682 matches
-
fixate de aparatele lui succesive și progresive: camere fotografice (la început sovietice), diapozitive și, în cele din urmă, cameră de filmat japoneză. Dar mi-au rămas nemijlocit în minte, în văz, în auz, cadre peisagistice, arhitectonice, artistice legate de o „istorioară”, de o întâmplare, o tramă epică cu impact asupră-mi. Așa cum mi s-au înșurubat în memorie câte un cuvânt sau o expresie frapantă rostită de cineva, uneori banală, nesemnificativă, în timp ce alte lucruri, cu adevărat memorabile, s-au volatilizat. Capriciile
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
și cu haz, pentru că așa este gîndit, la limita dintre ironie și autoironie. Replici cu un umor nebun, care fac savuroase „întîlnirile” cu celelalte trei prietene - pe care interpretarea Simonei Bondoc le schițează în portrete admirabile, în tușe caricaturale - sau istorioarele de la azil, cele din parc, cu un tînăr al zilelor noastre nu anunță dramatismul pe care autorul îl aduce spre final. Nicidecum. Iar spectacolul mizează pe asul din mînecă al lui Schmitt, avînd mare grijă să nu fie devoalate dramatismul
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
primită cartea mea și am văzut că, în ea, am abordat doar teme care scot în evidență lucruri durerose ale familiei mele, ale societății și nu aș dori ca să plictisesc cititorul cu astfel de subiecte. De aceea, sper că niște istorioare, din copilăria mea, o să ridice dispoziția și vor face o impresie bună. Una din aceste istorii este despre mine și sora mea Mariana, care de mică a fost o ștrengăriță și numai de nebunii se ținea, și eu le făceam
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ani trăiți în acest sat, deci la Florna sunt ascunse care întregi cu aur. Aceste bogății au fost aduse de pe timpurile turcilor. Și ei au o hartă cu care ar putea să găsească aceste bogății. Nu știu cât e de dreaptă această istorioară, dar, dacă a fost transmisă din generație în generație, o transmit și eu. Poate că o să găsească, într-o bună zi, cineva comoara. Când am auzit prima dată această poveste, eram copil de 12 ani și îmi imaginam cum o să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
piese, rotițe în angrenajul unor subansamble (departamente, secții) care, la rândul lor, îndeplinesc funcții în cadrul mașinii care este organizația. „Modul mecanicist de gândire” (Mechanical way of Thinking) Gareth Morgan își începe capitolul 2, referitor la „Organizațiile ca mașini” printr-o istorioară semnificativă preluată din cultura chineză; este vorba despre un înțelept chinez din secolul al IV-lea î. Cr. care, călătorind prin țară, a întâlnit un bătrân ce lucra în grădina de legume, umplând manual o găleată cu care uda apoi o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
este că nu cunosc astfel de metode; mi-e rușine să le folosesc” (Morgan, 1986, p. 19). Întrebare: Cum vă afectează mașinile, mecanismele, tehnica în general, personalitatea și comportamentul vostru și al celor din jur? Deși interpretarea filosofică a acestei istorioare poate fi mult mai complexă, în planul organizațiilor o putem simplifica prin următoarea concluzie: mecanizarea conduce la creșterea performanțelor economice, dar prin efectele sale secundare afectează negativ anumite aspecte ale vieții oamenilor și ale organizațiilor. Există, de asemenea, o anumită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
care le joacă destinul chiar și celor mai buni. Se resimte în toate aceste istorii aburdist-povățuitoare un fel de nesiguranță, de imprecizie, și aici se află unul dintre lucrurile noi pe care-l aduc frații Coen în acest western atipic. Istorioarele nu mai refac sensul lumii care-ar putea fi dedus din sensul poveștii și nici farmecul lor nu mai este suficient. În primul rînd, poveștii nu i se dă un sfîrșit, ea rămîne suspendată, atîrnată de un fir invizibil și
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
