160 matches
-
ei ipotetică. La capătul acestei discuții desprindem concluzia că din punctul de vedere al gânditorului german există o discontinuitate a conținuturilor și o continuitate a formelor în plan filozofic, că progresul este posibil numai într-un cadru paradigmatic. 1. Viziunea istoristă în genere Socotim oportun ca înainte de toate să facem câteva precizări privitoare la termenii care desemnează domeniile de referință ale unei interpretări istoriste. A) Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft Este necesar să precizăm semnificația acestor termeni, pentru că ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
continuitate a formelor în plan filozofic, că progresul este posibil numai într-un cadru paradigmatic. 1. Viziunea istoristă în genere Socotim oportun ca înainte de toate să facem câteva precizări privitoare la termenii care desemnează domeniile de referință ale unei interpretări istoriste. A) Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft Este necesar să precizăm semnificația acestor termeni, pentru că ei pot fi traduși în românește fie prin cuvintele "istorie" sau "istori(ci)sm", cu multiplele lor sensuri (ceea ce provoacă destulă confuzie), fie prin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cultural, așa cum am făcut în capitolul introductiv, putem interpreta această dispută ca o replică vehementă pe care preromantismul, iar ulterior romantismul au dat-o clasicismului. În primul capitol (nota 21) am văzut totuși că încă din perioada iluminismului apar premise istoriste și se creează o breșă în carapacea universalismului dogmatic prin teoria dreptului natural și promovarea ideilor despre libertatea individuală, nu numai în plan social, ci și la nivelul conștiinței 4. Așa se face că însuși Schnädelbach vorbește despre "un iluminism
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și se creează o breșă în carapacea universalismului dogmatic prin teoria dreptului natural și promovarea ideilor despre libertatea individuală, nu numai în plan social, ci și la nivelul conștiinței 4. Așa se face că însuși Schnädelbach vorbește despre "un iluminism istorist", opus "raționalismului anistoric". În acest context, el precizează că istorismul "luptă cu înseși argumentele filozofiei iluministe împotriva pozițiilor iluministe anistorice, iar apoi împotriva mișcării iluministe în ansamblul ei". Ca atare consideră autorul citat -, istorismul "practică un iluminism situat deasupra iluminismului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a "pozitivismului din științele spiritului", ci mai degrabă a pozitivității. În al treilea rând, suntem de părere că acest spirit pozitiv se află într-un raport de intercondiționare cu istorismul, nu de descendență. În acest sens socotim că ascensiunea relativismului istorist a fost favorizată nu doar descoperirea conștiinței istorice, ci și de uriașele progrese științifice înregistrate în ultimul veac și jumătate. Ritmul accelerat de dezvoltare a științelor a pus în lumină o instabilitate a rezultatelor, mereu depășite de roadele unor investigații
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
anistorice și interculturale, [...] este interpretat din perspectivă istorică, fiind atras astfel în procesul istoric"16. Avem aici semnele desprinderii de o cauzalitate transcendentă, pur anistorică, de factură clasică, sau dacă vrem, părăsirea iluminismului dogmatic, raționalist, în favoarea premiselor create de "iluminismul istorist" (vezi II, 1Ba). Acum, individul, nu omul în general, apare integrat într-un "proces istoric". Am zice mai mult: nu numai că este integrat, dar chiar contribuie decisiv la făurirea istoriei. Redescoperim aici ceea ce am numit vocația demiurgică a romanticilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
abia mult mai târziu, ca discipline empirice, după modelul științelor naturii"19. Așa se întâmplă, de pildă, cu lingvistica. (În capitolul III vom vedea în ce măsură modelul științelor naturii este aplicabil științelor spiritului.) Schnädelbach consideră că o altă consecință a "iluminismului istorist" este apariția conștiinței istorice. Urmărind aserțiunile lui Dilthey, suntem îndreptățiți să credem că lucrurile stau mai degrabă invers sau, cel puțin, într-o interdependență în care accentul cade tocmai pe conștiința istorică, a cărei apariție a favorizat un nou mod
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
37. Cel de-al doilea stadiu al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38. Trebuie să observăm totuși că atât la Droysen, cât și la Dilthey, o asemenea "stavilă" există încă. În cazul lui Droysen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ori este de rea-credință, ori pune în joc, fără să bage de seamă, propriile-i reprezentări subiective despre valoare, travestindu-le într-un veșmânt științific", spunea Max Weber 40. Acest al doilea stadiu al istorismului este "un rezultat al iluminismului istorist" și a fost înfățișat de Nietzsche "sub forma experienței nihilismului": toate valorile obiective ce păreau să călăuzească științele spiritului, se dovedesc tocmai prin critica istorică "un nihil și niște ipostazieri ale valorizărilor subiective." Această experiență constituie fundamentul "crizei istorismului", care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
