111 matches
-
arborii neajunși la cer,/ între apele ce-și urmează albia,/ între turmele ce-și pasc soarta pe cîmp/ și între frunzele care se dau în vînt" (Declin). Această elegie alcătuiește poate inima poeziei lui Vinea. Ieșit din turnul său de ivoriu, emblematic însă oarecum convențional, bizuit pe prefabricate, poetul își încarcă acum tropii mai mult decît cu propriul lor sens aleatoriu sau cu unul prestabilit, cultural, cu înseși semnificația ființei sale, abordate ca act liric. Ion Vinea, Paradis destrămat. Florilegiu româno-italian
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
unde sălășluia, locul pe unde trecea, chiar și umbra ei era mai albă decât ea. Când eu o mângâiam pe blană îmi albea mâna ca parafina. În ciuda părului atât de păcurelnic Contesa era blândă, avea ochii de smaragd dinții de ivoriu și limba de purpură regală. Lătra elegant, se legăna din șolduri toți câinii se încăierau adulmecând-o. Mai târziu, când eu eram prin clasa a șasea, am citit o carte în care era vorba despre o contesă grozav de frumoasă
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
ivește memoria pe două cărări lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu stiletu-ntre dinți la capătul acestui principiu se naște vecia cum firul de vis coboară-n abis de ivoriu e raza infernului din ochiul interzis știu desigur e o clepsidră în care s-a scurs apocalipsa visată cum ar fi semnul de carte al prințului în amurgul valpurgic doar câteva umbre-ți calcă pe urme ca și cum ai veni să
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
Lentilă). Sau: "un pumn de vînt/ învățat să bată măsura/ în fortăreața de carbon a melancoliei" ( se întoarce precum un asin). Sau "moartea un diapozitiv color și moartea cu gaița pe creștet/ aluat dus pe scripeți frig luminos pagină de ivoriu / cimpoaiele himerice ce tînguiau/ sub foșnirea uscată a stelei" ( Ochii). Astfel de metafore sînt antiepice deoarece suprimă devenirea, mișcarea, alcătuind un punct final al epicului pe care-l abstrag, ale cărui esențe dramatice le figurează în ornament. Aspirația antiepică a
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
dereglările comportamentale, malformațiile morale, ele sînt urmărite cu o pană înmuiată în acid, capabilă de mari performanțe pamfletare. Asemenea altor "organiciști" (Eminescu, Iorga, Goga) și anticipîndu-i pe oponenții virulenți ai anticomunismului precum Paul Goma și Dorin Tudoran, autorul Turnului de ivoriu dă frîu liber decepției, își potențează indignarea cu un maximum de expresivitate. Ca un veritabil alutan, nu ezită a spune "verde-n față" ce gîndește. în repetate rînduri, aproape obsedant, se ocupă de Mihai Ralea, în ochii săi un soi
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
au scopul de a-i "menaja" pe creatorii din trecut ca și pe "monștri sacri" ai prezentului în fața analizei necomplexate, a abordării slobode ce, cu certitudine, la un moment dat nu vor mai putea fi zăgăzuite. Petre Pandrea , Turnul de ivoriu. Memorii, Prefață de Ștefan Dimitriu, Ediție îngrijită și postfață de Nadia Marcu-Pandrea, Ed. Vremea XXI, 2004, 624 pag., preț 260.000 lei.
