12,885 matches
-
adevărați munți. Aș fi vrut să ajung până acolo unde pădurile de brad încetau și se iveau doar stâncile colțuroase și pe ele, albind ici-colo, zăpada. Dar Sibyle mă aducea îndărăt, la moară, ca să-mi arate singurele ființe ce se iveau în acest întins ținut, de parcă toți ceilalți oameni s-ar fi ascuns prin casele cu ziduri groase și porți ferecate. Nu se putea să nu-l recunoști pe morar, acolo, în colț, lângă roata uriașă de lemn, rotofei și făinos
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
izbucnit pocăința lui Augustin. Drumul Damascului nu există decît pentru cei al căror "teren premorbid" a fost pregătit cu multă vreme înainte, cu observația că, în acest caz, terenul premorbid nu are semnificația unei patologii psihice, ci a unui patos ivit la capătul unei premergătoare răsuciri sufletești. Cutremurarea nu cade din cer, ci vine dinlăuntru. Ea se petrece brusc doar cînd e privită din afară, dar în interior ea seamănă cu o mocnire înceată culminînd într-o izbucnire bruscă. Vulcanul erupe
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
în hohote și rămînea mereu în urmă cu lucrul la mape, atrăgîndu-și întruna observații. Virgil Flonda a fost ca o Șeherezadă în noaptea aceea. Poveștile lui ne-au ținut treji. O noapte cît toată lumea asta. Și, cînd zorii s-au ivit, ne-am îmbrățișat și am plecat pe un drum și minunat, și teribil de greu. Un drum construit pe onestitate, pe devoțiune, pe ideea valorii, în teatru și în viață. Am jurat că ne vom spune adevărul, ce gîndim despre
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
terminarea lecturii, la Robert Șerban ușa se închide și nu mai rămâne nimic dincolo de litera textului. Voi cita, spre exemplificare, unul dintre poemele sale din volumul Cinema la mine-acasă: "cine nu vede dunga subțire a tinerei fete/ ce s-a ivit/ ca orizontul/deasupra blugilor strâmți?// toți clipim/ de parcă urmează să iasă soarele/ și nu vrem să fim prinși nepregătiți// dar mama ei/ ca o furtună/ îi șuieră/ ridică-ți pantalonii!/ și privirea ni se întunecă". La ora debutului, Livia Roșca
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
angajat la revista "Orizont". Articolele sale erau, fără excepție, admirabile. Pe la mijlocul anilor '90 s-a mutat la București, unde a devenit unul dintre cei mai activi publiciști ai perioadei post-comuniste. Oricât de tristă ar fi întâmplarea, cred că s-a ivit un bun prilej de a rediscuta situația din ultimii șaisprezece ani în acest domeniu. De fapt, am asistat la un scenariu monoton: am aflat nume de persoane care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns să dea note informative Serviciului
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
nu puteau înțelege o religie fără idoli și zei; calamitățile erau puse pe seama creștinilor. - n.n. footnote> „Dacă Tibrul se revarsă peste maluri, dacă Nilul inundă ogoarele, dacă cerul nu trimite ploaie, dacă pământul se cutremură, dacă e foamete, dacă se ivește vreo molimă, îndată se strigă: (christianos ad leonem) La leu cu creștinii! Atâția la unul singur? Vă întreb: înainte de Tiberiu, adică înainte de venirea lui Hristos, câte nenorociri nu s-au abătut asupra pământului și asupra orașelor?” (Tertulian, Apologeticul, XL, 23
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
procesul odată declanșat nu se va opri (...). Mă angajez chiar - pe cît îmi va sta cu putință și cu mijloacele de care dispun - să particip eu însumi la acest proiect de revizuire, sine ira et studio". Uneori descoperirile ce se ivesc în virtutea "proiectului" pot fi macabre: S-ar părea că se petrece astăzi, în critică, exact ce se-ntîmplă în Parlament cu tatonarea problemei dosarelor; fiecare dintre criticii actuali ascunde cîte o stafie în șifonier și ține ușile cît mai ermetic închise
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
