5,860 matches
-
trebuit să fie treaba redactorului de carte. Un minor pe alocuri agreabil (atunci când se ia în serios și-și lucrează atent poemul ferindu-l de excesele plictisitoare și, mai ales, când îl pastișază reușit pe Cărtărescu din Poemele de amor), izbutind uneori bune versuri, dar care se pierd pentru că supralicitează aiurea într-o manieră ale cărei limite nu le prea stăpânește. Sorry, but uncool! Coșovei était un autre Foarte interesant de observat ce s-a întâmplat cu poeții grupați sub titulatura
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
drumul Paradisului pentru Roland, la cetățile sfinte precum Troia sau Ierusalimul. E moșia Babaroaga ce întrupează „valoarea de pămînt al făgăduinței și de tărîm al originilor". Nici țăranii, fie înstăriți, fie nevoiași, nici boierul Miron Iuga, nici arendașul Platamonu nu izbutesc a pune piciorul pe proprietatea consubstanțială idealului intangibil. „Răscoala este, din acest unghi, un nostos ratat". Totul e tras într-o albie simbolică. E adev|rat că unele din asocierile de care face uz Ion Pecie pot părea excesive. Creangă
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
urmat, versuri și proză, cu toate că opera sa de poet este, în multe privințe, deschizătoare de drum, iar unele din eseuri trezesc interes prin accentele noi care-l arată mai curând stoic decît încrezător. Rămîne de văzut în ce fel a izbutit Emerson să pledeze pentru autonomia culturală, intelectuală, spirtuală a țării sale. Din capul locului trebuie precizat că el nu a elaborat un sistem propriu de gîndire. Convins că atîrnă mai greu ceea ce se spune în comparație cu cine spune, că "oamenii mari
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
-l privim cu o tărie care întotdeauna ne provoca dureri pe retină. Dacă iese vreuna, oricât de mică ar fi, suspinăm ușurați: știm că foarte curând vor veni și celelalte, una câte una și încet, somnolente, ca și când n-ar fi izbutit să înțeleagă caracterul peremptoriu al întâlnirii noastre zilnice sau de parcă și-ar fi revendicat prin această zăbavă dreptul lor la trândăvie. Chiar astăzi, de pildă, Marta are o fosfenă care își caută pe ascuns drumul de întoarcere spre somn și
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
în cititor apetitul pentru lectură. John Updike mărturisea, în prefața ediției americane a conferințelor lui Nabokov despre roman de la Cornell University, că, ascultîndu-l pe profesorul lui, devenea brusc teribil de doritor să citească sau să recitească operele cu pricina. Ca să izbutească asta, critica trebuie să nu fie anostă, plictisitoare, rebarbativă. Criticul este un cititor altruist, care citește pentru plăcerea altora, nu doar pentru propria plăcere. Între atîtea rosturi pe care le putem concepe pentru critica literară, cel mai important rămîne acela
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
atât de moi de parcă m-ar fi mângâiat și plecându-se spre mine, de foarte aproape, m-a întrebat în șoaptă: "Bist du, Nikolaus?" Îi simțeam suflarea, parfumată, mi se părea că mă sărută. Eram atât de fâstâcit încât abia izbuteam să rostesc, șoptind și eu, ca de la gură la gură, doar: "Ja, ich bin...". Cât de rău mi-a părut când momentul acela de vrajă a fost brusc întrerupt de cele două doamne. După ce s-au îmbrățișat râzând și plângând
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de lemn din afara ferestrelor închise, ca nu cumva să intre lumina fierbinte a zilei de vară, iar în acele portrete era atât de mult negru încât din cele două chipuri, al bărbatului încruntat și al femeii sfrijite și triste, nu izbutea să zărească, oricât și-ar fi strâns ochii, decât tocmai și numai încruntarea mânioasă a domnului și zbârciturile obrazului chinuit al doamnei. "Mein Grossvater; er war Pastor" - îl lămurea prietena bunicii, observând privirea sa ațintită asupra portretului. "Und die ist
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
sau Contemporanii - "Jean" Minulescu, Eliade are intuiția a ceea ce mai târziu se va numi orizont de așteptare. Dacă prin critica sa nu a reușit să promoveze nume noi în literatura interbelică, așa cum o făceau E. Lovinescu sau G. Călinescu, a izbutit în schimb să incite o generație întreagă și s-o îndemne spre "virilitatea" și tirania afirmării propriei identități. Câtă lumină, viață, energie vitală și forță organizatoare puteau simți când exista un NOI! În Itinerariu spiritual sunt pasaje care amintesc de
