467 matches
-
mathématiques", au revenit în latină sub forma pluralului neutru "mathematica" (Cicero), pornind de la pluralul grecesc τα μαθηματικά "ta mathēmatiká", acesta fiind utilizat de Aristotel cu sensul de „toate lucrurile matematice”. În română, termenul a fost copiat după franțuzescul "mathématique" și italienescul "matematica".. Este posibil ca oamenii să-și fi dezvoltat anumite abilități matematice încă înainte de apariția scrierii. Cel mai vechi obiect care dovedește existența unei metode de calcul este osul din Ishango, descoperit de arheologul belgian Jean de Heinzelin de Braucourt
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
bine decât slavii, dintre cari mulți s-au grecit, decât albanejii, dintre cari asemenea mulți. s-au făcut turci. Vlahii Tesaliei, zice Fallmerayer în Fragmentele sale asupra Orientului, se numesc români, ca și conaționalii lor din Principatele dunărene, vorbesc o italienească stricată și locuiesc în creierii munților Pindului și pe cele două laturi ale lui, în popoarele din care izvorăște Peneios și râurile afluente, pe unde îi pomenește pentru întîia dată istoria bizantină a sutei a unsprezecea. Fie rămășițe a coloniilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de piață înregistrează avantaje pe baza lor.<footnote C. Postelnicu, Economie internațională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999, p. 11. footnote> 1.3.1.1. Mercantilismul Mercantilismul <footnote Folosit, cu precădere, în secolele XV-XVIII, termenul de mercantilism provine din cuvintele italienești mercato, care înseamnă „piață”, mercante, care înseamnă negustor, și mercantile, cuvânt care sugerează câștigul bănesc. footnote> reprezintă prima reflectare teoretică a economiei de piață și se bazează pe ideea că o națiune este cu atât mai puternică cu cât exporturile
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
de unde Radu Greceanu a aflat destule știri pe care le-a transcris literalmente în paginile sale) și Foletul novel, un soi de „prognosticon” cuprinzând perioada 1693-1704, tălmăcit de Giovanni Candido Romano, secretarul italian al lui Brâncoveanu, după acele foglietti novelli italienești, texte care aveau o marcată substanță astrologică, permițând interpretări cu caracter politic. Opririle în preajma paleografiei, ca în Chirilicale (I-II, 1940-1942), Din paleografia chirilică românească (1956), apărute în reviste, apoi în volumul Paleografia româno-chirilică (1968), dovedesc constanța unor preocupări, cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
sunt cele ale lui Petrus de Crescentus din Italia (secolul XIV) care în opera intitulată " Opus ruralium commodorum" după treizeci de ani de studiu și cercetări efectuate în călătoriile sale, descrie patruzeci de soiuri de viță de vie cu denumiri italienești (altele decât cele întâlnite în antichitate), făcând referiri asupra vigorii de creștere a soiului și adaptării lui la condițiile de sol, asupra lăstarilor, formei și culorii boabelor, gustul miezului și rezistența la putregai, ceea ce îi conferă un caracter de originalitate
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
soiurilor din colecția ampelografică personală. De asemenea, propune un sistem de clasificare a soiurilor (1879), în funcție de epoca de maturare a strugurilor, alegând ca referință soiul Chasselas doré, față de care stabilește patru epoci de maturare. Un aport deosebit la cunoașterea soiurilor italienești a fost adus de către G. di Rovasenda care la 1877 publică “Saggio di una ampelografia universale”, în care propune un sistem de clasificare a soiurilor de viță de vie mai amplu, luând în considerare mai multe organe ale viței de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
nu știu să citească un tablou. E adevărat? La școală înveți să citești, dar, în Franța cel puțin, nimeni nu te învață cum anume trebuie să privești, să vezi, cum "să știi să vezi", după cum sună titlul unei celebre cărți italienești. Și dacă acest lucru nu se face metodic, în școală, atunci cînd vei dori să înveți singur, o vei face imperfect. Fără efortul școlii și în lipsa unei predări sistematice a istoriei artei în licee, mă tem că viitorul muzeelor este
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