spre viitor. Cândva va veni și rândul lui să fie obiectiv turistic. Până atunci trebuie să mai treacă niscai ani de delăsare. Ani care încep să-și arate colții. Pe alocuri, tencuiala de pe pereții fortului a căzut, lăsând să se ivească cărămizile ce poartă zgârieturi care seamănă cu litere. Realizate cu ajutorul unor stilouri improvizate din sâmburi de fructe, aceste zgârieturi sunt mărturia că pe la Jilava au trecut cândva oameni. Și nu au fost puțini. Conform unor statistici neoficiale, dar credibile, începând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
Firmele de asigurare din România nu au cash ca să plătească daunele care se pot ivi la persoanele asigurate. Mai bine de un sfert din activele cu care firmele de asigurare acoperă rezervele tehnice impuse de normele ASF sunt formate din terenuri, clădiri și creanțe de la asigurați sau terți, adică active greu de lichidizat în cazul
Firmele de asigurare N-AU BANI SĂ NE PLĂTEASCĂ [Corola-blog/BlogPost/94350_a_95642]
-
Universității Muncitorești, despre Influența folklorului slav, a celui rus cu deosebire, asupra basmului românesc etc. 1.2.Aculturația totalitară: război împotriva memoriei și dimensiunii identitare Fenomen singular, care nu poate fi înțeles decât ca efect determinat de o sublimă comuniune ivită pe terenul tenacității în afirmarea, susținerea și apărarea valorilor spiritualității românești, revistele literare ale exilului s-au conturat și din perspectiva proiectului unei anumite continuități cu literatura interbelică a cărei dezvoltare - în România sovietizată - fusese oprită, distrusă, interzisă... Ele deveneau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
cu magică melodie Ciocârlia. Scenele anterioare, cu pecete americană, luminate de dixilen par o anticipare a celor incendiare, de torențiala dezlănțuire a vitalității ancestrale prin care Calusul oltenesc este dinamul de maximă focalizare asupra matricei culturale din care s-a ivit dramaturgia lui Eugen Ionescu. Alături de genul liric al Doinei -, Calusul este înscris în Patrimoniul Cultural Imaterial Mondial/ UNESCO. Din off, se aude vocea cu inflexiuni oraculare a lui Ilie Gheorghe (Logicianul/ Eugen Ionescu): Pesemne că e celălalt.. E pentru celălalt
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia în Amarul Tîrg Se tîrăște Poezia cum un enorm miriapod pe norii prăbușiți la pămînt deveniți mormane fumegătoare de gunoi în zori se ivesc mahmuri vidanjorii unul o măsoară cu un dispreț incomensurabil celălalt milos din fire se face că n-o vede. Lacrimi Din ochi ies lacrimi cum rîmele dintr-un pămînt afînat și nu știu ce să facă-n lumină. Program Să mergi în
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
lui „după aceea”. Catarge sfărâmate, butoaie, parâme aruncate la mal - toate se gândeau dacă să-l mănânce pe negru, căci părea comestibil pe insula pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și brațele ei pe un perete de var sub care ticăia ceasul cu arc al
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
lumina dinăuntru, restul e lemn închis. Un singur loc din afară, și pe acela încăpățânata asta l-a dibuit și vine, complet nepăsătoare la strigătele prin care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă, îndrăzneață totuși, așteaptă, privește. Câtă
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
spre dîmbovița alături de mircea eliade bucureștii zumzăiau de lumini vii mireasa timpului și a netimpului trecea de pe strada pe care erau pe strada unde urmau să ajungă mihai șora ținea în mâna dreaptă o carte de mircea eliade proaspăt ivită de sub tipar pășeau dinspre universitate spre dîmbovița din timp în timp mireasa timpului și a netimpului se oprea în loc să-i privească
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
