187 matches
-
pe care am așteptat-o noi doi. Ce vrei să spui? — Doreai ca până la urmă să vin la sânul tău. Când voi fi fost doborât și înfrânt și izgonit. Ei bine, am venit. — O, George... Sunt doborât și înfrânt și izgonit, dar parcă nici nu-mi pasă... e ca un triumf... e cu surle și trâmbițe... și torțe și focuri de artificii și cascade de lumină... e ziua eliberării, Diane... îi auzi cum aclamă? Știu cu toții că noi am câștigat. Umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Întunecată dintre toate materiile comestibile, carnea animalelor (vegetarianism). Dualismul manihesit este radical și urmează să se rezolve prin victoria finală a Luminii asupra Întunericului. Cu toate acestea, Întunericul este indestructibil și ireductibil În sine: el va fi Întemnițat, nu eliminat, izgonit, nu suprimat. Contrar gnosticismului, maniheismul nu neagă principiul inteligenței ecosistemice, din moment ce Demiurgul lumii de aici este Spiritul Viu. Dumnezeul biblic n-a făcut decît să modeleze ființe omenești. Structura universului dezvăluie Înțelepciunea eonilor de Lumină. Corpul lumii este făcut din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se știe dacă este un dezertor, un soldat în derută, un rezistent. El nu se destăinuiește și spune doar că aparține "uneia din acele categorii" ceea ce lasă pe cititor perplex. Desigur e important să știm că este vorba de un izgonit, aproape un tâlhar, în orice caz o ființă hăituită (care va deveni la rândul său în casa pe care o învestește un hăituitor). El se descrie ca "un necunoscut cu care e bine să nu ai de-a face, înarmat
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
celor trei nerozi, chiar lângă peșteră: „Se aude larmă de vânătoare. Intră diferite spirite în chip de câini și-i pun pe fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar și nume: Mountain, Silver, Fury, Tyrant. O dată izgoniți, Ariel primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și dă poruncă la moroi / Să-i scuture la-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
moare niciodată, el nu corespunde unei perioade a civilizației pentru că este civilizația Însăși și acum și pururea și În vecii vecilor, iar dacă este vorba de absurd - continuă savantul apoi absurde sunt doctrinele materialiste și ateiste, doctrine inepte care trebuie izgonite definitiv din știință”. La rândul său, Petre Țuțea, 60 de ani mai târziu, spunea că «Teologia este o știință sacră, superioară prin măreția obiectului său, obiect ce lipsește celorlalte științe Întemeiate pe rațiune și natură. Or rațiunea umană și natura
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
moare niciodată. El nu corespunde unei perioade a civilizației pentru că este civilizația Însăși și acum și pururea și În vecii vecilor. Iar dacă este vorba de absurd adaugă Paulescu apoi absurde sunt doctrinele materialiste și ateiste, doctrine inepte care trebuie izgonite definitiv din știință”. Pentru că În opinia lui Paulescu cauza primă și scopul ultim al vieții este Dumnezeu, de aceea cei care Îngrijesc de sănătatea trupului și sufletului trebuie să aibă chemare și har, fără de care dăruirea tradusă În devotament profesional
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
va purta stigmatul anormalității. Purtătorul valorii, tocmai pentru că el consimte să se jertfească pentru idealul în care crede, devine liber. Liber și... lider, dar unul atipic. Convertitul e un ins careși periclitează prezentul. Va fi expulzat din comunitate, urât, prigonit, izgonit ca un perturbator al normei ce se află. El vestește alte reguli, multe destructurante, ceea ce trezește opoziția puternicilor. Liderul convertiților este ținta de atac a liderului tradițional. Liderul convertit este creuzetul unei puteri noi, amenințătoare pentru vechii lideri care se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
corb. În același timp, oamenii se feresc de ei, asociindu-i adesea fie cu ghinionul, fie cu ochii diavolului. Porcul e simbolul voracității, a tuturor tendințelor obscure, al desfrâului, al egoismului. În porci s-au ascuns, știm din Biblie, diavolii izgoniți. Porcul e un animal murdar, notează Cornel Ungureanu. E departe de inocența Mielului de simbolul pe care-l încorporează Mielul. El semnifică violenta desacralizare a unei lumi"150. Mediul fatid al hanului își pune amprenta cu precădere asupra oamenilor care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Celor dintîi li se Închină noi imnuri („Un imn pentru călătoria În libertate”), reamintindu-le, oarecum, pe cele din Ulise, ca suită de variațiuni reverberînd În jurul aceluiași obiect: „Și mă gîndesc la plecări. Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atît de dureroasă. Sunt plecările Într-o dimineață ca un cristal de rîsete spre mătușa de la Calafat, cînd știi că te așteaptă pe peron, lîngă unchiul cu mustățile de pîndar, stofa caldă din lătratul prietenos
