485 matches
-
întors, apoi, negreșit, cu orice preț, îl vrea împlinit. Încămite luându-și cu sine fârtați de legământ, ne-nfricat, necruțător, el teamăt nu va să aibă nicicât că, într-o scăpărătură de zori, n-are să ajungă la căpătâi de drum izbânditor, izbăvitor și izbăvit...!" (Liviu Câmpean). Metoda s-ar putea numi "Uitați-vă la mine, sunt scriitor!" RIDICAREA ÎN SLĂVI, ÎN TERMENI BOMBASTICI, A UNUI SCRIITOR MINOR (neapărat în viață, ca să-și poată arăta eventual recunoștința). Miron Blaga despre Nicolae Brânda: "Un
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
prin a o asimila. Vorba lui Al.Cistelecan, dar și a lui Caragiale: "rezon". Citată de criticul nostru, Ana Blandiana stabilește două direcții ale acestor memoriale autohtone, una spiritualistă, care-și găsește reazimul principal în căutarea lui Dumnezeu, în iluminarea izbăvitoare, al cărei prototip e N.Steinhardt, și alta a suferinței ca atrocitate închisă în sine, masochistă, inclementă, tutelată de Paul Goma. Din categoria experienței mistice se impune "testamentul" memorialistic al cardinalului Iuliu Hossu ce s-ar cuveni să constituie "un
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
ratificată divin. Succesiunea ritmică a focalizărilor nu e o găselniță. Ea se regăsește, condensat, în finalul romanului. Aflat, în redacție, la calculatorul unei colege, Andi citește consternat, câteva rânduri superficiale adresate acesteia, chiar în acele clipe, de Marga. Între timp, izbăvitor, primește un telefon de la Set care-i spune, el, vorbele pe care le-ar fi așteptat de la fosta iubită: "Nu ne-am auzit demult, dragul meu. Dar să știi că nu te-am uitat...Măcar o dată pe lună ne rugăm
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
este tocmai perspectiva spirituală. Fără ea, nuanțele poveștii ar părea excesiv de vindicative, autoarea acoperindu-se de bănuiala că suferința i-a acrit ochiul descriptiv. Așa însă, toate peripețiile dureroase prin care trece Lidia Stăniloae sunt percepute ca avînd o încărcătură izbăvitoare. Autoarea suferă ca să priceapă, și ceea ce pricepe e că sensul vieții nu vine de la om. E ca un lanț de încercări cu bătaie soteriologică la capătul căreia scriitoarea își recapătă seninătatea. Și nu și-o poate recăpăta decît rememorînd etapele
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
ale iubirii de Dumnezeu". În cazul în care iubirea în cauză e consubstanțială reacțiilor noastre în starea lor virtuală, de "disponibilități", acestea "nu vor mai apărea ca o împrăștiere și irosire a ființei noastre", ci ca un mod al unității izbăvitoare. Astfel avem precizată sorgintea rezistenței antitotalitare pe care a probat-o cu temeritate această ființă sensibilă și gracilă care e Doina Cornea. Împletirea dintre disciplina trăirii interne și conduita publică marchează conștiința d-sale și, aspect deosebit de important, continuitatea conștiinței
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
zahărel de la stăpân, cât să mai schiaune un picuț. (...)Și-a băgat coadă și la noi, la PSD, dacă au ajuns domnii Oprea, Sarbu și Diaconescu să realizeze brusc că au trăit în Infern atâția ani până au primit lumină izbăvitoare. (...)Pentru că îi cunosc bine și nu uit că mi-au fost prieteni, mă doare sufletul când văd cum sunt și ei băgați în programul de dresaj“, a scris Ponta. pot da nenumărate exemple de același fel, ideea e aceeași, dar
Ponta, pe blog: Băsescu - Scaraoţchi. Vezi cine sunt pechinezele sau drăcuşoara preferată () [Corola-journal/Journalistic/49417_a_50742]
-
i-l întoarse Henri Matisse. Înălțimea staturii funcționa, la Mircea Spătaru, ca o eleganță dreaptă, pe măsura resorturilor morale mereu prezente în ideația sa. Dar elansarea nu se lăsa redusă la o plată mensurabilitate materială, căci comporta o dimensiune lăuntrică izbăvitoare. Sveltă, precum siluetele de gravură patruzecioptistă, ținuta sculptorului întipărea, în elevația ei, cerbicia unui dinamism vertical. Oricît de matur stăpînă pe sine, ființa lui trepidà de înțelesuri ce consumă tenace, aidoma cu o flacără de nestins. Te gîndeai la un
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
latină ca să priceapă ce-a zis un rabin din Nazaret! - Totuși, Mântuitorul nostru nu era doar un rabin din Nazaret!, remarcă Prefectul. - Da, nu era doar atât. Pentru mine, ca și pentru apostolul Pavel, este al doilea Adam, este Domnul, Izbăvitorul, Mântuitorul! În tot ce credeți voi, cred și eu. Dar în toate Evangheliile El este „Rabi”. Așa-l numesc învățăceii săi, așa-l numește poporul său. Să nu mi-l luați pe rabi al meu. Pentru că și el este tot
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
demonie acaparantă, totalizatoare. O dilatare a ființei trupești, nesățioase pe coordonatele lumii fizice, spre a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
această Adresare Către Națiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiți sănătos, omule bun și drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii și pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor. Aș vrea să cred că noi toți vom înțelege în spirit critic și autocritic marele dumneavoastră exemplu de înțelepciune și curaj - Adrian Păunescu, 1986 La ceas aniversar, în care rememorează ultimii 6 ani trăiți sub competenta sa conducere.