greu, dacă nu chiar imposibil de conceput în absența deschiderilor promovate de istorism. Ținem să adăugăm această concluzie într-un dublu scop: pe de o parte, pentru a putea trece la viziunea lui Dilthey, după ce am conturat contextul istoric și istorist în care el și-a dezvoltat ideile, iar pe de altă parte pentru a sugera deja un răspuns la întrebarea pe care ar putea s-o provoace titlul capitolului de față: Se poate vorbi într-adevăr despre o evoluție a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un istorist autentic ca Droysen consideră epocile istorice drept "stadii ale cunoașterii de sine, ale cunoașterii lumii și ale cunoașterii de Dumnezeu", iar istoria (Geschichte) "o cunoaștere de sine a umanității, siguranța și conștiința ei de sine"50. 2. Viziunea istoristă asupra filozofiei În momentul apariției istorismului se consacraseră două perspective asupra evoluției istorice a gândirii filozofice. Prima se conturase pe baza proiectelor lui Descartes și Kant. Ea avea o vocație reformatoare, viza întemeierea filozofiei ca știință și împingea într-un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de continuitate este vorba. Fiindcă încercăm să procedăm inductiv, analizând mai întâi ca și Dilthey datele "empirice", ne mulțumim deocamdată să avansăm doar conceptul de continuitate paradigmatică, pentru că nu vrem totuși să le stârnim nedumeriri celor care cunosc bine discontinuitățile istoriste și, mai ales, istoriciste.) Ne întrebăm însă acum: O continuitate a faptelor istorice sau a cunoașterii despre ele? Sau în alți termeni: Există un sens real și, eventual, un progres al istoriei ca Geschichte, sau doar un sens conceptual, pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ea conține o facticitate "căreia i se atribuie valoare, semnificație și caracter normativ", pornindu-se de la supoziția că există o unitate a istoriei 61. Dar de vreme ce premisele lor sunt "foarte apropiate", ni se pare exagerat să spunem, precum Schnädelbach, că istoriștii îi impută lui Hegel "premisele arbitrare, ce nu pot fi justificate doar cu metodele științelor istorice", fapt recunoscut, de altfel, și de Hegel 62. Credem mai degrabă că reproșul lor vizează numai utilizarea arbitrară a acestor premise. Astfel, așa cum arată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sacrificarea realității istorice empirice, nemijlocite, în favoarea realității mijlocite de rațiunea dialectică"64, adică am zice noi o logică exterioară, dictată de jocul "în tact de trei"65 al dialecticii. Ulterior, Schnädelbach marchează mai limpede distincția dintre Hegel și reprezentanții școlii istoriste: "Ceea ce este la Hegel ideea absolută, reprezentabilă filozofic, apare la adversarii lui doar ca obiect al presimțirii, convingerii religioase și al credinței: nu mai este un obiect al științei în sens posthegelian." Acest fapt se explică în felul următor: o dată cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să funcționeze ca ipoteză de lucru, ca idee regulativă, ca țel ideal al istoriografiei științifice"66. Că unitatea istoriei nu mai înseamnă "totalitate" în sens hegelian, "ci numai continuitate" am văzut deja. Totodată observăm faptul că interpretarea lui Schnädelbach în legătură cu istoriștii trimite la un fel de proiecție-etalon, acreditată în spirit romantic de istoria înțeleasă ca știință (Geschichtswissen-schaft), fără ca o asemenea proiecție să fie de astă dată rezultatul unei frustrări personale, ci pur conceptuale: în fața realității empirice nemulțumitoare, aspirația către o lume
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îndeobște inseparabile. O asemenea separare ar presupune o obiectivitate absolută, o "conștiință profesională" pură, eliberată de orice imixtiune a factorilor subiectivi; or, noi am vorbit deja despre "o filozofie implicită" a istoriei, recunoscută chiar de Schnädelbach -, o filozofie pe care istoriștii înșiși o promovează în virtutea unui "preconcept material al faptului istoric" (Droysen) sau a unei "structuri sufletești" (Dilthey), iar aceasta nu poate afecta numai "conștiința personală". Apoi nu trebuie să uităm că subiectul cunoscător vine să cerceteze istoria (Geschichte), purtând cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mereu mai exact, a conținuturilor experienței", idee la care vom reveni de îndată, dar într-un alt context. Renunțând la aparatul conceptual al filozofiei, care avea darul să sistematizeze istoria și să satisfacă nevoia de universalitate a investigației istorice, interesul istoriștilor se deplasează dinspre "problema unității istoriei" către "problema unităților din istorie (a identității obiectelor ei, a posibilității de a le identifica și coordona, iar prin aceasta, de a le înțelege și a le explica)"69, așa cum sesizează foarte bine Schnädelbach