lui Augustin și sfântului Toma din Aquino, că, de cum lăsam abecedarul alergam să scotocesc în biblioteca paternă după cele mai noi teze neotomiste, să știți că pe alocuri exagerează. Lectura mea preferată era un album tipărit cu litere verzi, conținând istorioare în suite de desene - preludând benzile desenate. Mă încânta pățania unui berbec care, izbind în forță un pom plin de fructe, fusese acoperit de o piramidă de mere. Mi se părea formidabil. Citeam curgător "Lir și Tibișir", "Martinică și Puki
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
Să scape cine poate! Pe un teren, la o distanță de 20-30 pași de conducătorul jocului, se marchează o linie. În fața conducătorului, la 2-3 pași, pe un rând, stau aliniați toți jucătorii cu spatele spre linia marcată. Conducătorul povestește o istorioară scurtă care se termină cu cuvintele „să scape cine poate!”. Exemplu: „Mai mulți elevi au plecat în pădure. Ei trec prin pădure. Deodată zăresc un lup. Să scape cine poate!” Fiecare propoziție pe care o spune conducătorul trebuie să o
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
spune conducătorul trebuie să o repete și elevii. La cuvântul „poate”,exprimat energic de toți, se face stânga împrejur și se aleargă până la linie și se întrec. Cel care a ajuns primul la linie devine conducătorul jocului și povestește altă istorioară. Reguli Nici un elev nu are voie să alerge mai devreme de a pronunța cele patru cuvinte. Jucătorii trebuie să alerge până la linie și să se întoarcă înapoi la loc. În timpul alergării jucătorii nu trebuie să se îmbrâncească sau să-și
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
sau alta, obolul viziunii ideologice asupra istoriei țării: de la patriotismul deșănțat, la ideologizarea argumentelor istorice, la intrarea în bătălii cu iz mai mult sau mai puțin naționalist. (În paranteză fie spus, oricine-și găsește timpul să parcurgă cele "100 de istorioare cu istoricii Epocii de Aur", o carte de-un haz nebun, scrisă de Radu Constantinescu, va avea o imagine panoramică a actorilor care-au transformat istoria României într-un soi de bâlci în care valorile se stabileau după criteriul exagerării
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
aș găsi ascunsă după sobă o comoară. Dar cum să mă încred în așa ceva!..." Auzind aceasta, omul nostru pe nume V. pune capăt încercării sale istovitoare, se înapoiază la Cracovia și acasă, după sobă, află comoara. Înțelesul pilduitor al acestei istorioare ar suna, din perspectiva mea, cam așa: e nevoie să călătorești în afară, să te așezi în oglinda celorlalți, pentru ca să ajungi la tine însuți, să te descoperi pe tine, cel de profunzime, să dai peste adevărul tău, peste comoara care
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
locul 4. De acum se poate spune că Jauffret este un autor cu notorietate. În 2005, obține Premiul Fémina cu Asile de fous (Azil de nebuni). Ultimul său titlu, Microfictions, apărut la Gallimard la începutul acestui an, cuprinde 500 de istorioare de o pagină pe care autorul le-a compus în ritm de una, apoi de patru pe zi timp de zece luni și a fost recent recompensat cu Premiul France-Culture-Télérama. Poveste de iubire (în curs de apatiție la Editura Leda
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
76), Eugen Barbara (83), George Rautski (110), Agapia Macri Eftimiu (195), Philippe van Tiechen (298) ș.a. De ani de zile citesc - În volume și reviste - dicționarul umoristic al amicului Mihai Frunză. Colcăie de haz! Vă citez din el, cîteva definiții/istorioare delectabile: „TROMPA LUI EUSTACHE = Elefantul Eustache de la Grădina Zoologică din Paris, vrînd să vadă dacă trompa lui este uterină și-a introdus-o, curios, În ureche. CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepelea este corigent la gramatică. Profesoara Îl trimite acasă ca
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor salvare este doar o simplă ficțiune, ce este bună, poate, doar pentru a o folosi în vreo istorioară bizară a vreunui scriitor minor și netalentat, însă nimic mai mult. Apoi, îți vor întoarce spatele și te vor părăsi numaidecât, scuipându-ți cu dispreț în obraz și rostind pe socoteala ta numai vorbe cu totul nedemne. Ei, această stare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
