1,082 matches
-
D-na d'Aulnoy în 1690. Este vorba de o poveste inserată într-un roman Istoria lui Hypolite, conte de Duglas (1690) în care eroul, Hypolite, o povestește unei călugărițe căreia îi face portretul; aceasta îl sfătuiește să meargă să istorisească povestea Juliei, noua ei pensionară care nu e altcineva decît iubita sechestrată a falsului pictor. Sîntem aproape de povestea tip no 470B Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte și ea este de două ori interesantă. Mai întîi pentru că prezintă o
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
anii comunismului sînt amintirile mele de pînă la vîrsta de 7 ani". Ziua aceea a fost pentru ea asemenea unei cărămizi inaugurale, pusă la temelia propriei vieți. Și tot în București se află și Diana Maria Găvan, de 16 ani, istorisindu-ne o pățanie tragicomică, petrecută în casa unor prieteni de familie: "Au început să spună bancuri, ca între prieteni. Bancurile mi s-au părut foarte amuzante (probabil și cu... Bulă!- n.n.), dar nimeni nu rîdea, atmosfera era foarte tensionată - pereții
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
alfabet știm (în clasă - n.n.), în loc de A.B.C. am spus rapid K.G.B.... "Mai lasă măi dracu' de radio că aude ăsta micu și spune pe-afară" (vorba mamei către tată - n.n.)". Constantin Ciprian Pața, de 17 ani, din Vatra Dornei, istorisește o scenă înduioșătoare și totodată teribilă în neomenia ei: Puștiul ședea într-un picior în mijlocul careului. Mîna-i străvezie ținea sus, sus de tot, să vadă toată lumea, un volum de Mark Twain. Părea de vreo doisprezece ani, era lung și deșirat
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
Djuvara își schimbă, brusc, mijloacele și obiectul de studiu, apropiindu-se de lumea tinerilor, cărora le povestește istoria poporului român. (Or mai fi tineri interesați de asta, nu e inutilă întrebarea?). Firește că renunță la trimiteri și aparat critic, că istorisește, pe caseta audio înregistrată de d-na Irina Nicolau, sfătos și cursiv, momentele semnificative ale istoriei noastre. Nu are pretenția de a-și transforma excursul în manual. Dar, în polemică deschisă cu manualele, care continuă să prezinte deformat și într-
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
numai pe plan doctrinar (între conservatori și liberali) ci și pe cel parlamentar. Și, de asemenea, are dreptate dl. Djuvara că, la noi, spre deosebire de Rusia, a fost nevoie, pentru asimilarea culturii occidentale, numai de una sau două generații. Dar nu istorisește nimic despre curentele de idei (prelungite pînă și în perioada interbelică) care s-au opus cu îndîrjire acestui proces asimilist al modelului occidental, considerat un atentat la identitatea noastră națională, cu înd primejdioasă aberație". Judicioase sînt și evaluările despre Ion
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
Cavalerul inexistent - atmosfera Evului Mediu, este atent mai cu seamă la detalii, la mica istorie, la ceea ce se întîmplă în culise. În timpul incendierii Bizanțului, de pildă, îl preocupă descrierea în detaliu a preparatelor culinare servite lui Nicetas, căruia Baudolino îi istorisește între timp peripeții ieșite din comun. În paranteză fie spus, catastrofele, incendiile, epidemiile stimulează apetitul narativ (să ne gîndim, de pildă, la Decameronul lui Boccaccio), astfel de situații limită fiind adeseori alese ca pretexte pentru declanșarea resorturilor imaginative. Și tot
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
Z. Ornea Nu l-am cunoscut îndeaproape pe N. Carandino. Dar îmi plăcea să-l ascult istorisind momente și scene din interbelic care mă captivau, chiar dacă nu-i împărtășeam opiniile vehement negative despre Camil Petrescu și dramaturgia sa. Opinii, de altminteri, răspicat afirmate în Rampa sau în Facla lui Ion Vinea, unde N. Carandino fusese destui ani
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
ne place să vorbim despre noi, pentru că ne trebuie scenarii, chiar criticabile, sau ne dorim oprirea timpului, "aflarea în lăuntrul lui, în inima valului". Toate poveștile vorbesc, în fond, despre noi. "Un om normal este acela în stare să-și istorisească propria sa poveste". Cu toate că autorul crestomației a inclus și povestioare moderne, story-uri din mass-media, variante actuale ale unor parabole, de preferință contradictorii, proverbe (care, "asemeni mănușilor", pot fi întoarse pe dos și care, aș adăuga, ne apără mâinile de arsură
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