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
întrebăm: avem a face oare, în cazul postmodernismului, cu un curent literar, cu o paradigmă sau doar cu o modă, deci cu un fenomen prin definiție pasager, efemer? Orice s-ar zice, socotește cu măsură Mircea A. Diaconu, postmodernismul a izbutit să polarizeze dezbateri dintre cele mai importante ale ultimelor decenii, în domeniul culturii și creației, în încercarea lor de-a reflecta o seamă de realități umane schimbate în mod evident, o sensibilitate înnoită, sau, tout court, un nou spirit al
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
îi pândeam pe ceilalți: mi-era teamă de răutatea,/ de insectarele, de neștiința lor sacră./ aș fi urlat și blestemat, au plecat./ fiara coborî de pe plantă neobservată./ O cunoscusem: trăisem cea dintâi experiență adevărată./ am încercat să plâng, n-am izbutit./ voiam să mă sinucid, n-am făcut-o./ soarele se scufunda în calcarul translucid al dealului./ dealul sub mine lumina". Nimic obscen în evocarea directă a mărunțelului, dar indispensabilului organ al gândăceilor și muștelor, buburuzelor și cărăbușilor; și, de asemenea
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
un viitor nu prea îndepărtat ne paște, când luăm de bun -, iar de făcut altfel nu ne stă în putință - cele ce ni se profețesc. Bântuiți de virusul avicol ce joacă leapșa între naționale hotare de județe, dacă acesta va izbuti o mutație care i-ar asigura viitorul, spre a trece din om în om, atunci am auzit cu urechi proprietate - o vorbă de-a tatei! - că patru milioane de români ar pieri, în modul cel mai sigur. Nu cunosc elementele
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
pus palma unde trebuia, dar mingea și-a schimbat direcția, cu vreo jumătate de metru înainte de întîlnirea cu el. Or, mingile care fac asemenea figuri n-au ce căuta pe un teren de fotbal. Un fundaș infect, italianul Materazzi, a izbutit să-l scoată din minți pe Zidane, în finală făcîndu-i sora curvă. Onoarea băiatului de cartier din Zidane a fost mai puternică decît ștaiful lui de mare fotbalist. Orice i-ar fi zis acest huligan subtil, nu-l scuză pe
Onoarea lui Zidane și a găștii de la FIFA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10463_a_11788]
-
de la 8 aprilie. în alegerile de la 20 mai, Partidul Liber-Schimbist a obținut 47017 voturi pentru Cameră, iar președintele a devenit deputat. Faptul reprezintă o premieră mondială, ținînd seama că, nicăieri și niciodată, un alt partid cu asemenea fizionomie n-a izbutit să pătrundă în parlament. G. R.: Care a fost granița dintre glumă și seriozitate în acțiunea Partidului Liber-Schimbist? Șt. C.: E o întrebare ce ni s-a pus frecvent, mai ales în faza începutului, dovadă că respectiva "graniță" fusese ascunsă
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
de injuriatului Paul Goma (e acum un act de curaj să scrii astfel): Fiind singurul dizident/ opozant autentic, Paul Goma a devenit un individ incomod pentru impostura unor dizidenți fruntași post ce vor să schimbe datele reale, falsificîndu-le; pentru a izbuti în acest act de substituire au decis că Paul Goma trebuie declarat autor fără talent, șters din documente și deposedat de faptele sale în modul cel mai deșănțat cu putință. Astfel, Editura Humanitas în colaborare cu Academia Civică publică traducerea
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
directorului general al primei scene din Craiova, reputatul regizor Mircea Cornisteanu, și-a spus: “De ce nu ? După 44 de ani (n.n. de la prima cunoștință cu Eugen Ionescu) poate că trebuie să fac și o asemenea încercare”. Performanță pe care o izbutește Robert Wilson, aici, în inima Olteniei, la Craiova - posibilă Capitală Culturală Europeană 2021 - este dezarmanta. Lăudabila din foarte multe puncte de vedere, dar și contrarianta, provocatoare până la a deveni demnă de o critică severă, așa după cum - bănuim - extrem de exigent a
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
filosoful a descoperit ceea ce căuta de mult în scrisul omului tare deștept și tare tăgăduitor: a descoperit că are ceva de spus despre om și că, prin artă lui, nu-l lasă pe om cum l-a găsit...”. Robert Wilson izbutește, la Craiova - unde montează pentru prima oara în România - să-și surclaseze toate barierele regizorului, fie el clasic/ clasicizant, modern/ modernist, postmodern/ postmodernist. În transcrierea scenica a Rinocerilor, Robert Wilson realizează o grandioasă hermeneutica a capodoperei lui Eugen Ionescu din