Irina Nechit Mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea întunericul să se destrame în fața mea, cărarea să se elibereze de diavolii care o țin înlănțuită, gurile însetate de vin să se rotească în jurul cuvintelor, negreața să se împrăștie de pe tufari ivindu-se unul câte unul capetele roșii de trandafiri mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea să merg pe jos o noapte întreagă, fără însoțitori privind cum maidanezii trec strada în șir indian, mâinile mele puternice să rupă trandafirii din cartier
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
zorii veseli ca desenele pe crucile din Săpînța, nu vor să mai asculte, nu ostenesc, deși trupul cade unde apucă și din el învie Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut, și, zdup, se face lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat acolo, stins ca mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se înalță bărbatul cel pironit în timpul mort ce nu mai învie, față-n față cu un milion
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
și la cotețe. Ce ți-a rămas e numai aminte să-ți aduci De cum stăteai să numeri chemările de cuci De graurii, de sturzii, de țărcile istețe! Pia Rămâi cu mine îngere, și-ascultă La vraful de minuni în tălmăcire Ivite parcă mai presus de fire Cu o credință încă mult mai multă, Din patimă, durere și iubire, De care doar făptura ei ocultă Câtă-n tăcere, singură, exultă E-n stare, peste toate, să ne mire. Si ca-n icoană
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
asfințiri și ispite Înserări aurite plopii drepți luminând foarte sus luminând licăriri și ispite Din vecii risipite câte-o stea scăpărând foarte rar scăpărând amăgiri și ispite Sălcii curg despletite ramuri lungi atârnând foarte-adânc atârnând pătimiri și ispite De pe Mureș ivite pe sub Râpă chemând foarte tare chemând amintiri și ispite Se întorc pomenite și se sting rând pe rând foarte des rând pe rând depărtări și ispite Livrescă Dacă Unu și cu Doi mă Duc încet încet la Trei Parcă viața
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
scriu În pustiu, în pustiu! O unduire-i. Înainte Nu bănuiești ce joc te minte Cum piere-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! Psalm Sub un amnar ce-aprinde-un fir de iască O cremene mi-e gândul așteptând Scânteile ivindu-se pe rând Făptura ta de flacără s-o nască. Sunt eu acel ce caută, suflând, O-ntruchipare-a ta mai omenească, În vâlvătăi de rug apoi să crească Si să te-aud vorbind ca oarecând. Sunt cel ce sunt
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
Gabriel Chifu Peste mine a nins, prin mine au crescut firele de iarbă, pe trupul meu de pământ s-au scurs pârâiașele tulburi ivite după ploaie. Seara s-a lăsat peste mine Si apoi lumina dimineții peste mine a aruncat bănuți de aur. Când eram copil, în joacă, îmi întorceam pe dos buzunarele. Așa, acum, m-am întors pe dos cu întreaga mea făptură
Buzunare întoarse pe dos by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/6447_a_7772]
-
era - Desculț: El care ne purtase în sufletul lui vehement toate Neputințele ca însuși domnul nostru Hristos Iisus. "Ocupat !" Și deodată din omul care fusesem Am devenit un poligon de încercare Hapuri și înțepături dureroase în fese Un poligon chimic ivit din nimic. La ore fixe trageri fără prefixe La ore banale scarpini parale Pe noi rețete suplimentare și nu te mai vaiți de nimic. Cine mă vede mă vede frumos nu mă crede Puțină paloare un aer mult mai interesant
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
cu părul de aur e în propriile-i mișcări - trecere reală; fără îndoială, locuința învăluită în ceea ce nu e, cu zidurile nemișcate - privirea participă la nașterea sa fără invenții și uitări; cu frunze se-nfășoară casa și din piatră se ivesc muguri: semn de bun drum. Din zori a încercat descifrarea formelor întoarse, dar una câte una plăsmuirile le-au șters; e timpul culesului; să locuiești în casa îngălbenită de așteptare și să te imaginezi în noptosul ocean, sau să treci
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]