teorie despre similitudinile cu insectele ce ating faza integralității - Imago, de unde și titlul acestui film superflu. Inspirîndu-se dintr-o legendă japoneză despre pasărea cu o singură aripă care trebuie să-și găsească perechea pentru a putea zbura, actorul Eiji Okuda istorisește cu atașament și interpretează el însuși cu o tragică ironie idila ciudată, dar verosimilă a unui polițist corupt de o copilă dornică de tandrețe ca și fratele ei oligofren. Laitmotivul tatuajului ce urmează să-i unească pe cei doi este
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
romanul. Alții, ca M. Sebastian în Rampa, au fost foarte rezervați, iar G. Călinescu și Al. Tzigara-Samurcaș au "desființat", indignați, romanul. Autorul credea în romanul său. Într-un interviu acordat lui C. Șicloveanu, apărut în decembrie 1934 în Facla, Lovinescu istorisea că de 30 de ani voise să scrie un studiu despre Eminescu, dar îl paralizase ideea că se atinge de un monument, precizînd: Într-un cuvînt, după ce treizeci de ani m-am speriat de subiect și n-am scris un
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
se întâmplă? Un prozator care dă totul la maximum De fapt, senzația de nemaivăzut este creată în mare măsură de modul de-a povesti. Talentul literar al autorului transformă fiecare întâmplare, chiar și una banală, într-un eveniment. Dacă el istorisește, de exemplu, cum a sustras un crap din acvariul de la Constanța și l-a făcut saramură, acțiunea devine pasionantă, ca un film cu James Bond. Dacă relatează o criză de nervi făcută de una din nevestele lui din România, explozia
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
de împăcare. * Dar pulsul oricărei televiziuni și al tuturor ziarelor tot știrile sînt cele care îl dau. Cu oul pascal în mînă, în prima zi de Paști, ce aude Cronicarul la altminteri cuviosul post de televiziune Antena 1 ? Prima știre istorisește pe larg cum un descreierat și-a înjunghiat părinții. Iar imaginile prezintă victimele așezate în sicriu. După care, același post de televiziune, aferat, prezintă știrea că o fată a fost lăsată să înghețe la Arad, pe malul Mureșului, de autori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
lor inepuizabile de "optimism" (în sensul replicii optimistului care, în celebra anecdotă, la nesfîrșitele lamentații ale pesimistului că nu se poate mai rău decît atît, răspunde prompt "ba se poate"). Semnificativă în acest sens este și seria de întîmplări tragi-comice, istorisite de Vendulka, fetița oarbă din povestirea Ochi de diamant: "Dar să știți, tatăl meu e cineva, o mare figură. (...) Da, e producător și distribuitor de fructe și, o dată a călcat-o cu dubița pe o vecină de-a noastră șchioapă
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
câștigător acum doi ani al acestui premiu (nu doar onorific, ci în valoare de 50.000 franci elvețieni) cu "F. est un Salaud!" (F. este un ticălos!). "Azzurro" a plăcut și, mai mult, a emoționat inimile sensibile prin povestea sa (istorisită cinematografic simplu, direct, coerent): călătoria unui bătrân - Giuseppe (75 de ani) - și a nepoțelei lui - Carla (7 ani) - din Italia în Elveția. Carla e oarbă, are nevoie, pentru a-și recăpăta vederea, de un transplant de cornee. Totul costă foarte
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
portretul interior al unei adolescente de atunci. Ce legătură există între o fată care avea asemenea trăiri și o fată de azi, incapabilă să se exprime altfel decât prin interjecții? Nici una. De altfel, în Timpul ce ni s-a dat, se istorisește, succint și dramatic, tocmai cum s-a prăbușit civilizația românească, sub presiunea brutală, necruțătoare exercitată de invadatorii sovietici în complicitate cu comuniștii din România. Annie Bentoiu analizează - mai bine decât orice "analist politic" la modă azi - reacția inadecvată a partidelor
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
cărora a crescut și s-a format au început să fie hăituiți numai pentru că erau de valoare. Meritele lor au devenit un blestem, și pentru ei, și pentru familiile lor. Memorialista găsește ca nimeni altcineva tonul cel potrivit pentru a istorisi această tragedie, dar și pentru a manifesta o anumită înțelegere, de ființă superioară, față de toți frustrații de pe Pământ, care au lansat comunismul în lume ca pe un cumplit urlet de nemulțumire, urcat din adâncul ființei lor. În librării se află
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
autor de romane cu titluri ca Poduri suspendate, Nemuriri trecătoare etc.) și miercuri, 10 februarie, m-am și dus. A zis că aș avea rinofaringită și să iau antibiotice până marți" etc. în acest stil prozaic, fără miză literară, sunt istorisite numeroase alte demersuri și întâmplări cotidiene. Printre altele, scriitorul povestește amănunțit cum a eșuat în tentativa de a lua de la poștă un pachet care-i venise din străinătate, din cauza absurdelor restricții impuse de autorități în relațiile cu străinii. în acest
