95 matches
-
semne mnemotehnice cu acea ocazie. Fără sprijinul unor asemenea modeste cârje scrise (jurnale, agende), amintirile noastre pot fi, în ansamblu, demne de considerație, dar ele revin confuze, cu tente de idealizare, cronologic aproximative... În 1973, din Perugia unde petreceam, ca italienist, a doua bursă universitară de o lună (prima avusese loc cu un an înainte, în august 1972), i-am scris marelui poet Mario Luzi - care avea să primească Premiul Nobel de literatură un sfert de secol mai târziu! - că mi-
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
o continuare a reproșului inițial, de a-i fi scris în franceză, dar motivul era bine intuit : în situația mea de "fugit" nu mi se mai părea cuviincios să prezint poeți din țară, lucru pe care îl puteau face alți italieniști. Faptul că printre cei trei sau patru autori eu mi-aș fi avut locul (uno di quale fosse lei) nu mă mai ademenea peste măsură. În ce privește "revelația" nepăsării celor doi mari prieteni florentini față de poezia mea, ei aveau perfectă dreptate
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
către mântuire. În ultimul an din mileniul trecut, în 1999, având șansa de a petrece mai multe seri sub același acoperiș cu Marian Papahagi, am discutat nevoia de a traduce - el simțea traducerea ca pe un act hermeneutic major, ca italienist medievist credea că e obligatorie abordarea Divinei Comedii. Eram amândoi de părere că traducerea de poezie trebuie să fie cât mai fidelă formei (cât sacrificiu fiind necesar pentru păstrarea rimelor aproape de original era una din temele noastre vechi, începută în
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
prin rime în Prefața Irinei Papahagi: „După cum îi plăcea profesorului Papahagi să spună în cursul seminariilor de lectura dantis, poezia medievală se scria ca în arabă, de la dreapta înspre stânga, de la rimă înspre corpul versului.” Incursiunea Irinei Papahagi, ea însăși italienistă, în laboratorul traducătorului, atrage atenția supra cuvintelor-cheie aflate în rimă: „Mă voi opri la primul cânt din Infern, unde avem o lungă listă de cuvinte care, deseori în rimă, conduc cititorul nu numai din primul tărâm de dincolo, ci și
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
dorința sa ca textul italian să transpară prin toate sonoritățile românești, astfel încât cunoscătorul originalului să nu fie frustrat. În timp ce traducerea Etei Boeriu, fluentă și foșnitoare, „cântă” plăcut auzului, dar - pentru cine compară - e un fel de „feminizare” a originalului. Introducerea italienistei Mira Mocan, un studiu substanțial și extrem de interesant prin aducerea în discuție a celor mai recente comentarii (precum A. Prete, All’ombra dell’altra lingua. Per una poetica della traduzione, Torino, Bollato Boringhieri, 2011) atrage atenția asupra simetriilor intertextuale dantești
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
moștenire orientală (în poezia arabă, persană, turcă, forma primează). Acest respect pentru prozodie, preluat și de cultura italiană, i-a impus lui Marian Papahagi o hermeneutică în slujba artei, meșteșugul intervenind pentru păstrarea unei medii între „arhaizare” și „familiarizarea” textului. Italienistul a găsit în mod ideal o cale de mijloc, neutră, în care sunt conciliate cuvinte vechi și împrumuturi moderne, fără a da senzația de exces. De acord cu ideea de palimpsest, prin care să fie redată, subiacent, dinamica și culoarea
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
are sub tipar volumul Scrivere un libro di novelle. Boccaccio autore, lettore, editore - Longo, Ravenna. Studiul de față, inedit, pornește de la pățaniile frumoasei Alatiel, răpită și iubită pe rând de mai mulți bărbați. Adevărata revoluție înfăptuită în ultimele decenii de italieniști, filologi și paleografi a schimbat profund judecata comună asupra lui Boccaccio și a Decameronului. Săpăturile intertextuale au făcut posibilă identificarea în țesutul operei a unor eșantioane extrase din textele clasice și a unor fire în filigran de matrice filosofică; exact