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante în galaxia lexicală a frumoasei noastre limbi străbune. Din vasta zestre a experienței acumulate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
celor trei nerozi, chiar lângă peșteră: „Se aude larmă de vânătoare. Intră diferite spirite în chip de câini și-i pun pe fugă. Prospero și Ariel îi asmut.“ Nălucile de câini au chiar și nume: Mountain, Silver, Fury, Tyrant. O dată izgoniți, Ariel primește de la Prospero instrucțiunea: „Te du și dă poruncă la moroi / Să-i scuture la-ncheieturi cu junghiuri, / Să-i vâre-n colici, și la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tare pentru a acoperi strigătele lor de ajutor. Prea puțini am avut curajul să ne opunem nelegiuirii și mișeliei, înfăptuind un miracol în viața acestor nefericiți. Ar trebui să cugetăm și la nedreptățile făcute romilor care au fost ponegriți și izgoniți, dar și la soarta nemților care, ceva mai târziu, au fost vânduți. Am lăsat niște regimuri ticăloase să se îmbogățească, scoțând bani din nenorocirea unor oameni. Nu ne-am dat seama că astfel noi înșine ca nație am devenit mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Însă vocea-i tot mai slabă, trupul tot mai obosit și mai fragil, anii duri din spatele fronturilor nu făcuseră decât să accentueze problemele și sensibilitățile lui. A fost respins pe rând de toate localurile centrale care mai rămăseseră în picioare. Izgonit ca un câine păduchios, care le deranja clientela. La Capșa nici nu mai îndrăznea să calce și, oricum, banii pe care-i avea acum abia dacă i-ar fi permis o cafea. Mânca la cantinele săracilor de pe la peri- ferii, căci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
asemine plan, Dacia nu poate decît să fie bine primită de publicul cetitor. Cît pentru ceea ce se atinge de datoriile redacției, noi ne vom sili ca moralul să fie pururea pentru noi o tablă de legi, și scandalul o urîciune izgonită. Critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Vrăjmași ai arbitrariului, nu vom fi arbitrari în judecățile noastre literare. Iubitori ai păcei, nu vom primi nici în foaia noastră discuții ce ar pute să se schimbe în
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
cuceritoare se succed fără a avea timpul necesar pentru a-și impune propriul sistem. (nsă, așa cum arată Henri H. Stahl, mai există o posibilitate care combină avantajele păstrării unui sistem de organizare instituit de năvălitori, aceștia din urmă fiind (nsă izgoniți. Populațiile reduse numeric, densitatea scăzută a populației, practicile sezoniere transhumanța sau retragerile din fața năvălitorilor generau situații de disputare a unor zone întinse între populații aflate la momente anume în spații considerate libere, dar revendicate de alții care reveneau după o
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
exibițiile", și declarat împotriva "educației materne ultrareligioase", Iosif Bologa va impune peste cîțiva ani o nouă ruptură, cu vii consecințe pentru sensibilitatea fiului. Trimis de acasă, la liceul din Năsăud, băiatul este răpus de aceeași "spaimă dureroasă": Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios." Refugiul este instantaneu, în privirea ancorată de icoana atîrnată pe perete, înfățișîndu-l pe Iisus Hristos răstignit pe cruce. Romancierul inserează, contrapunctic, narațiunea retrospectivă. Ea se confundă cu o coborîre în somn a eroului, epuizat de o neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și spiritual care a stat la originea dezvoltării mele în anii îndepărtați ai copilăriei. De altfel, este știut că primele impresii ale copilăriei sunt acelea care nu se uită niciodată, ele constituind un rai din care nu poate fi nimeni izgonit. Parcă și azi o văd pe mama, slăbită de muncă și de grijile casei, cum ne înconjura pe toți, noi, copiii, lângă ea, căutând în primul rând să ne asigure nouă hrana și existența, în dauna lipsurilor ei personale: Luându
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