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
lui Pătrășcanu este o abatere de la etică, o gravă greșeală politică și o patronare a samavolniciei de către Gheorghiu-Dej... Pătrășcanu a fost o jertfă de sînge în istoria noastră." Alte informații din cartea pe care o comentez sînt curat hagiografice. Se istorisește, de pildă, că redactorii care îi pregăteau discursurile nu făceau decît să aștearnă pe hîrtie ideile pe care le dezvolta înaintea lor chiar Gheorghiu-Dej. Apoi că a trăit modest, efectiv numai din salariu pe care, de fapt, îl administra șeful
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
și hipnotică prin efectul asupra spectatorilor. Mai simplu, în aparență, decât alte filme ale lui Egoyan (de altfel, el mărturisea într-un interviu, că "întotdeauna mi-am dorit să captez atenția spectatorilor cu povestea a doar două personaje"), Călătoria Feliciei istorisește întâlnirea întâmplătoare dintre doi oameni cât se poate de banali: o fată irlandeză - Felicia - venită la Birmingham pentru a-și căuta iubitul și un bărbat de vârsta a treia - Hilditch - șeful cantinei de la o mare uzină. Se naște sub ochii
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
Tânăra fată cu înfățișare sfioasă de liceeană nu e o fecioară inocentă, ci o femeie abandonată de iubitul ei și care poartă în pântec rodul unei dragoste trădate. Povestea devine terifiantă. Ai impresia că urmărești basmul " Scufița Roșie și Lupul" istorisit de un admirator al lui Hitchcock, cu o detașare ce amintește de Antonioni. O interpretare actoricească uluitoare prin naturalețe și subtilitate (Elaine Cassidy și Bob Hoskins) într-un film hipnotic care continuă să te obsedeze, cerând o a doua vizionare
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
că au fost și domnitori fanarioți pozitivi și îi menționează pe Alexandru Ipsilanti (creatorul, în 1780, al Academiei de la Sfîntul Sava), Const. Ipsilanti și Ioan Caragea (înfăptuitorul legiuirii din 1818 care îi poartă numele). În altă scriere a sa, Papazoglu istorisește despre momentul eroic al bătăliei din 1848 de la Dealul Spirei, la care a participat. Și crede că dacă guvernul provizoriu nu ar fi trimis grosul oștirii, sub comanda lui Magheru și Pleșoianu spre Rîmnicul Vîlcii, puteau fi lesne alungați cei
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
religii. (De altfel, lui Suleyman i se datorează, la Istanbul, moscheea Suleymaye și complexul din jur - loc pentru care vestitul arhitect Mimar Sinan a ales o colină, încât să aibă vedere spre Cornul de Aur). În privința toleranței religioase, Erhan Afyoncu istorisește lecția pe care sultanul i-a dat-o ginerelui său, Rüstem Pașa, care voia să-l convingă să alunge evreii, fiindcă în țară trebuia să rămână o singură religie - lecție relatată de Stephan Gerlach, teolog din Tübingen numit între anii
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
să improvizeze, felul lui de a angaja solo-ul, de a-l anunța, de al introduce, de a-i face imediat simțit spiritul, Simon îmi spunea că a fost cuprins de o senzație curioasă. Eu care vă vorbesc, care vă istorisesc în acest moment scurta poveste a lui Suzanne și Simon, eu sînt pictor. Și nu știu ce aș simți în fața unui tablou care ar imita perfect o pictură de-a mea, nu mi s-a întîmplat niciodată așa ceva. Sau ce ar simți
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
11 zile libere acordate prin lege angajații nu vor lucra. Rusaliile, sau Duminică Cincizecimii sau a Pogorârii Sfanțului Duh, numită în popor și Duminica mare, este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfanțului Duh peste Sfinții Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc și cu care se încheie descoperirea față de lume și de creație a lui Dumnezeu, Cel în treime. Ea cade întotdeauna la 10 zile după Înălțare sau la 50 de zile după Paști, când a avut loc evenimentul sărbătorit și când
Luni, a doua zi de Rusalii, românii au liber () [Corola-journal/Journalistic/26162_a_27487]
-
montează nu numai povestea, istoria, amintirea unui personaj, ci și felul în care el însuși o procesează discursiv. La fel de important ca istorisirea (ce pretinde un spațiu poematic mai extins) este setul de manifestări, gesturi, ticuri, schime expus de personajul care istorisește (sub ochii cititorului și în mîinile unui excepțional dramaturg). Nu întîmplător, deci, Pe front e o istorisire în istorisire, poezia marcînd în prima strofă cadrul autorului („un episod/ Care-mi tot revine în gînd/ În aceste zile, nu știu de ce
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]