1,394 matches
-
sine a românității“. De aceea trebuia pedepsit exemplar. Nu mai contează dacă, pentru aceasta, se spun neadevăruri, se comit exagerări și măsluiri. Corectitudinea politică o bate pe cea științifică. La tălpi. V Critica originalității pure. Actul trei Pentru echilibrarea perspectivei istoriografice și comparatiste, care a dominat discuția până acum, am fost tentați să abordăm chestiunea și dintr-un unghi filozofic: funcția epistemologică a plagiatului. Am fi început desigur cu întrebarea: în ce măsură plagiatul de care e suspectat filozoful poate fi un instrument
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
celei din l974. însă dincolo de valoarea ei exegetică, istorică și documentară, această carte are o excepțională valoare psihologică și se transformă pe nesimțite într-un adevărat reper moral. Ea oferă un model incontestabil de abordare, de înțelegere și de valorificare istoriografică a uneia dintre cele mai complexe personalități ale artei românești și europene din acest secol. Așezîndu-se împotriva curentului romantico-inițiatic al exegezei românești privitoare la Brâncuși, ce l-a proiectat pe sculptor într-o perspectivă legendară și cvasimistică, din care a
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
are marele avantaj de a fi mult mai inteligibil și de a vehicula judecăți simple și nuanțate în același timp, lipsite de acea crispare academică pe care specialistul o afișează ca argument nemijlocit în orice tip de construcție critică și istoriografică. Această comunicare (și comuniune) a scriitorului cu artistul plastic nu este, așadar, o simplă analiză de serviciu și nici vreo obligație de a așeza lucrurile într-o ordine anume, ordine pe care o reclamă fenomenul însuși în goana lui obscură
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
cu o teză despre România anilor 1861-1871. A scris numeroase studii despre viața politică a României moderne, publicate în volume și reviste din România și din alte țări europene, din S.U.A. și Canada. A colaborat cu texte de apreciată ținută istoriografică în volume colective și enciclopedii internaționale. Fertil travaliu științific depune și în calitate de secretar (din 1977) al Societății de Studii Românești din Statele Unite (Society for Romania Studies) și în aceea de editor al revistei societății. Paul E. Michelson este principalul organizator
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
clar, cu exactitate științifică și, în același timp, foarte nuanțat. Sigur că nu sunt mulți istorici care întrunesc ambele calități. Din păcate, și la noi, în America, nu se practică această armonie. Unii au talent literar, dar n-au rigoare istoriografică, alții, dimpotrivă. - Vă mulțumesc și, pentru că tot ați vorbit în românește, și numai în românește, pe tot parcursul întregului nostru dialog, îmi permit să vă adresez în limba Domniei voastre o urare binecunoscută: "Good luck!" - Și eu vă mulțumesc și
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
și alta semnată de Ion Rotaru, amândoi profesori universitari bucureșteni din aceeași generație (cincizeci, deci preșaizecistă). Nu am văzut încă sinteza în două volume a lui Henri Zalis, apărută în 2006 sau 2007. În 1994, a fost reeditată postum sinteza istoriografică a lui Al. Piru (autorul murise în 1993), apărută inițial în 1981, oprită la nivelul anului 1980, după cum mărturisește istoricul literar în postfață. Tentativa lui I. Negoițescu a rămas blocată la un prim volum, apărut în 1991, oprit la sfârșitul
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
la urmăririle, interogatoriile și persecuțiile Securității, a dat amănunte (șterse anterior de către cenzură) despre moartea lui Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu în închisoarea de la Sighet (explicații în postfața la ediția a treia). Din acest punct de vedere, prin "asumarea funcției istoriografice", Eugen Negrici așază Dimineață pierdută alături de Delirul (1975) lui Marin Preda, Iepurele șchiop (1980) al lui Dumitru Radu Popescu și Sala de așteptare (1987), romanul lui Bedros Horasangian. Nicolae Manolescu (Monica Lovinescu a preluat ideea) a pus accentul pe perspectiva
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
crede a recunoaște pe "unul din acei oameni cărora le este deferită autoritatea și al cărui fiecare cuvînt nimerește". De altfel, precizează Șerban Cioculescu, nouă zecimi din exegezele sale cuprind studii de istorie literară, defel uscate însă, deoarece "siguranța metodei istoriografice, ascuțimea intuiției psihologice și valoarea scrisului duc la rezultate admirabile". Atrăgînd atenția asupra excesivei erudiții, a primejdiei textului stufos de prea multe date, cu subaprecierea "talentului, meditației, judecății, rațiunii, gustului" (sînt cuvintele autorului francez), Sainte- Beuve ilustra o altă înclinație
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