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
doză de uluire, neîncredere și reținere, nu ai cum să nu recunoști, finalmente, că inima îți bate din ce in ce mai tare, spargandu-ti pieptul, pompând adrenalină până în cele mai ascunse pliuri ale sufletului. Este obligatorie mențiunea că diamantul de 200 de carate izbutit de Robert Wilson la Craiova nu ar fi fost posibil fără Echipa colaboratorilor cu care dă viață spectacolelor sale - Regizorii asociați Tilman Haecker (Germania) și Charles Chemin (Franța), Creatorul de costume Jacques Reynaud (Franța), Maeștrii de lumini John Torres și
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
așa sau așa”, nu foloseau nume, nu caracterizau nimic, vorbeau despre tutun și cafea, se mirau de viermele măsurător pe copac. Îi urmam învăluit în mânie, în fulgerul și-n fumul ei, lansat de-atâtea ipoteze-asupra lumii, de care nu izbuteam să scap. Bătrânii nu descriau oameni, nici întâmplări, nu trăgeau concluzii, lăsau totul nelămurit, radios, fumau, își masau picioarele gălbii de vechime. Un inginer îmi arătase planuri ale orașului în pavajul pieței, important era însă altceva: să miros piatra, ea
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
bogat al femeii, îl mîngîie, și-o chemă cu singurul cuvînt tandru pe care-l știa: - Viezure, viezure... După ridicarea ședinței de judecată, prefectul se învîrti toată ziua, distrat, neterminînd nici o treabă. Seara se duse la reședința sa și nu izbuti să adoarmă imediat. La miezul nopții, la ușa lui izbucni un scandal neînțeles în care cuvîntul auzit de dimineață în sanctuar revenea foarte des. Ieși cu pumnalul în mînă. Hunarus, care se culcase, ca totdeauna, pe prag, încerca să oprească
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
deh, bătrînului Maiorescu: „mai potoliți-l pe Eminescu". Și, mai potoliți-l pe Eminescu! Pă domnu' Eminovici ăsta nu l-a potolit decît moartea. Nu prea putea să-l potolească nime'. Nimeni altcineva. Și nici chiar moartea nu prea mai izbutea, dacă nu punea o piatră în mîna lu' ăla, Poemaru. Sau Poenaru, cum îl mai chema. Probabil că era șpion sovietic ori american. Musai șpion! 1. EMINESCU NEGRU. Da, ar fi putut fi negru. Ba chiar, dacă stăm bine și
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
poalele copacului. Odată, cu o creangă, am reușit chiar să ating marginea cuibului, dar m-am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
A citi bine e a citi ca un scriitor și a scrie bine e a scrie ca un cititor bun - un cititor care e în stare, dacă se poate spune așa, să citească nu numai cartea, ci și... lectura, care izbutește să atingă - cum? prin ce misterioasă tehnică interioară? - acea stare de grație pe care aș numi-o atenție inspirată. Cititorii buni tind să devină nici mai mult, nici mai puțin decît autori virtuali ai textului pe care-l parcurg. Ei
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
nu se ferea. Râdea nepăsătoare, dar râsul ei cel nou nu mai semăna cu cel de odinioară. Mormăind ceva, trăgea după ea valiza și câinele. M-am apropiat de ea în câteva rânduri, căutând s-o ajut, dar n-am izbutit, nu mă mai recunoștea, nu mai avea nevoie de unul ca mine, era dusă în lumea ei. Am încercat și să deslușesc înțelesul vorbelor sale, nici asta n-am izbutit. Apoi am aflat că a murit. Au găsit-o în fața
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
în câteva rânduri, căutând s-o ajut, dar n-am izbutit, nu mă mai recunoștea, nu mai avea nevoie de unul ca mine, era dusă în lumea ei. Am încercat și să deslușesc înțelesul vorbelor sale, nici asta n-am izbutit. Apoi am aflat că a murit. Au găsit-o în fața blocului celui urât, înghețată. Câinele său o veghea tăcut. N-am fost în stare nici măcar să plâng. Mi se încleștaseră dinții, gata-gata să o iau și eu razna. Însă povestea
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
lichide, curg cum curge pârâiașul sau apa pe caldarâm, când plouă torențial. Eu, mogâldeață, sunt de față, cu urechile pâlnie, se varsă în mintea mea cuvintele sale și încep să lucreze, mă străduiesc copilărește să le înțeleg și nu prea izbutesc. Cum vine asta, să dai timpu-napoi? Adică să-l dai așa cum înapoiezi la bibliotecă o carte împrumutată, după ce ai citit-o? Nu, probabil că nu. Sau să-l dai înapoi ca pe limbile ceasului ori ca pe ciutura din care
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]