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
toată goma-nmănușată", cafenele și grădini de vară; după care autorul se agață precum iedera de zidurile caselor boierești, respirând cu nesaț aerul altor timpuri, sau se arată oripilat de blocul cu multe și impersonale apartamente, "moloh uriaș de zgură și ivoriu". Fără să fie un tradiționalist pur și dur, Ștefan Baciu are o evidentă repulsie față de uniformizarea pe care progresul ar putea-o aduce. În dantelăria impresionistă a poemelor lui apare și acest fir, subțire dar rezistent, tras din ghemul expresionist
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
glorie din această restituire: Reeducarea de la Aiud (jurnal penitenciar, 1961-1964), 2000; Garda de Fier, jurnal de filosofie politică (memorii penitenciare), 2001; Helvetizarea României (Jurnal intim; Pomul vieții 1947), 2001; Crugul Mandarinului (Jurnal intim: 1952-1958), 2002; Călugărul alb, 2003; Turnul de ivoriu (memorii), 2004, și, în sfârșit, Soarele melancoliei (memorii), 2005, cea mai recentă dintre apariții. Autorul și-a constituit dosare de probleme politice, pe care le-ar fi putut dezvolta eseistic, juridic, filosofic sau sociologic, dar nu a avut răgazul unei
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
gheena, cu gemete în cari se înțelegea elasticitatea chinului și a plăcerii; ritmul apoi recurbat pe o suprafață împletită din răchită troznitoare și amintindu-i de coșul cel mare pentru rufe de afară. în rețeaua genelor a furat priveliștea de ivoriu a corpurilor zbătute ca două fulgere încopciate." Dintre cele trei, Luntre și punte este singura narațiune valabilă, cu un personaj urmuzian, sesizat de G. Călinescu, Domnul-cu-servieta, sau, de ce nu, kafkian, și pe care Alexandru George îl va evoca împreună cu protagonistul
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
de ce e prea jos. ( ...) Adam era lipit pămîntului/ Și cum nu știe a visa/ El adormise ca un mormînt/ Pe umbra tulbure a sa.// Domnule somnule ce naibii faci/ Cu-acest mormînt previsătoriu?/ Un coridor, un coridor/ Pentru ivire de ivoriu.// Apoi s-a trezit pe-un bălegar/ De vise și de bumerange/ Lumina-i deschisese ochii/ Ca două goange.// Și pus în situația aceea/ De a se urina în iarbă/ Era indiferent ca rîul/ Prin care treci desculț în grabă
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă peste cărări, glasul vegetației devine o cămașă de nuntă, o șoptă în sipete lângă mirajul gutuilor și singurătatea maramelor grele de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
rele! La școala generală, în clasa noastră, Anișoara fusese singura ce provenea de la țară. Copilul rău din mine o mai lua peste picior, râzând de originea ei rurală. Timpul a făcut din Anișoara o blondă frumoasă, cu pielea de un ivoriu dumnezeesc, fapt pentru care era curtată, fara succes de o bună parte din colegii de liceu. Pentru mine ea rămăsese tot țărăncuța din clasa a V-a, neputând să îmi închipui ca pot avea o relație mai apropiată cu ea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de lac, "știi, Marioara, cum toacă popa la biserică", iar ea râdea când, făcând piruete, negrul cădea deodată în genunchi, la picioarele ei, cu brațele întinse ca pe scenă, cu fața întoarsă spre ea și rânjind cu dantura lui de ivoriu, ca să se ridice brusc și să-și reia țopăitul și cântatul pe englezește. Făcea din gură ca trompeta, ca saxofonul, ca măturicile de la tobe, bătea cu palmele lui caraghios de albe-n burlane..., încît fata nici nu știuse când ajunseseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Toate se reflectau livid în ochii lui Maarten, bile de cristal greu între pleoape uscate ca pergamentul. Pereții se-apropiau treptat, drumul șerpuit se făcea tot mai îngust, corabia, înclinîndu-se ușor, mai lingea cu flamurile din vârful catargelor stâncile de ivoriu. Crabi uriași, în întregime transparenți, prin coaja cărora li se vedea inima pulsând și hrana din intestine, scoteau uneori din apa cea neagră cîte-un tragic braț descărnat. Caracatițe se lipeau de scândurile de la pupa, rupând cu ventuzele bucăți de lemn
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările ciugulesc din carnea lui putrezită. Veverițele smulg hălci din el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În curând, din oasele lui răsar crengi și frunze. Localnicii mișună prin el, fără să vadă altceva decât stradă, piatră, copaci. Părțile corpului se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