stat medieval românesc. Deși ideea nu e cu totul nouă (ea apare, într-o formă voalată, la Iorga, în deceniul al treilea al veacului trecut), Neagu Djuvara e primul istoric de anvergură decis să se ridice împotriva unei întregi tradiții istoriografice. Documentele aduse în dis-cu-ție nu sunt noi. Nouă e viziunea în care sunt interpretate. Și anume, recurgând la analogii și cutume istorice, la o logică a evoluției zonale și, nu în ultimul rând, la plau-zi-bi-litatea evenimentelor. Pentru școala istoriografică românească
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
tradiții istoriografice. Documentele aduse în dis-cu-ție nu sunt noi. Nouă e viziunea în care sunt interpretate. Și anume, recurgând la analogii și cutume istorice, la o logică a evoluției zonale și, nu în ultimul rând, la plau-zi-bi-litatea evenimentelor. Pentru școala istoriografică românească, nașterea poporului român și, implicit, a formațiunilor statale de după anul 1000, direct din Imperiul Roman, a jucat un rol mai degrabă de ideologie și politică, decât de realitate istorică acoperită de documente. Ipoteza că în cristalizarea statului medieval romînesc
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
deja ideologizată în anumite părți ale lumii și în diverse societăți. Îndelungata și fascinanta istorie a Chinei este evocată alături de cele mai importante descoperiri arheologice făcute pe teritoriul acestei țări, iar aceste informații sunt convenabil și atent împletite cu operele istoriografice celebre și legendele istorice pline de farmec și mister. Literatura înaltă, clasică și cea populară cu toate genurile lor specifice sunt și ele prezente în cuprinsul lucrării ilustrând geniul popular, ca și talentul unor mari literați născuți pe pământul Chinei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ultim registru). În mod curios, la români, trecutul r...mane cel mai opac, datorit... penuriei relative de surse; și cel mai... imprevizibil, datorit... schimb...rilor abrupte în linia Partidului și în narațiunea asociat..., pe care am numit-o cândva „vulgata istoriografic...” - aproximativ în același timp, H.-R. Patapievici vorbea, măi plastic, despre „vulgata bunului român”. Prezentul a fost și este opac din pricina lipsei de informații, de analize și de interpret...ri credibile și competențe; viitorul, paradoxal, ca loc prin excelent... al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
merge mai departe în cercetarea sa filocalică. De altfel, tot între 1990 și 1991, primele zece volume au fost rapid și, trebuie spus, destul de prost reeditate, cu sute de greșeli de ortografie și neaduse la zi din punct de vedere istoriografic. Dionisie vs Pseudo-Dionisie Să revenim acum la titlul acestui studiu: „afinități și idiosincrazii patristice”. Unul dintre autorii preferați ai lui Stăniloae este Pseudo-Dionisie Areopagitul. Îl cunoștea din tinerețe, însă abia mult mai târziu, în ultimii ani ai vieții, a făcut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că dacă problemele științelor naturale trebuia să fie tratate conform metodei și stilului științelor naturale, atunci de cealaltă parte ar fi fost necesară tratarea problemelor privitoare la psyché-ul uman și social, la fel ca cele ale dreptului, politicii și cercetării istoriografice și cu atât mai mult cele estetice, morale și religioase, conform metodei și stilului propriu, corespunzătoare obiectului lor. Într-un mod cu totul legitim în prezent, chiar și în științele spiritului ne preocupă tot mai mult analiza de fenomene, operațiuni
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Constantin, student la Teologie la București, ar fi instigat la răscoală țăranii din localitate, fapt ce a dus la arestarea acestora alături de 40 de țărani 10. Din păcate, Păcurariu nu preciza sursa de unde a preluat informația, cea mai extinsă lucrare istoriografică asupra răscoalei din 1907, publicată în perioada comunistă, menționându-l doar pe tatăl viitorului arhimandrit 11. Mircea Păcurariu, precum și alți teologi ortodocși, unii dintre ei în studii recent publicate 12, invocînd implicarea preotului Ioan Șerboianu la răscoala din 1907, au
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
române de la origini până la 1900.) Dinu C. Giurescu observă pe bună dreptate în cuvântul introductiv la Dicționarul biografic de istorie a României*, recent apărut, că politicul făcea imposibilă prezentarea personalităților. Abia acest volum coordonat de Stan Stoica face o deschidere istoriografică către rolul acestora în viața social-politic-ideologică din societatea românească. Succinte, totuși fără lapsusuri de detalii esențiale, documentate și riguroase, sunt prezentate viețile a "șase sute de personalități care și-au înscris numele în istoria și civilizația românească", "unii prin construcție și
Personalități românești, spirit european by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/6994_a_8319]
-