Omagiu iubitului domn preşedinte Traian Băsescu. Adresează aici urările tale conducătorului ţării () [Corola-journal/Journalistic/47040_a_48365]
-
-ntinse mâni. Trudit sub veghea ta-ngenunchiu Troiță din bătrâni. E drumul lung de unde viu, De unde și de când nu știu, Iar drumul necălătorit S-afundă-n infinit. Și taina - singură i-o știi: Cu întreite mâni de lemn Îmi scrii pe zările pustii Izbăvitorul semn. Tu umbră n-ai să mă umbrești Troiță zugrăvită, Tu nu ești verde și-nverzești Nădejdea veștejită. Și parcă lemnul tău sărac Deodată se destinde Și crește uriaș copac Tot ceru-n brațe de-l cuprinde. Sus, păsări piruie
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
farfurie de humă tot mai încinsă. Ghețarii s-au topit în mare parte, iar planeta s-a dezaxat dramatic. Fuga după aer curat, răcoare, resurse, a devenit principala preocupare pământească. Membrii Federației Uniunii Europene (FUE) caută soluții”. Populația caută meridionalitatea izbăvitoare (zisă, iarăși cu o ironie crîncenă, „Marea Mlaștină a salvării sudiste”) prin promisiunea remisiunii biologice, „ca la începuturile Terrei”. Ar mai lipsi dinozaurii. Dar sunt timpuri noi, în care populația se înclină în fața MCC (Marii Cenzuri Corecte) și recunoaște „Minunăția
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
echivocul său, să sune extrem de inspirat. Povestirea omonimă conține, în eboșă, toate calitățile volumului. E de un realism tușant (care exclude parabolicul sau regimul simplist al alegoriei politice), restituie cu finețe importanța detaliilor, apelează, chiar dacă ușor antifrastic, la mitologia prieteniei izbăvitoare, are, în sfârșit, și mult haz. Pretextul îl reprezintă fragilitatea argumentelor acelor tenaci nostalgici ai comunismului, cărora Alexandru Vlad le contrapune, blajin, o istorie personală. Cura cu sâmburi de măsline (care, în anii aceia, în lipsa medicamentelor, putea trece lejer drept
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
interpretat de James Badge Dale, un bolnav de cancer care le ține o mică prelegere celor doi pacienți, Nicole și Whip. În ce mă privește, este fără îndoială cel mai bun moment al filmului, tocmai pentru că este lipsit de moralități izbăvitoare, de remușcări abisale, de frământări liminale. Experiența vieții în proximitatea extincției se comunică jovial-glumeț la o țigară, fără nimic grav și fără indecența suferinței afișate. Până la urmă un film modest, Zborul îl relansează însă pe regizorul american oprindu-i căderea
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
care făcuse din Munteanca (așa îi zicea, amenințat de frumusețea ei, comandamentul damelor Parisului) o franțuzoaică fină, învățând despre bătălii și glorii care nu erau ale strămoșilor ei, el va fi un parizian adevărat. Fructul unei iubiri deopotrivă bolnăvicioase și izbăvitoare. Delicat și trist, atent la detalii și împrăștiind, cu finețe, multă nefericire, Cathérine-Paris rezumă fără cusur o epocă. A balurilor și conveniențelor, a strălucirii fără trăire, ca frumusețea fără trup a unei impecabile pagini de latină. Prin viața unei prințese
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
înmormântării lui Ernest Blot (narat de ginerele lui, Robert Toscano), un bancher cinic și cam nesuferit, care-i adună la un loc pe toți eroii acestui sitcom literar, legați într-un fel sau altul de biografia lui. Moartea nu e izbăvitoare, nu e nici măcar importantă, fiindcă isteria cotidianului o transformă și pe ea într-un eveniment monden, curățând-o cu totul de orice urmă de sacru. După ce aruncă în apă cenușa defunctului, văduva acestuia se ceartă și se îmbrâncește cu fiica
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
emigrat peste Ocean neîndoios numai astfel și-au salvat viețile. Am citit câteva cărți despre modul cum intelectualii români prestigioși de orientare legionară, dar nu numai aceștia, erau trecuți peste graniță de către oameni specializați Într-o asemenea operațiune riscantă, dar izbăvitoare. În selecția făcută alături stau la Câmpul Românesc: scriitorul Horia Stamatu (19121989), George Dornev (19091998), poetul Vasile Posteucă (1912-1972), diplomatul și scriitorul Vintilă Horia (1915-1992), savantul În istoria religiilor și scriitorul Mircea Eliade (19071961), diplomatul și scriitorul Aron Cotruș (1891-1961
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
