96 matches
-
încondeiate. Ei, da! N-are decît să-și bată joc de mine, apa aceea iluzorie! Iurtele înseamnă oameni, cirezi, herghelii, turme, deci presupun un fir de apă adevărată, curgătoare, rece, spre care se îndreaptă, împinse de sete, toate aceste viețuitoare. Iurtele sunt acolo, reale, iar în jurul lor, siluete mărunte, înfășurate în "del"-uri2 viu colorate, se adună în pîlc compact, venind în întîmpinarea noastră. O întreagă familie, cu tineri, bătrîni, copii, ne înconjoară cînd coborîm din mașină. Vorbesc toți odată, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
O întreagă familie, cu tineri, bătrîni, copii, ne înconjoară cînd coborîm din mașină. Vorbesc toți odată, ne întind mîinile, Ganjur le explică cine suntem, ei rîd cu gesturi largi, ne deschid ușa strălucitoare, lăcuită și delicat ornată a uneia dintre iurte, îndemnîndu-ne să intrăm. Aplecăm cît putem staturile noastre prea înalte pentru pragul colorat și ne strecurăm la căldură, într-o iurtă spațioasă, luminată cît se poate de bine de razele puternice ale soarelui, căzînd vertical prin deschizătura acoperișului. Căldura provine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
explică cine suntem, ei rîd cu gesturi largi, ne deschid ușa strălucitoare, lăcuită și delicat ornată a uneia dintre iurte, îndemnîndu-ne să intrăm. Aplecăm cît putem staturile noastre prea înalte pentru pragul colorat și ne strecurăm la căldură, într-o iurtă spațioasă, luminată cît se poate de bine de razele puternice ale soarelui, căzînd vertical prin deschizătura acoperișului. Căldura provine de la o mică sobă de tuci al cărui coș se înalță prin aceeași deschizătură și în care o femeie tînără și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
zile întregi, după cum se cuvine. Pe o tavă de metal, de dimensiuni impresionante, ni se oferă munți întregi de brînză: din lapte de vacă, de oaie, de iapă, de iak sau de cămilă, felii groase de caimac, uscate pe acoperișul iurtei, la vîntul deșertului. Toate grase, toate gustoase, toate fără pîine. În cîteva boluri de cositor, se toarnă lapte bătut și un "arhi"4 foarte slab alcoolizat, extras din zer. După toate aceste pregătiri, mișcarea se liniștește, noi ridicăm vasele cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
topit. Avem dreptul, ca oaspeți, să folosim primii cele două linguri pe care le deține familia. După noi, castronul cu brînză și lingurile trec la Ganjur și la Sandan, apoi la gazde. Sătui pînă la refuz, suntem invitați afară, în fața iurtelor, pentru a admira herghelia. Fiica cea mare a familiei are vreo 7 ani, vîrstă la care, în mod normal, se poate cîștiga "nadom"-ul5 la Ulan-Bator. "Caii iuți" sunt aleși cam trei-patru dintr-o sută și pe un astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tăiată în bucăți, amestecată cu pietre încinse. Apoi blana a fost curățată și pîrlită pe jăratec. Odată cu întoarcerea fetiței, pietrele sunt scoase și berbecul astfel fript, atît pe dinăuntru cît și pe dinafară, este gata pentru masă. Intrăm iar în iurtă, căldura ne învăluie plăcut, carnea aburește ademenitor și ne reluăm locurile în jurul mesei. Tot noi beneficiem de dreptul de a folosi două cuțite de vînătoare, ascuțite ca briciul. Dar gazdele, dîndu-și seama că nu ne pricepem deloc să alegem bucățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pare Mongolului tot atît de straniu ca a mulțumi pentru aerul pe care-l respiri. Ganjur, în schimb, se ridică în picioare, cu capul acoperit, în semn de respect și înalță spre petecul de cer ce se zărește prin acoperișul iurtei, vasul plin cu airak, strîns în căușul palmelor. Și, melodios, gutural, ritmat, rostește ceva, înșiră îndelung cuvinte necunoscute nouă, pe care ceilalți le ascultă cu privirea fixă și cu mîinile împreunate. Melopeea lui Ganjur ne învăluie ca o vrajă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
