109 matches
-
hârtie velină), fiind în același timp acoperit cu "desene mici albastre" care seamănă cu "un scris mărunt și fin". Capul îi provoacă extaze naratorului: este "neînchipuit de frumos". Scrisul e nelămurit (doar "pare" a fi scris), așa că înțelesul capului de ivoriu rămâne ermetic. El apare într-o poziție centrală în visul maladiv al eroului, stârnind o fascinație inexplicabilă și îngrijorătoare: "Mă întrebai cu oarecare teamă dacă acest cap nu va deveni în viața mea centrul tuturor preocupărilor, înlocuindu-le pe toate
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cumplită catastrofă. Un singur moment de fericire deplină ar fi fost capabil să încremenească lumea pe veci" (p. 209). Delirul din timpul bolii eroului exprimă efortul său de explicare a sensurilor ascunse ale realului, sub forma unei psihodrame: capul de ivoriu aducător de beatitudine este favorabil eroului, în timp ce lumea, ipostaziată prin "curgerea sleioasă a aerului", i se împotrivește, caută să-i reziste. Aflat în conflict cu realul, care-i pare absurd, eroul își găsește un aliat în acest emisar al "irealității
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
este favorabil eroului, în timp ce lumea, ipostaziată prin "curgerea sleioasă a aerului", i se împotrivește, caută să-i reziste. Aflat în conflict cu realul, care-i pare absurd, eroul își găsește un aliat în acest emisar al "irealității imediate", capul de ivoriu acoperit cu desene mici, care seamănă cu un înscris. Dacă înfruntarea ar fi câștigată de erou, atunci capul de ivoriu și-ar revela înțelesul său ascuns și ar umple lumea de "fericire deplină", dând vieții "un sens precis, adevărat" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
conflict cu realul, care-i pare absurd, eroul își găsește un aliat în acest emisar al "irealității imediate", capul de ivoriu acoperit cu desene mici, care seamănă cu un înscris. Dacă înfruntarea ar fi câștigată de erou, atunci capul de ivoriu și-ar revela înțelesul său ascuns și ar umple lumea de "fericire deplină", dând vieții "un sens precis, adevărat" (p. 209). În spatele psihodramei acesteia fabuloase, în care eroul își înscenează propriile perplexități și aspirații, se găsește codificat sensul ultim, visat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Și atunci furtuna mândră desrădăcinat-a marea. Ea svîrlea frunți de talazuri către stelele-arzătoare, Ridica sloiuri de ghiață, le-arunca în șanț de nori Vrând să spargă cu ci cerul. - Într-un colț de cer e vară Și pe scările de-ivoriu unii dintre zei coboară - Strălucea-n noaptea bătrână fețele ca palizi sori. {EminescuOpIV 144} Prin a valurilor vaet, prin a norilor strigare, Deschidea portale-albastre mândra și bătrâna mare. Desfăcu apele-n două Dumnezeilor călări Și la țărm cu stînce rupte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dintr-altul, o mână cu degete delicate deschizând cu fermoarul primul cer până spre centrul tabloului, ultimul cer deschis are înlăuntru o lună neagră, culorile folosite, albastru de cobalt, albastru de Prusia, albastru de nu-mă-uita, ultramarin, albastru lapislazuli, negru de ivoriu, alb de zinc, 25 iunie, a văzut profesorul M. Noaptea de sânzâiene, E prea limpede totul, parcă e o fotografie bine făcută! Iar povestea cu fermoarul răsuflată! Acestea au fost cuvintele lui, nimic despre tehnică! O.K. Primul gest după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
humeruși de urs, plantați în sol, la distanță de 10 m unul de altul. În Galeria numită Megaceros au fost găsite numeroase crenguțe, rămurele (unele păreau să fi fost înmănunchiate), pe care le folosiseră la întinderea coloranților, o lance din ivoriu de mamut și numeroase piese din silex, folosite la gravat. Ca și în grotele cu picturi magdaleniene, si aici (dar suntem cu 17 milenii mai devreme) se constată deplina stăpânire a procedeelor artistice, măiestria dovedită de artiștii aurignacieni neputând fi
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
impregnarea lor cu ocru, devin și semne religioase. Precizăm că, prin vetrele special amenajate, prin bogăția și varietatea resturilor arheologice, s-a acceptat ideea existenței unor campamente de caracter permanent. Pandantivele sunt de forme și din materiale diferite, majoritatea din ivoriu de mamut. Tuburile din oase de pasăre, atent decupate, curățate, adesea decorate, par să fi fost folosite pentru păstrarea materiilor colorante. Motivele decorative sunt serii de linii paralele, linii curbe, pornind de la mici scobituri, dar și semne grafice: X, V
