin cu o altă personalitate de o anvergură similară, dar cu un alt suport doctrinar și de o altă orientare morală, așa cum, de obicei, se întîmplă în cazuri identice, Buculei a ales
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
a lăsat în Eneada 4 (4, 40) întâia teorie despre magie din istoria filosofiei. Pasajul prezintă gândirea magică ca pe o dimensiune naturală a unui univers viu și armonios, văzut în indestructibila lui țesătură de determinări și mistere. O abordare istoricistă a acestei discipline atât de volatile, de consistența emoției artistice, se va lovi mereu de imposibilitatea de a alcătui o succesiune de logomahii și revolte față de filosofii anteriori, cum înțelegea Rorty istoria filosofiei culte. Căci, din perspectiva surorii ei oculte
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
mai preocupată să disece romane ori să parieze, strategic și managerial, pe șansele exportului? Să fie vorba de un dezinteres de natură teoretică în rândul recenzenților care, iată, nu par a se acomoda prea ușor cu ideea criticii cu detentă istoricistă? Să fie oare o limitare voluntară și strictă a privirii către solul infinit mișcător al gherilei publicistice? Ar fi păcat să se întâmple asta, mai ales acum, într-o perioadă ce - deși din direcții extrem de variate și cu rezultate de
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
nu și-a definit încă, așa-zicând, din lipsă de timp, criteriile de selecție, dar care și-a constituit o substanțială bază de date. Să nu ne poticnim în confuzii. Nu atât conținutul, cât discursul este, la Dan C. Mihăilescu, istoricist. Și încă într-o manieră aparte. Ca prestație publică onestă. S-a observat sau nu anterior, autorul Ideilor cu zimți nu e niciodată susceptibil de ipocrizie. Desigur, uneori îl putem considera prea reticent, alteori - prea atașat de propriile viziuni, din
Luna de miere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8090_a_9415]
-
scara întregii picturi bulgărești de șevalet, dar și dovada că, la acest nivel al practicii artistice, artiștii români și bulgari au în comun atît un repertoriu de elemente formale, cît și tensiunile și motivațiile specifice. Recursul la memorie, fie ea istoricistă sau mai apropiată modelelor spirituale, vitalismul cromatic și arhitecturile cerebrale sînt componente ale unui cadru moral, ale unui peisaj interior, dar și ale unor realități contextuale, dacă nu identice, atunci extrem de asemănătoare. Acestă mică expoziție de pictură contemporană bulgărească, în pofida
Chinurile unei nașteri amînate (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16952_a_18277]
-
ea plia discursului postmodernist. Cartea despre Nietzsche, scrisă cu nerv și talent literar, stă mărturie pentru inventarul nihilist căruia i se dedică, acribios, scriitorul. Era de înțeles de ce în prozele din Boare pe Waterloo (1984) nu reușea să omogenizeze viziunea istoricistă. Își lua însă revanșa cu romanul Apă neagră (1999). Aici impulsurile filosofice nu mai sunt camuflate savant în interogații magice și tușe fantastice. Radiografia satului din roman nu trece de o formulă în care știința istoriei era tratată la loc
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]