necunoscute nouă, pe care ceilalți le ascultă cu privirea fixă și cu mîinile împreunate. Melopeea lui Ganjur ne învăluie ca o vrajă și, cînd se sfîrșește, ne trezim ca dintr-un vis adînc. Ne ridicăm în tăcere și abia în fața iurtei ne strîngem mîinile sau ne salutăm cu ele împreunate în dreptul inimii, în gălăgia stîrnită de chiotul copiilor și de freamătul cirezilor. Iată-ne din nou în GAZ și Sandan aprinde calm a patru-zecea țigară din zi. Pornim în direcția cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a patru-zecea țigară din zi. Pornim în direcția cunoscută doar de el, spre locul acela din mijlocul deșertului, unde stelele aveau să pară că se află lîngă noi, adeverind zicala mongolă care zice că "cerul este mai apropiat Mongolului decît iurta sa". Acolo aveam să poposim noaptea întreagă, noapte geroasă și încărcată de farmecul focului lîngă care zadarnic vom încerca să ne încălzim. În schimb, aveam să călătorim pe o Cale Lactee care-și pierduse aspectul lăptos pentru a se transforma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
încălzim. În schimb, aveam să călătorim pe o Cale Lactee care-și pierduse aspectul lăptos pentru a se transforma într-o cale pavată de milioane de stele strălucitoare... Și abia în fața flăcărilor stranii, sub cerul care ne acoperea ca o iurtă uriașă bătută în diamante, aveam să întreb: Ce-ai rostit acolo, în iurtă, înainte de plecare, Ganjur? Suna atît de frumos! Parcă ar fi fost o poezie... Era, într-adevăr, o poezie... avea să răspundă, visător, prietenul nostru mongol, aprinzîndu-i lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
aspectul lăptos pentru a se transforma într-o cale pavată de milioane de stele strălucitoare... Și abia în fața flăcărilor stranii, sub cerul care ne acoperea ca o iurtă uriașă bătută în diamante, aveam să întreb: Ce-ai rostit acolo, în iurtă, înainte de plecare, Ganjur? Suna atît de frumos! Parcă ar fi fost o poezie... Era, într-adevăr, o poezie... avea să răspundă, visător, prietenul nostru mongol, aprinzîndu-i lui Sandan cea de a cinzecea țigară din ziua aceea care apusese în pustiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
edificiului, în care, de la năvala noilor barbari contemporani, nu se mai slujea de cînd aceștia decapitaseră toți călugării budiști, mai era o clădire de chirpici, numită Primărie, un monument spoit cu culoare aurie, reprezentînd un vajnic soldat mongol, vreo patru-cinci iurte și un zoocid budal adică așa zis "hotel". Cam sfîrșiți de traversarea a peste 500 km de deșert, ne îndreptăm spre acesta din urmă, pentru o odihnă bine meritată. Dar... surpriză! Unicele două camere mai mult sau mai puțin civilizate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
arbitrat cît mai bine, ci să fie acolo, drept răsplată, toți cei care le garantează succesul în alegeri. Italia are un vot, insula lui Robinson Crusoe tot unul. Și stați puțin, că încă nu s-au anunțat colibele de crengi, iurtele și bărcile naufragiate de unde provin asistenții. Așa e politically correct în mileniul al treilea. Italia să fie eliminată de o bovină nedumerită cu fluier ecuadorian, iar un papuaș să ridice ofsaid la aut în văzul unui miliard de telespectatori. În
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
scurtă proză fals autobiografică, O rețetă pentru a nu Îmbătrîni, publicată de către Agenția Interprofesională Regională (AGIR) cu ocazia salonului cărții de la Paris din martie 1994. Conform acestei autobiografii fictive, Volodine ar fi un nativ al stepei mongole, născut Într-o iurtă În orașul Xiao-Long, pe malul fluviului Orbise. Tonul este blînd, nostalgic, stilul limpede, eterat, toate aceste trăsături amintindu-l pe Cinghiz Aitmatov. Condiția scriitorului s-ar reduce de fapt, sugerează autorul, la aceea a individului exilat dintr-o patrie a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a reușit să treacă de linia Volga-Ural, pentru a se repatria alături de grupul principal. Grupul calmîc rămas pe loc a cooperat cu autoritățile țariste, apoi cu cele sovietice. Calmîcii rămași s-au sedentarizat treptat, au construit case și temple în locul iurtelor lor rotunde, ușor transportabile, procesul durând și după ce instaurarea regimului sovietic. Kalmâkia a devenit la 4 noiembrie 1920 oblast autonom, iar la 22 octombrie 1935 republică autonomă. În 1943, autonomia i-a fost revocată, teritoriul fiind administrat de guvernarea sovietică