stăruiau să-l ocolească cât mai mult posibil, astupându-și nasurile cu mâinile. Iisus, însă, s-a apropiat de hoit, l-a privit o clipă și apoi a exclamat: „Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară, dar înțeleg bine ce mesaj poartă pentru noi. Atunci când nu vom vedea doar ce este rău la alții, atunci vom simți cu adevărat milă față de ei. Să ne obișnuim a vedea lucrurile frumoase la oameni! Să ne obișnuim ochiul nostru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care era cauza suferinței mele, dar simțeam că în sufletul meu se petrecea ceva deosebit. Parcă se trezise dintr-un somn adânc și realiza ce mult pierduse în tot răstimpul cât dormise. După servirea mesei, au început discuțiile, povestirea diferitor istorioare, atât din viață, cât și din cărți, experiențe trăite, sfaturi pentru cei mai tineri... Tot ce se vorbea era ca un apel și o încurajare la credință, la dragoste și la răbdare. Eu nu scoteam niciun cuvânt, doar ascultam. Mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cale; soțul trebălui pe la animale și păsări, eu, prin casă. Pregătisem copiii de culcare. Fetița îmi zise să mă culc cu ea. Soțul urmărea știrile la televizor în altă odaie. Înainte de a mă culca lângă fetiță, îmi amintisem una din istorioarele pe care le ascultasem la pomenire. Se vorbise despre puterea rugăciunii făcută după miezul nopții. Eu nu știam decât rugăciunea „Tatăl nostru” și din cele pe care le învățasem când eram copil. Să mă rog cu propriile mele cuvinte, nici nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mare a tatei, care era singură și avea nevoie de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca Dumnezeu să ne iubească și pe noi. Avea tata
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca Dumnezeu să ne iubească și pe noi. Avea tata un fel al lui de a povesti acest fel de istorioare. Noi ne miram
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca Dumnezeu să ne iubească și pe noi. Avea tata un fel al lui de a povesti acest fel de istorioare. Noi ne miram și îl întrebam de unde cunoștea atâtea istorii. El ne răspundea că pe unele le citea din cărți, pe altele le ținea minte de la părinții lui, unele le mai auzise de la alți oameni... De Sfântul Gheorghe, aduceam o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceva personal, lucruri care nu se întreabă. Aș fi dat dovadă de lipsă de educație, dacă o făceam. Ea simțea curiozitatea mea, și, totodată, dorea să-și ușureze puțin sufletul de durerea ce o apăsa. Începuse să-mi povestească următoarea istorioară: „Ne căsătorisem de câțiva ani, trăiam în dragoste și înțelegere. Visam ca toți tinerii să avem casa noastră cu toate cele de trebuință în ea. Ne făceam iluzii. Eu îmi imaginam un cuib al nostru, unde să domine pacea și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai departe să rămână pentru toți cei ce vor trece pe lângă ei. Îi curăță, îi îngrijește dar nu calcă cuvântul lui moș Anton. Iată, asta-i povestea pomilor lui moș Anton, îmi zise mama. Eu am rămas încântată de această istorioară. I-am spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată nu am zis „bogdaproste”. - Să zici măcar de acum înainte și spune și pentru toate acele pentru care nu ai zis, mă sfătui mama. Eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spus mamei: - Da’ eu, mamă, de câte ori am luat fructe din pomii lor, niciodată nu am zis „bogdaproste”. - Să zici măcar de acum înainte și spune și pentru toate acele pentru care nu ai zis, mă sfătui mama. Eu povestisem această istorioară verișorilor și prietenilor mei, unor colegi de clasă care-și aveau drumul spre școală, trecând pe lângă acei pomi. Nu știu dacă toți din ei au zis ce mă învățase pe mine mama să spun, eu, însă, nu uitam niciodată s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]