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și din analiza istoriei ca Geschichte la Droysen, unde aceasta căpăta și un sens categorial (vezi II, 1Bd), ori din referirile anterioare la constituirea obiectului istoric "în cadrul transcendental al cunoștinței despre istorie" (vezi II, nota 39) desprindem concluzia că viziunea istoristă a lui Dilthey nu respinge întru totul apriorismul, ci doar încearcă să-l reformeze. Aici mai reamintim că, oricum, "critica rațiunii istorice" se dorește a fi o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C) o replică aptă să dinamizeze
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ideea că autorul își abandonează constatările care-l împing spre concluzii relativiste. Conștiința istorică este doar punctul de plecare pentru o analiză lucidă a experiențelor nemulțumitoare în planul cunoașterii filozofice. Dilthey rămâne în orice caz un relativist călăuzit de conceptul istorist al discontinuității. Numai că el caută să meargă mai departe, purtând lestul propriilor dezamăgiri. Constată limitele și înaintează către metafilozofie, cu ele cu tot. Exaltarea creativității ține de vocația demiurgică a romanticilor. Este în aceasta, poate, și un reflex al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o bază pentru stabilirea "corelațiilor în funcție de care putem interpreta apoi orice experiență și gândire", ceea ce echivalează implicit și cu o altă percepție decât cea neokantiană asupra pozitivismului (vezi I, 3F). Din acest punct de vedere, Dilthey nu este un simplu istorist. "Împreună cu numeroși contemporani arată Schnädelbach -, Dilthey este convins că doar <<calea critică mai rămâne deschisă>> și pentru filozofia istoriei. Filozofia critică a istoriei, deci o cercetare a conceptelor și a modurilor în care înțelegem faptul istoric, trebuie să preceadă toate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
luate chiar de Dilthey în privința "dublei confruntări" menționate anterior: pe de o parte, a separat științele naturii de cele ale spiritului, iar pe de altă parte, a promovat o filozofie a filozofiei, după ce trecuse în revistă, pe baza unor concepte istoriste, diverse sisteme filozofice cu pretenția lor imperială de universalitate cu tot -, și constatase că metafizica tradițională nu poate conceptualiza totalitatea existenței și se dovedește incapabilă "să construiască o știință a absolutului"125. Printr-o astfel de metafilozofie, Dilthey a încercat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și sensul aplicării ei în raport cu maniera în care procedează Dilthey: un sens transcendent în cazul lui Hegel și unul imanent în cazul lui Dilthey. Susținând ideea lui Schnädelbach, potrivit căreia există similitudini între premisele lui Hegel și cele ale școlii istoriste, anticipam la începutul acestui capitol că Dilthey se înscrie și el pe aceeași linie, fapt ce dovedește, dincolo de apropierea sa de Hegel, originea istoristă a viziunii lui Dilthey. Mai mult decât atât, această filiație: Hegel școala istoristă Dilthey ne trimite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Susținând ideea lui Schnädelbach, potrivit căreia există similitudini între premisele lui Hegel și cele ale școlii istoriste, anticipam la începutul acestui capitol că Dilthey se înscrie și el pe aceeași linie, fapt ce dovedește, dincolo de apropierea sa de Hegel, originea istoristă a viziunii lui Dilthey. Mai mult decât atât, această filiație: Hegel școala istoristă Dilthey ne trimite cu gândul chiar la ideea continuității pe care ne-am propus s-o dezbatem. Aici avem o evidentă continuitate a problemelor și a scopurilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cele ale școlii istoriste, anticipam la începutul acestui capitol că Dilthey se înscrie și el pe aceeași linie, fapt ce dovedește, dincolo de apropierea sa de Hegel, originea istoristă a viziunii lui Dilthey. Mai mult decât atât, această filiație: Hegel școala istoristă Dilthey ne trimite cu gândul chiar la ideea continuității pe care ne-am propus s-o dezbatem. Aici avem o evidentă continuitate a problemelor și a scopurilor. Ceea ce diferă este, repetăm, sensul aplicării metodei. Așadar, și Dilthey consideră că metafilozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este specific lui Dilthey, care, spre deosebire de Hegel, beneficiază de experiența acumulată între timp în ceea ce privește "mizeria istoricismului", cum ar numi-o Popper. O teorie a sistemelor constituie pentru Dilthey și un fel de Ausweg în fața relativismului indus de valorizările pe criterii istoriste și, cu atât mai mult, în fața nihilismului și scepticismului, care, în grade diferite, nu recunosc nici măcar posibilitatea unei întemeieri a valorilor. Întrucât "școala speculativă germană nu a putut cădea de acord în privința deducerii conceptului de <<filozofie>> din niște adevăruri mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]