părerea Înainte de a afla mai multe despre locul acesta. În camera de alături, Maggie zîmbește. — Ei, nu te flagela acum. O căsătorie Între homosexuali este un lucru destul de neobișnuit prin partea locului. Acum cinci ani nici măcar nu aveam un restaurant italienesc. Era considerat exotic. Trebuia să mergem vreo 12 kilometri, pînă În orașul universitar din apropiere ca să ajungem la Luigi’s pentru o porție de spaghete cu perișoare. Pe aici nu era nimic altceva decît fabrica de anvelope și fermele. Fermieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cînd nu le curăță. Bine că măcar ai rămas cu puloverul. Neva se amuză. — Îți datorăm o pereche de pantofi, spune Sherrill, supărată pe Neva. — Dar eu Îi vreau pe ai mei, strigă Maggie. Nu sînt bogată ca tine, Sher. — Italienești, ai cuvîntul meu. Lumini lăptoase Încep să șteargă stelele. Wakefield nu poate spune dacă a adormit sau dacă visează cu ochii deschiși. După toate aparențele, turul a luat sfîrșit. — Asta e casa Rip van Winkle, spune el căscînd. Am ratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns (și probabil roșcat), degetele de la picioare lungi și flexibile, fesele Înguste, băiețești. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pînă atunci aștepți ceva. Nimic din ceea ce Wakefield sau Diavolul nu știa. Nici unul din ei nu a cîștigat nimic din ghicitul În cafea al doamnei Petrovici. — Mulțumesc, doamnă Petrovici. Chiar aștept ceva. Corect. Diavolul Își plimbă degetele pe o muschetă italienească de secol șaisprezece, cu patul de fildeș cu intarsii de aur, pe care o adusese pentru această ocazie, dar se răzgîndește (iarăși!) și se Întoarce În peștera lui din Carpați unde, pe un pat de mușchi, lîngă un izvor susurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Am nevoie de cîteva chestii, Îi explică ea și Wakefield o urmează Înăuntru. Magazinul nu este ce se aștepta; sînt acolo saci de cafea columbiană și costaricană, cutii de lemn cu amarantus peruvian, cutii de metal cu ulei de măsline italienesc și salamuri uscate atîrnînd din tavan. O roată imensă de parmezan acoperă o masă zgrunțuroasă din lemn de sequoia. O ladă frigorifică de lîngă perete, plină ochi cu apă minerală și băuturi răcoritoare importate, cu etichete colorate stă să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bună distracție din America. Fumul de trabuc e cubanez, banii sînt high tech, limbajul e multi. Femei În superbe rochii de seară și bărbați În frac plutesc În sus pe scări, către mezanin și perechi În blue-jeans scumpi și piele italienească Își fac veacul la bar. Toată lumea arată de parcă merge zilnic la sală, face alpinism, se bronzează la mal de lacuri și se dă cu smacuri scumpe. Femeile strălucesc precum proiectoarele sistemelor de siguranță ale vilelor de milioane de dolari: bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
masă și a pierdut o grămadă de timp, absolut fără sens, așezându-mi șervetul în poală. —Ăăăă, mulțumesc, am zis atunci când am considerat că se îngroașă cu gluma. Cu plăcere, mi-a răspuns el lungind vocalele, într-o manieră la fel de italienească precum varza cu costiță. Apoi mi-a făcut cu ochiul peste capul lui James. Ei, na! După care m-a apucat paranoia. Poate că tipul mă credea curvă. Oare arătam ca o prostituată? Știam că rochia mi-era prea scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
frustrată. De parcă m-aș fi dezamăgit singură și mai tare. Singurul lucru care mă ajuta să-mi țin în frâu mânia era conștientizarea faptului că undeva, cumva, deși complet neintenționat, greșisem. Cuvintele rostite de James în seara aia, în restaurantul italienesc, îmi tot răsunau în minte: „Dacă eram așa de fericit, atunci de ce te-aș mai fi părăsit?“. Deci nu aveam de ales. Trebuia să accept că era vina mea. James nu m-ar fi părăsit, n-ar fi făcut pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa de...“ „L-am distrus, dar v-am spus că revelația era de o simplitate absolută. Harta e aici - și-și ducea mâna la frunte, și-i venea să râdă, pentru că-și amintea de gluma cu neamțul care zice, În italieneasca lui stropșită, „ho tutto qvi in mio kulo“, totu-i la mine-n popou. „Sunt mai bine de zece ani de când Îl port cu mine, secretul acela, sunt mai bine de zece ani de când port harta aia aici“, și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
șiretenia sau trădarea. În termenii aceștia vorbim de fostele soții, de fostele iubite sau de politicieni. Nu uitați: Canis lupus familiaris are propriile bucurii care sunt de obicei inofensive pentru cei din jur, dar pot distruge covoare albe și pantofi italienești. Faptul că Își marchează teritoriul și rod este un dat. Și dacă au ceva În comun cu Homo erectus, sunt acele trăsături ale masculului inadaptat la viața În societate. Ambii fac numai ce le place: se scarpină la testicule, dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