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
printre ele una nu chiar la îndemîna criticilor români, și anume literatura portugheză. Studiul său despre poezia lusitană a atras atenția conaționalilor lui Pessoa. Cunosc, printre confrații noștri de ieri și de azi, specialiști în franceză și germană, angliști, americaniști, italieniști și italienizanți (precum indimenticabilul Călinescu), hispaniști, dar nici un adevărat știutor de carte portugheză. Catedra cu pricina de la Universitatea din București, el a creat-o. Criticul este și un eminent profesor. O ipoteză mai puțin cunoscută a lui Zamfir este aceea
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
Mihai Banciu Prietenia mea cu italienistul Mihai Banciu, apreciat traducător din Luigi Pirandello (Nuvele pentru un an, 1989), sau Robero Pazzi (Evanghelia dupa Iuda, 2004) datează din vremea ,,Echinoxului’’. Mutat la București, fostul meu coleg lucrează, după absolvire, la BCS, apoi, prin 90, datorită competenței și
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
interesantă dezbatere, pe Alberto Varvaro, de la Universitatea din Napoli, reputat profesor de Filologie romanica, si pe Bruno Mazzoni, romanist de prestigiu, titularul catedrei de Limbă și Literatura Română al Universității din Pisa. Au intervenit pe parcurs specialiști slaviști și romaniști, italieniști și politologi, întrucat problemă romanității românești interesează nu numai filologia romanica sau lingvistică, ci devine tot mai mult un obiect interdisciplinar de studiu, în urma deschiderii României spre ceea ce înseamnă apartenența să la Uniunea Europeană. Nu mai este nevoie să subliniem valoarea
Manifestări universitare italo-române by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/8879_a_10204]
-
de ea, mărturisesc. Nici despre Mircea Bențea nu am știut nimic. Aflu acum despre el, din datele pe care actuala ediție le furnizează, că i-a fost student, la Cluj, lui Marian Papahagi, care l-a format ca filolog și italienist, că a fost redactor la „Echinox" și mai târziu profesor de literatură la Universitatea din Oradea. S-a stins din viață, ca și Marian Papahagi, înainte de a fi împlinit 50 de ani. A scris o substanțială monografie despre Radu Petrescu
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
determinant pentru intrarea Italiei în război, fără însă a privi cu prea multă simpatie Futurismul. Citînd un poem al lui Prezzolini, autorul remarcă stilistica futuristă a acestuia, dar - ostil teribilismelor formale - refuză să îl transcrie fără virgule... În plus, reputatul italienist afirmă că, fără influența culturii franceze, a unor autori precum Arthur Rimbaud, dar și a unor scriitori catolici precum Charles Péguy sau Paul Claudel, Futurismul nu ar fi existat (numele lui Marinetti nici măcar nu e pomenit, în vreme ce «maestrul» Gabriele d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar trebui adăugat și L. Cl. Raymond, coautor al unui Advertisment preliminariu. Cu o ortografie etimologizantă, care face articolele greu de citit, se anunță un program ce include ideea de „progres retrospectiv” în cultură și în limbă, combătându-se orientarea italienistă a lui Ion Heliade-Rădulescu, dar și ortografia fonetică a „noii direcții” de la Iași. Colaborează cu versuri câțiva elevi ai liceului din Craiova, printre care Nicolae Cioculescu. Seria a doua (1882-1883) abandonează ortografia hibridă impusă de Fontanin și adăpostește colaborarea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290617_a_291946]
-