are marele avantaj de a fi mult mai inteligibil și de a vehicula judecăți simple și nuanțate în același timp, lipsite de acea crispare academică pe care specialistul o afișează ca argument nemijlocit în orice tip de construcție critică și istoriografică. Această comunicare (și comuniune) a scriitorului cu artistul plastic nu este, așadar, o simplă analiză de serviciu și nici vreo obligație de a așeza lucrurile într-o ordine anume, ordine pe care o reclamă fenomenul însuși în goana lui obscură
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
astăzi de unii ca depășind hotarele noastre naționale? (În schimb, D. Bolintineanu, un romantic pur și caracteristic pentru vremea sa, va fi valorificat abia acum, adică după hotărâtoarea lui „revizuire", operată de I. Negoițescu?). (Oricât de valoroasă ar fi contribuția istoriografică a lui E. Lovinescu, eu cred că el nu s-a confruntat cu marile dificultăți ale genului, deși s-a ocupat decisiv cu multe din variantele acestora; istoria literaturii române contemporane, chiar în versiunea mai amplă (1937), este mai mult
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
de norma extranee călinesciană decât de empatia nemijlocită pe care Cernătescu promitea să i-o opună. Spuneam că unele dintre interpretările de aici sunt, fără discuție, strălucite. Am în vedere trei dintre ele, a căror miză depășește nivelul simplei curiozități istoriografice. E vorba despre capitolele dedicate lui Mateiu I. Caragiale (Misterele din subteranele Curții-Vechi), Mihail Sadoveanu (părți din cele patru eseuri referitoare la el, Trei întâlniri secrete cu Il*** Fr*** M. Sadoveanu, Sadoveanu și Francmasoneria, Pe când lumina venea de la Răsărit și
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor sau instanțelor narative, pentru «tratamente fabulatorii» ale psihologiilor și trăirilor cotidiene.” E adevărat, T. O. Bobe e tobă de literatură, are
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
și moștenitorul unui fabulos tezaur memorialistic: memoria privată a marii sale familii boierești, implicată activ în toate evenimentele petrecute între 1750 și 1850. A fost cu adevărat o conjunctură remarcabil de norocoasă întâlnirea dintre această redutabilă „arhivă vie” și conștiința istoriografică a autorului, care s-a exersat în prealabil în studii de referință asupra aristocrației românești și a rolului ei în istoria și în viața economică a țării: Despre originea și transformările clasei stăpânitoare din Moldova (1906) și Pământul, sătenii și
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
Djuvara, în delectabila prefață a ediției de față, decăderea sistemului aristocratic, în România sfârșitului de secol XIX și a începutului de secol XX, i-a impus lui Radu Rosetti o existență de funcționar superior și de om politic. Adevărata împlinire istoriografică nu va veni decât târziu, cu câțiva ani înainte de moarte (survenită în 1926), tocmai prin cele trei volume de Amintiri. Care, rămânând un text subiectiv prin formula narativă și prin apelul la memoria orală, își depășesc condiția, datorită a ceea ce
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
în decurs de mai puțin de un secol, vor preface pentru totdeauna înfățișarea patriarhalului Principat al Moldovei, ca și pe cea a lumii românești în general. Apreciabilă mi se pare și subtilitatea cu care Radu Rosetti, mânat de aceeași conștiință istoriografică, îmbină anecdota (importantă în discursul istoric al marilor familii aristocratice românești, vezi cronicile muntene) cu „marea istorie”. Niciodată, plăcerea de a nara o istorioară de familie nu trece înaintea rigorii expunerii istoriografice generale. Astfel încât Ce am auzit de la alții, fără
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
cu care Radu Rosetti, mânat de aceeași conștiință istoriografică, îmbină anecdota (importantă în discursul istoric al marilor familii aristocratice românești, vezi cronicile muntene) cu „marea istorie”. Niciodată, plăcerea de a nara o istorioară de familie nu trece înaintea rigorii expunerii istoriografice generale. Astfel încât Ce am auzit de la alții, fără să aibă savoarea indicibilă a Scrisori-lor lui Ion Ghica, este o operă, după cum spune același Neagu Djuvara, „mai credibilă - chiar cu totul credibilă”. Ceea ce nu e deloc puțin, mai ales că memorialistica
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
credibilă - chiar cu totul credibilă”. Ceea ce nu e deloc puțin, mai ales că memorialistica, asemeni tuturor speciilor genurilor biograficului, nu se definește în primul rând prin valoarea literară. Cantitatea de informație inedită și posibilitatea de a fi utilizată ca referință istoriografică sunt valori mai importante, în codul de gen al literaturii confesive. Se cuvine, prin urmare, să începem să amendăm prejudecata irelevanței literaturii noastre confesive. Nu numai zguduitoarea experiență a recluziunii din perioada comunistă, ci și secolul al XIX-lea sau
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]