susținută. I-am arătat Văraticul, răzlețit sub soare, faldul munților în care se ascunde Agapia, Ciungii, cu runcurile ca niște sâni formidabili, misteriosul Pleș, exilat în marginea zării. În fața noastră, Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i dăuneze. Că teama de eventuale boli, scandaluri și neplăceri îl va feri de ispitele reale care îl resping și-l înspăimântă.... Micuța Yvonne mâzgâlește, iar Profesorul admiră zborul lăstunilor : zigzag de linii negre ce se intersectează între pereții cerului - ivoriu catifelați - pe care roșul apusului a început să-i injecteze. Afară irupe gradat lumina intens aurie ce face să crească penumbra în salon - așa cum crește și scade apa în două vase comunicante. Trezit din visare, Profesorul aude glasul însuflețit al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atent ; și atunci când boala nu-ți mai amintește de trup, atunci când el nu te mai apasă ca o prea uzată, prea vulnerabilă haină, ți se întâmplă să te simți doar o lacomă... Doar o imensă privire... Iar lumina cerului de ivoriu catifelat dă o clipă iluzia că ar vindeca și mucegaiul plămânilor, și acea cocleală a sufletului pe care ți-o dă gândul însoțirii cu cine n-ar fi trebuit s-o faci niciodată... Profesorul Mironescu intră în salon cu un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul plimbării prin acest București micșorat de zăpadă, deasupra căruia se arcuiește un cer ivoriu și, ca în gravuri, se desenează perfect ziduri, acoperișuri, coșuri prin care iese, ondulat, fumul ! Niciodată, de fapt, nu a agreat prea mult Profesorul Mironescu plimbările cu sania, și nici măcar cu trăsura, dar mai ales picnicurile, și îndeosebi seratele dansante
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să plece, pentru a ști ce face și el. Mika-Le, cu rochie nouă neagră, mergea lângă el pentru a nu rămâne fără loc în trăsuri. Pictorul Greg se apropiase și vorbea lui Drăgănescu de prințul Maxențiu! Un adevărat studiu, în ivoriu" bietul prinț, înainte de plecare. Amintea o plachetă pe care o văzuse în muzeul din Fribourg: Tete de martyr sans nona! De Mika-Le* pictorul nu se ocupa. De altfel, niciodată nu se ocupase de ea în plin aer, ci numai în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi, împinge între pernele cu ciucuri mari, de catifea trupul ivoriu al grecoaicei și dă fuga la căpătâiul oaselor strivite, ținute laolaltă de pielea mereu unsă cu pomezi aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le văzuse până acum. Mereu umede, mereu fremătătoare, ca antenele unui fluture
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și schițele grafice ale lui Pratt nu ostenesc să o caute, în fiecare colț al bibliotecii borgesiene. Între viață și vis, relația este una de simbioză și corespondență. Pratt este ghidul care deschide, cu o lovitură de baghetă, ușile de ivoriu pe care le văzuse, halucinat, Nerval în coșmarurile sale. „Vis al galeșei Floride și al ostroavelor Antileă” Corto Maltese, marinarul misterios și cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și cosmopolit, Pratt se amuză construind un text în care Graalul se întâlnește cu enigmatica și seducătoarea Tamara de Lempicka. Profesorul Steiner îl însoțește către reședința lui Hermann Hesse pe marinarul cu cercel în ureche ce devine, dincolo de poarta de ivoriu a visului, un Sire Galahad ce pătrunde în cetatea adăpostind roza alchimică. Simbolic, căutările lui Corto nu pot fi imaginate fără catalizatorul dezabuzat, tainic și erudit care este profesorul Steiner. Departe de Caraibele în care s-a exilat, Steiner este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dincolo, un Paradis straniu, mai apropiat de reveriile voodoo decât de rigoarea creștină, îi așteaptă în sânul ei pe toți actorii acestei drame a iubirii și revoluției. Gringo e reunit cu morții pe care i-a răzbunat. Dincolo de poarta de ivoriu, Corisco și Gringo pășesc împreună. Orfeu-Gringo și Euridice-Satanhia pot fi reuniți, binecuvântați de Mae Sabina. Ca și Africa, Brazilia lui Pratt este gardianul propriului mister, ocrotind tainele până la capăt. Umbra revoluției Și doar din aceste Caraibe dominate de soare și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
atunci când mitralierele se porneau și asalturile se succedau, coregrafie ucigașă, Corto recitea, detașat și suicidar, Aurelia lui Nerval. Și aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de ivoriu a somnului. Și aceasta poate pentru că simțea că din această a doua viață, atât de intensă și de epuizantă, evocând umiditatea sexului însângerat al unei prostituate dintr-un port, se va ivi înțelesul ultim pe care îl intuise în adâncul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]