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Y . Grotele Vogelherd, Geissenklösterle și Hohlenstein-Stadel, Germania, reprezintă sanctuare importante din Europa Centrală. La Geissenklösterle cele două niveluri aurignaciene au oferit un bogat inventar artistic, reprezentat de elemente antropomorfe și animaliere (bizon, mamut). Se remarcă îndeosebi sculptura în basorelief, în ivoriu de mamut, pe revers fiind redate șiruri de aliniamente punctiforme, ușor scobite, reprezentând imaginea orantei din arta și religiile eneolitice. Precizăm că o altă imagine, aproape identică, a fost descoperită în stațiunea Galgenberg, Austria, cioplită în șist. Dar, tot la
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
fie în mai multe etape. Stațiunea a devenit celebră prin mormântul unui bărbat și al celor doi copii - un băiat și o fetiță, cu un inventar funerar extrem de bogat. Scheletul bărbatului avea un număr foarte de mare de perle din ivoriu (peste 3.500), cochilii, dinți de animale, încât se consideră că fusese îmbrăcat cu un hanorac, pantaloni și încălțăminte, pe care fuseseră prinse toate aceste obiecte de podoabă, ca și cu un acoperemânt pe cap, la fel de bogat împodobit; avea, în
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
de la Malta, din Siberia. La Kostienki I, statuetele feminine au trăsături specifice, parțial deosebite de acelea din spațiul Europei de vest, la care se adaugă acelea din lut ars (asemănătoare cu cele de la Kostienki XIII), cu precizarea că, tot din ivoriu, au fost realizate toporașe de cult cu decor geometric, spatule cu visaj uman, plachete cu “urechiușe” pentru prindere, dar și statuete zoomorfe, “medalioane”, din lut ars, considerate simboluri sexuale feminine. Este de remarcat faptul că locuințele de la Kostienki au dimensiuni
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
față de mediul animal și ambiental. Reprezentarea efectivă, în arta paleoliticului superior, a celor mai simple elemente cu caracter religios, se referă la aspecte de peisaj vegetal, simboluri ale curgerii inexorabile a timpului (spiralele de factură geometrică identice pe brățara din ivoriu sau pe capul unor statuete de la Mezin, ori pe ceramica neo-eneolitică), dar și la imaginea cea mai sugestivă a prezenței divinității feminine ori masculine; evident, au rămas mii de alte reprezentări de semne încă necunoscute. Repetarea unor astfel de semne
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
știință de astfel de lucruri și pe care, de cele mai multe ori nu le înțelegem. În proza lui Nerval întâlnim adesea neînțelesul: Visul e o a doua viață. N-am putut niciodată pătrunde fără să mă cutremur prin aceste uși de ivoriu sau corn, care ne despart de lumea invizibilă. Primele clipe ale somnului sunt imagini ale morții; o toropeală neguroasă ne cuprinde gândirea și nu mai putem determina exact clipa în care eul, sub o altă formă continuă opera existenței. E
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
avea idei, concepte, trebuie să cercetăm obiectele, lucrurile înconjurătoare, cu propriile simțuri, adică pe cale intuitivă. Pentru a-și ilustra lecțiile cu material intuitiv, el a creat un muzeu de istorie naturală. Quintilian recomanda pentru învățarea scrierii folosirea unor litere din ivoriu, cu care să se joace copiii, și astfel să învețe; Erasmus recomanda folosirea intuiției cu orice prilej: în învățarea alfabetului, a științelor naturale. Astfel, totul va fi învățat cu mult mai multă temeinicie și fără plictiseală. Pentru învățarea alfabetului se
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Geniul arhitectonic ridică în cinstea lui cele mai mărețe monumente din câte există pe pământ. Geniul pictural îi aduce ofrandă cele mai fermecătoare plăsmuiri în culori. Geniul statuar, cele mai desăvârșite modelări în marmură, în metal, în lemn și în ivoriu. Geniul literar, cele mai sublime cuvinte. Geniul muzical, cele mai înalte armonii. Geniul înțelepciunii, gândurile cele mai adânci pentru a lămuri tainele credinței. Geniul științific, întreaga tehnică a spiritului omenesc pentru a construi și explica rostul tuturor acestor ofrande. Cultul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exclus arta sculpturii. Ea o practică în diferitele forme decorative, de la dăltuirea savantă a pietrei ce participă la arhitectură până la aurăriile și argintăriile ce îmbracă icoanele, cărțile și odoarele cultice; și o practică deopotrivă în basoreliefuri și în miniaturile de ivoriu, lemn și alte materii, care înfloresc cu o finețe și cu un gust fără pereche felurite obiecte necesare vieții religioase. Din această tradiție a sculpturii miniaturale, decorative, se trage îndeletnicirea acelor călugări, care fac și azi minunate jucării sacre din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