o personalitate distinctă. În capodoperele celor doi scriitori se construiește o nouă feminitate, după o logică modernă de comportament 5 uman” (p. 277). Trebuie să observ că autoarea tezei împărtășește mărturisit, în finalul acestui citat, opinia criticului Alexandru Balaci, distins italienist, marcat însă de determinismul caracteristic și obligatoriu al epocii sale (a doua jumătate a secolului XX). Este, din partea doctorandei, o opțiune multiplu justificabilă, la care eu aș dori însă să adaug o altă observație, de fapt o altă perspectivă. De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lumina unor documente noi de Maria Nichirsa, Diplomatul și scriitorul Octav Vorobchievici de Manuela Nicolae Popescu. Nume importante din diverse domenii sunt recuperate în secțiunea „Personalități bucovinene”, la care colaborează Victor Dobrescu (Dimitrie Onciulescu, animator cultural în Banat), Dragoș Luchian (Italienistul Claudiu Isopescu), Emil Satco (Mandicevschi - o familie de muzicieni), Dumitru Covalciuc (Zaharia Voronca, „detrunchiatul”), Octavian Voronca (Dimitrie Onciul, istoricul și pedagogul), Veronica Todoșciuc (Gheorghe Hurmuzachi), Gabriel Vasiliu (Profesorul Octavian Nandriș) ș.a. Literatura de la rubrica „Scriitori bucovineni contemporani” ilustrează cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
În finalul acestei scurte note, gratitudinea noastră se îndreaptă spre distinsul filolog clasic Macello Marin, fiul magistrului Demetrio Marin, actualmente profesor la Universitatea din Foggia, pentru colaborarea sa cordială cu noi și, de asemenea, către doctoranda noastră Corina Bădeliță, eminentă italienistă, pentru traducerea acestei lucrări în limba română. DEMETRIO MARIN Ovidiu a fost exilat pentru că s-a opus regimului lui Augustus? PRECUVÂNTARE În toamna anului în curs 1958 se împlinesc exact 1950 de ani de când în viața, fericită până atunci, a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ȘCHIOPU, Michaela (26.III.1938, București), italienistă, traducătoare. Este fiica Mariei (n. Duport) și a lui Constantin Paraipan, medic. La București urmează școala primară și Liceul de Fete nr. 4, apoi cursurile Facultății de Filologie, secția italiană, absolvite în 1961. Este repartizată ca documentarist la Institutul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
de istorie literară și folclor”, devenită „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Cahiers roumains d’études littéraires”), precum și în publicații de italienistică din străinătate („Forum italicum” din New York sau în volumul colectiv Naturalismo e verismo, Catania, 1988). Activitatea de italienistă a lui Ș. s-a concretizat în studii - incluse în publicații de specialitate - consacrate unor scriitori din diferite perioade (Dante, Tommaso Campanella, Jacoppo Sannazaro, Vittorio Alfieri, Leopardi, Luigi Pirandello, Grazia Deledda, Giovanni Tomasi di Lampedusa, Emilio De Marchi, Claudio Magris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
El nu scrie nici vechea limbă literară bisericească, ca Veniamin Costachi, nici limba boierească a vremii sale, ca Vasile Drăghici, traducătorul lui Robinson Crusoe, nici limba boierească, dar literarizată a lui Conachi, nici jargonul latinist al lui Laurian, nici acel italienist al lui Eliade, nici limba nouă literară, cea care a triumfat, pe care o scriem azi, a lui C. Negruzzi. El întrebuințează unele expresii și de la unii și de la alții, plus arhaisme reînviate de el, ori de școlarii săi, însă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Gh. Lazăr: ca și acesta, el înființează prima școală romî-nească specială, acea de inginerie, dar numai de inginerie, nu și de patriotism, cum era școala lui Lazăr. Eliade, în vremea de care vorbim, a fost un revoluționar în politică, un italienist în lingvistică. Dacă mai târziu devine reacționar, apoi aceasta e tot o "noutate", căci reacționarismul său e tot o transplantare din Apus: în reacționarismul său, el pleacă de la teorii apusene, nu de la considerații concrete asupra țării sale. Cine, azi, ar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]