profesionale ale tinerilor trezesc perplexitatea și împotrivirea părinților. Inovațiile culinare promovate de femei stârnesc nemulțumirea soților. Pletele lungi și cravatele roșii sunt considerate „semne revoluționare“ (V. Alecsandri, Necolae Bălcescu în Moldova). Interlocutorul lui Heliade din prefața Gramaticii vede în slovele izgonite probe de bogăție, eleganță, subtilitate („fălosul și purtătorul de ortografie i“, „mărețul și îngâmfatul w“, „oy cel bogat“, „delicatul și plinul de dulceață Q“), dascălul de la Socola, evocat de C. Negruzzi în Cum am învățat românește, se mândrește că elevii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și neamul omenesc, este originalul, iar copia lui cea mai asemănătoare, mai cre dincioasă, mai desăvârșită este ducele de Noailles. În măsura în care un om se poate apropia de însușirile unui spirit de cel mai înalt rang și de căpetenia tuturor îngerilor izgoniți din cer. Ambiția cea mai nemărginită și mai nesățioasă, trufia cea mai fără de seamăn, o neșovăielnică încredere în sine și disprețul cel mai desăvârșit pentru toți ceilalți; setea de bogății, îngâmfarea de a ști totul, patima de a se ames
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o atitudine gen Katharine Hepburn în African Queen, prietena lui Heidegger nu-și poate reprima un disgusting în fața acestui oraș "zgomotos și urât, populat de o mulțime orientală cum nu poți întâlni decât în Orientul Mijlociu, de unde elementele europene sunt efectiv izgonite" (scrisoare adresată lui Heinrich Blücher). Pe avocatul evreu al lui Eichmann, Servatius, ea îl descrie ca fiind "unsuros, abil și cu siguranță corupt" (sic). Niște polițiști care nu-ți inspiră prea multă încredere, nu vorbesc decât ivrit, dar aparțin tipului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în basmul Florea. Ca și fecioara - floare, ea iese din ipostaza izolantă doar noaptea, pentru a se hrăni. Cea de-a doua circumscriere în dimensiunea arboricolă este o haină de lemn. Menirea ei este să acopere frumusețea și bogăția fetei izgonite, pentru inducerea stării rituale de anulare a identității umane. Un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, redă, prin antroponimul ales de neofit, abandonul în regnul vegetal: „Și sî roagă fata dă oameni să-i facă un rând de haine dă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să încalce proprietățile lor”. Față de nesupunerea la muncă, proprietarii sau arendașii răspundeau cu izgonirea de pe moșie, lucru îndrituit de Regulamentul organic (art. 126), ceea ce avea consecințe grave asupra gospodăriilor țărănești. Astfel, proprietarii își măreau rezerva feudală prin includerea loturilor țăranilor izgoniți. Vistieria însăși intervenea uneori pentru a tempera zelul unor proprietari. Dacă țăranii acceptau condițiile impuse, făceau „act de căință” și garantau în scris, atunci pedeapsa era suspendată. De exemplu, în aprilie 1820, Vistieria cerea Isprăvniciei ținutului Fălciu să nu îngăduie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
argintul/ Când tu înger încă-n ceruri pluteai dulce, fericit,/ Locul de-unde-apoi căzură când tu, vizitând pământul/ Te-ai uitat... și-n lumea asta ca copilă te-ai trezit 221. Poetul însuși se simte la maturitate ca îngerul căzut și izgonit din raiul tinereții: O rai al tinereți-mi, din care stau gonit!/ Privesc cu jind la tine asemeni lui Adam222. Dualitatea cer-pământ (apă) este laitmotivul prozei fantastice; fie că este vorba de lacul din lună, ori de cel pământean, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
strâmtorat atunci când noi înșine suntem cu adevărat părtași la lumea creată de El, dar, dacă noi refuzăm această lume ca pe ceva irațional, fără sens, sau dacă încercăm s-o facem să graviteze în jurul eului nostru, Dumnezeu suferă înlăuntrul nostru izgonit, îl putem chiar și omorî încetând din acel moment noi înșine să mai trăim, dacă ne rămâne însă o fărâmă de credință în sufletul nostru, Dumnezeul din noi crește deodată cu ea și noi creștem deodată cu El, câștigându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ci omul a fost pus într-o lume care inițial n-a fost creată pentru el, ci pentru altcineva, cum s-au precipitat lucrurile în paradis, Dumnezeu n-a mai avut timp să facă modificări în lumea nepregătită pentru cel izgonit și omul s-a trezit dintr-o dată într-o lume care nu era a lui, n-are de ales, ori s-o modifice după puterile lui și asta va face eroul civilizator în toate orânduirile, ori să se lase transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]