invidia, orgoliul și setea de glorie inventează cele mai mizerabile mijloace de exhibiție pentru a cuceri atenția publică. Și nu e metodă mai practicată pentru a o cuceri decât tocmai simularea disprețului față de vulg și izolarea ostentativă în turnul de ivoriu al așa-zisei arte pentru artă. Când setea de glorie e dublată de setea de bani, atunci se renunță la hermetismele formale și artistul îmbrățișează temele ce ațâță înclinările animalice din om. Cei care fabrică teorii de apărare a libertății
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din trecut, ci de departe. Dimensiunea departelui reprezintă o potențare a semnificării, căci ceea ce se aude este deocamdată un imprezentabil, semnul ambiguu al inaparentului, așa cum întâlnim și în alte poeme ale lui Vinea: "Niciun zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu), "până departe, până-n poveste, - oglindă-ne" (Una)19. Tema e novalisiană - de inspirație kantiană și schellingiană - și, prin extensie, un bun câștigat al întregului romantism. Se știe că pentru Novalis distanțarea față de obiect înlocuiește cunoașterea imperfectă ("proza" sau "consoana") cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o înviere,/ amețind stelele, tremurând tăcerile". Rostire imprezentabilă, dans al slăvirii cuvântului ce se naște - nu e aceasta imaginea invizibilă a zămislirii noului cuvânt, preludiul inaparent al unui chip de neprivit care își țese trupul în lumina poemului?22. În Ivoriu bunăoară, nu de o imaginară recluziune e vorba, de insularitatea unei conștiințe abandonate care își deplânge condiția. Dimpotrivă, ceea ce pare la prima vedere exil voluntar definitoriu pentru natura poetică este de fapt retragere a lumii, eliberarea locului în care poemul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prefacerii poetice - care face noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește în noapte". Chemare nu mai poate veni din afară, din înnoptarea nonsensurilor aparenței; cu toate acestea, poemul nu se închide în sine. Ivoriul e membrana vibrantă, vălul alb, străveziu prin care răzbat zvonurile creației. Imaginea sporește deocamdată în noaptea rostirii, în nemanifestare și în inaparență. Ceea ce se dă vederii - prin acest peisaj evacuat și înălțat - e forma solitară a creșterii care, în sine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vânzare Paradisul!, București, 1963; Într-o seară de toamnă. Chemări, București, 1963; Elev în clasa întâia, București, 1964; Pozne și întâmplări, cu ilustrații de Lena Constante, București, 1964; Schițe vesele, București, 1965; Peștera, București, 1966; Pirpiric, București, 1966; Fluturele de ivoriu, București, 1967; Însemnările lui Pandele, București, 1967; Fluturele beat, București, 1969; Gheizerul înghețat, București, 1969; La vorbitor, București, 1969; Aventurile Tapirului, București, 1970; Acte și antracte, București, 1971; Păcală, București, 1971; Șoimul rănit, București, 1971; Lumea fără adjective, București, 1972
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
să-i arăți un divertisment care să-i placă. Nu neapărat. Un public poate să reacționeze și în mod negativ la ceea ce vede. Dar problema înțelesului este problema creatorului care nu se înțelege nici pe sine însuși. Deci, turnul de ivoriu trebuie un pic uitat, trebuie puse într-un spectacol de dans o sumă de informații, de emoții, de ce nu? De foarte multă vreme s-a fugit de "emoție", de frică să nu facem cum au făcut dansatorii clasici. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
însingurării estetic-demoniace într-un turn ce reflectă concomitent noblețea și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu). Anticipînd teatralitatea fantomatică a lui Emil Botta, autorul Lunatecilor se transpune, cu o frecvență sporită în timp, într-un rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
arborii neajunși la cer,/ între apele ce-și urmează albia,/ între turmele ce-și pasc soarta pe cîmp/ și între frunzele care se dau în vînt" (Declin). Această elegie alcătuiește poate inima poeziei lui Vinea. Ieșit din turnul său de ivoriu, emblematic însă oarecum convențional, bizuit pe prefabricate, poetul își încarcă acum tropii mai mult decît cu propriul lor sens aleatoriu sau cu unul prestabilit, cultural, cu înseși semnificația ființei sale, abordate ca act liric. Ion Vinea, Paradis destrămat. Florilegiu româno-italian
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Lentilă). Sau: "un pumn de vînt/ învățat să bată măsura/ în fortăreața de carbon a melancoliei" ( se întoarce precum un asin). Sau "moartea un diapozitiv color și moartea cu gaița pe creștet/ aluat dus pe scripeți frig luminos pagină de ivoriu / cimpoaiele himerice ce tînguiau/ sub foșnirea uscată a stelei" ( Ochii). Astfel de metafore sînt antiepice deoarece suprimă devenirea, mișcarea, alcătuind un punct final al epicului pe care-l abstrag, ale cărui esențe dramatice le figurează în ornament. Aspirația antiepică a
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]