purta aproape orice, în orice combinație; doar muștiucul din vârf rămânea același. Maria jubila, înconjurată de-atâtea culori. Eu tăceam și zâmbeam frumos, aprobator. Mințeam cu toată fața, entuziast. Până la urmă, renunța și ne mutam în alt magazin, cu pantofi italienești și prețuri extraterestre. Aici lucrurile stăteau și mai rău, perechile sclipeau ca niște bijuterii nobile și delicate, nu mai puteai să invoci argumentul prostului-gust. Vânzătoarele extrăgeau balerinii din cutiile îmbrăcate în catifea, despătureau fără zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
robotica lui Rebreanu (meșterisem eu o teorie despre nuvelele de război) și extrospecție la Hortensia (eu am inventat termenul!) și eram ascultat, dar mintea îmi zbura la ciorapii cu pătrățele ai fetei avocatului de la a XI-a E. Inacesibili, prețioși, italienești. Îi învârtea în fel și chip sub bancă, încercând să mă amețească. Mă socoteam norocos doar cu-atât. Colegele mai tinere (printre care și fata inspectorului, care preda tot acolo) o pățeau mult mai rău. Nu exista zi în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dura și două zile. A treia zi, o invitam în oraș. Opream în Romană la „Turabo“ (dosind Opelul pe-o stradă lăturalnică) și comandam amândoi cafea în patru culori, sărutându-ne cu spuma alb-cafenie de lapte. Când ajungea pe la mijlocul straturilor italienești, Maria pleca să se rujeze sau să-și îndrepte sprâncenele. Venea înapoi cu sfârcurile întărite, le zăream înțepând tricoul alb sau rotunjindu-se prin țesătura mulată a puloverului. Nu eram singurul: odată cu mine, trei sferturi din bărbații din cafenea întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știai niciodată cu ce te pocneau ăștia; la o adică, făceau și soarele să dispară peste noapte. M-am îndreptat cu pași mici spre stația de tramvai. Era 9.30, inginerul Grosescu mă invitase la 10.30 la o cafenea italienească de pe deal. Cunoșteam traseul, chiar dacă fusese modificat în ultima clipă: se lua tramvaiul 38 de pe Währinger, până la capăt. Dacă te urcai în 37, coteai și nimereai pe-altă colină, departe rău. 38-ul făcea stânga la „Blauer Stern“ (acolo puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Neprovocată. Știți foarte bine ce vreau să zic.“, l-am stârnit, apoi am apăsat și mai tare pedala: „De-aia nici n-o să beau o cafea, aici. Nici măcar diluată cu spumă de lapte.“ Am împins cana deoparte, aburind de mirosuri italienești, austriece, turcești sau ce-or mai fi fost. Plus ce-mi băgaseră înăuntru. De data asta, inginerul Grosescu m-a privit direct. Ochii se curățaseră ca prin farmec, vinișoarele roșii dispăruseră. Parcă și alunița lui rozacee devenise simpatică. „Bine, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care condusese ceata -, noi avem poruncă de la Domnia Sa căpitanul Oană să ne Întoarcem degrabă la Cetatea de Scaun... mai puțin patru dintre noi, care n-au a pune piciorul În Țara Moldovei decât după ce vă vor vedea ajunsă În țara italienească. Nici o supărare nu vă vor pricinui, căci nu vor sta lângă Domnia Voastră, vor fi Îmbrăcați În târgoveți și nu vor purta arme. - Dincolo de această trecătoare - Își ridică glasul contesa Frassetti - poruncile căpitanului vostru și chiar ale voievodului vostru nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sute de tătari... Căpitanul privi alb, În zare, strângând garda sabiei. - Și Încă nu e tot... murmură cu capul plecat Ionuț. Contesa a avut iarăși una dintre crizele acelea... ține morțiș să plece cu Alexandru acasă la Domnia Sa, În țara italienească... - Să plece, spuse cu glas slab căpitanul. Trimit alți douăzeci de oșteni s-o treacă dincolo de munți. Stai, reveni el cu o tresărire, cum adică să plece cu Alexandru? Nici Alexandru și nici Ștefănel nu pleacă nicăieri! - Domnia Ta, căpitane, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Măria Ta... spuse Petru, Înclinându-se. Porunca lăsată de căpitanul Oană e rugăminte făcută În genunchi În fața Măriei Tale. - Spune! - Căpitanul ar fi voit ca fiul său cel mare, Alexandru, Împreună cu toți cei ce-l Însoțesc În drumul spre țara italienească, să fie privegheat, din umbră, de treizeci de oșteni. - Conduși de cine? - De mine, mărite doamne. Dacă-mi Îngădui aceste zile de drum. Ștefan nu se grăbi să dea un răspuns. Cântări ceva În minte, plimbându-se grăbit prin fața boierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]