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
și luat prizonier și deținut de către aliații tatălui său, fostele Tayichi'ud. Tayichi'ud l-a înrobit pe Temujin, dar cu ajutorul unui paznic, pe nume Chilaun (care mai târziu a devenit un general al lui Genghis Khan), a scăpat din iurta, în mijlocul nopții pentru a se ascunde. Jelme și Bo'orchu, și-au unit forțele cu el, devenind doi dintre viitorii generali ai lui Genghis-Han. Reputația lui Temujin a devenit larg răspândită după evadarea să din Tayichi'ud. Încă din copilărie
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
cu vânătoarea, pescuitul și creșterea animalelor. Erau nomazi și în căutare de pășuni se mutau dintr-un loc în altul. Erau organizați în triburi sau hoarde, conduse de către hani. Erau înarmați cu săbii încovoiate și arcuri mari. Locuiau în corturi (iurte) de formă ovală sau rotundă. Temujin sau Ginghis Han, unul dintre cei mai mari cuceritori din toate timpurile. Acesta a cucerit o mare parte din Asia, fiind foarte asemănător cu personalitatea lui Alexandru cel Mare. Imperiul a fost împărțit în
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
kirghizi a crescut de la aproximativ 50% în 1979 până la aproape 70% în 2007, pe când procentajul de grupuri etnice europene (ruși, ucraineni și germani) și cel de tătari a scăzut de la 35% la 10%. Kîrgîzii erau păstori seminomazi, care trăiau în iurte și creșteau oi, cai și iaci. Această tradiție nomadă este continuată prin transhumanța practicată de familiile de păstori. Populația Kirghiztanului este formată în procent de 80% din musulmani, 17% ruși ortodocși și 3% alte religii. În perioada sovietică, statul a
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi Iar, Krasnîi Iar, 16 stanițe a cazacilor locuitori în iurte, 57 de hutoare și avea în posesie 808.000 desiatine de pământ (128.191km2). Efectivele cazacilor din Astrahan ajunseseră în 1916 la aproximativ 40.000 de oameni. Armata din Astrahan asigura în timp de pace un regiment de cavalerie și
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
de vedere istoric, sunt cunoscuți ca unul dintre Uriankhai, de la denumirea mongol. i au fost nomazi crescători de vite, care de mii de ani își pășteau turmele de capre, oi, cămile, reni, bovine și iaci. Trăiau în mod tradițional în iurte acoperite cu fetru și coajă de mesteacăn putând astfel să se mute sezonier la noi pășuni. În mod tradițional, tuvanii au fost împărțiți în nouă regiuni numite khoshuun și anume: Tozhu, Salchak, Oyunnar, Khemchik, Khaasuut, Shalyk, Nibazy, Daavan & Choodu, și
Tuvani () [Corola-website/Science/337114_a_338443]
-
Centrale, cu rămășițe ale Drumului Mătăsii, precum turnul Burana, aflat în apropiere, și oportunități minunate de drumeție în peisajul montan. Cazarea în oraș costă circa 15 dolari pe noapte, iar o masă bună începe de la 2 dolari. Cazarea într-o iurtă tradițională, cu două mese incluse, costă circa 20 de dolari de persoană. Lisabona, Portugalia, se află pe locul al treilea. Lisabona oferă o combinație de muzee, clădiri istorice, muzică eclectică, viață de noapte, piețe și cafenele, totul într-o atmosferă
București și Brașov, incluse într-un top realizat de Forbes pentru anul 2017 by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/104688_a_105980]