care-i opresează întâi de toate sufletește. Eroii lui Panait Istrati sunt astfel, în literatura română, oameni "cu sufletul ca un cazan sub presiune", cum îi caracterizează undeva autorul Kirei Kiralina, tentați de gesturi extreme, de revolte ca de soluții izbăvitoare etic. Dar au acești exaltați istratieni, idealiști, patetici, vreo afinitate cu eroul "burghez" al lui Aderca, un individ oarecare, de serie mare, dacă ne luăm după îndeletnicirea sa modestă, prozaică, de voiajor comercial? Este și el un revoltat, fără doar
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să mângâie jalea nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii?" Un nou Mesia este așteptat, ca în Clăcașii, să fie "izbăvitor durerilor străbune" și să întrupeze "biserica nădăjduirii noastre". În poezia lui Goga un frison străbate ca o undă materia: e cutremurarea imprimată tuturor elementelor de un suflet ultragiat, ce contaminează totul până la zbuciumul universal, a cărui propagare o întreține mereu
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
Sînt în întregime de acord că spiritul (sau sufletul) național nu a fost și nu este o esență sau o substanță etnică unică. Sau, mai tranșant, ideea unor spirite generale plutind în aer, ca un fel de esențe transcendente pogorîndu-se izbăvitor peste capetele noastre și întrupîndu-se apoi în popoare înzestrate cu har mesianic sau în profeți apocaliptici vestind paradisul unui anumit popor, o asemenea idee trebuie lăsată deoparte. La fel, ideea unor spirite ascunse în zestrea genetică a indivizilor sub forma
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
Dialog). Sînt acestea neîndoios inscripții ale sîngelui învăpăiat de-o dorință încă departe de-a se domoli, abia drapate estetic. Ideograme ale pulsației vitale ce nu capitulează, găsind cu cale a arbora steagul iluzoriu al unei transmutații în semnul atoate izbăvitor. Un pas mai departe pe calea abstragerii îl reprezintă procesul am spune al denudării, al trecerii în stare de axiomă a propozițiilor. Desfăcîndu-se progresiv de figurile de stil ca și cum și-ar descheia nasturii veșmintelor bogate, Vasile Dan descinde în cotidian
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
și da/ între da și nu" (pămînt de la Ierusalim). O ironie amară macină însă acest optimism, fiindcă și legile morții, ale acestui spectru ,veșnic la pîndă", sunt implacabile, iar apele mării, în loc să repete scena biblică a despicării lor, în vederea exodului izbăvitor, ,au făcut pîrtie/ să treacă moartea/ și pe celălalt mal" (mazuzah). Aproape fiecare poem al Corneliei Maria Savu din primul ciclu (o menadă închisă în lift) este eseistic și metaliterar, în sensul că ia în discuție ficțiunea literară și rostul
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
și năpăstuiți. Iată și un fragment din apoteoza finală: Cetățile căinței viitoare Sub cerul rece, sumbru, de granit, înalță-nfricoșatele pridvoare Din soare-apune pîn^la răsărit Iar cîntecul durerilor străbune Răsună sub înaltul baldachin, Cu glasul, lui de falnică minune, Izbăvitor de lacrimi și de chin. O, voi ce-ați înțeles cîntarea asta Și voi ce glasul ei n-ați priceput, Spre cerul pur deschideți azi fereastra, Eliberați de patimi și de lut. Cînd ora dăltuirilor supreme Va glăsui în turnul
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
care ținea, ce-i drept, de scatofilie, alimenta din nou nădejdea poporului roman. Unii români mai așteaptă și azi primul lingou de aur, prin metoda-tomberon a lui Demeter, deși mesajul lui Terziu e clar:din rahat, rahat răsare, nicidecum mărgăritare... Izbăvitorul de critici literari , din proza cu același nume, este un domn care se numește Sincron. La fel ca și Demeter, se gândește să scurteze suferința unor categorii de oameni, născocind ceva epocal. Deși nu citise decât două cărți în viața
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
pe alee, ca și când ar fi ieșit dintr-un loc neaerisit și, preț de minute în șir, făcu exerciții de respirație pentru a-și umple ca lumea plămânii cu aer. Când i se păru că, respirator, îndreptase lucrurile, se auzi rostind izbăvitor: Am scăpat! Doamne ajută! Pe drum, își aminti că Renée era acasă, că nu o sunase măcar. Se precipită să-și găsească telefonul, să... Nu mai fu nevoie. Renée o aștepta în stația de tramvai. Se îmbrățișară tumultuos, izbucnind amândouă
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]