182 matches
-
are s-o conducă până la ușa de la intrare; atunci se va uita foarte serios la ea, după care va da din cap, izgonindu-și gândul nebunesc că s-ar putea simți atras de ea. Dar cum gândul nu se va lăsa izgonit, el are să-și încline capul și are s-o sărute delicat pe buze. ― Îmi pare rău, va spune el apoi. Nu știu ce m-a apucat. Se va lăsa însă să se piardă în ochii ei și o va săruta din nou. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tăi, toți, vor merge în robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiți, și voi da pradă pe toți cei ce te prădează. 17. Dar te voi vindeca, și îți voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: "Cel izgonit", "Sionul acela de care nimănui nu-i pasă." 18. "Așa vorbește Domnul: "Iată, aduc înapoi pe prinșii de război ai corturilor lui Iacov. Și Mi-e milă de locașurile lui, cetatea va fi zidită iarăși pe dealurile ei, și casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fără leac. 12. Vai! ce vuiet de popoare multe care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice. 13. Neamurile mugesc cum mugesc apele mari... Dar cînd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vîntului, ca țărîna luată de vîrtej. 14. Îndeseară, vine o prăpădenie neașteptată, și pînă dimineața, nu mai sunt. Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc. $18 1. Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
spune mereu la urechile tale: "Locul acesta este prea strîmt pentru mine; fă-mi loc, ca să pot să mă așez." 21. Și vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut?" Căci eram fără copii, și stearpă; eram roabă, izgonită: cine i-a crescut? Rămăsesem singură: unde erau aceștia?" 22. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, voi face semn Neamurilor cu mîna, și-Mi voi înălța steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în brațele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
el a fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există ură? Noi, oamenii „civilizați“, nu ne mân căm unii pe alții în fiecare moment? Pufulon, izgonit, se pitise sub un liliac și mă aștepta pentru o ședință de alin tat! Stăteam un sfert de oră cu el, nu se uita la mânca rea pe care o aduceam, nu-l interesa decât clipa de prie tenie, de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante în galaxia lexicală a frumoasei noastre limbi străbune. Din vasta zestre a experienței acumulate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
el a fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există ură? Noi, oamenii „civilizați“, nu ne mân căm unii pe alții în fiecare moment? Pufulon, izgonit, se pitise sub un liliac și mă aștepta pentru o ședință de alin tat! Stăteam un sfert de oră cu el, nu se uita la mânca rea pe care o aduceam, nu-l interesa decât clipa de prie tenie, de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pușcă Ți-s ochii căzuți în genunchi Hultanii îți scapă din cușcă Cercînd să mă scoată din unghi De teamă că-mi pleci tu te doare în cotu-ți armurii din cui Legiuești că-s ieșit din vigoare Și-s lup izgonit. Dintr-un pui ... O clipă demult cheltuită Seif răbdător ți-am părut Mi-e prieten-o pușcă-nvechită Și un glonț, stampilat cu-n sărut Te am în bătaie de pușcă ... Tu Frumoasă, tăcută, tu-mi străjui Prezența lui ieri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul să mă irosească învechindu-mă-n pasul lui neînceput. Abil, în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit, le caută pe cele abandonate să le parcurgă când izgonit va fi-n eternitate. Adun petale de crini M-am așezat la marginea unei secunde când, șireata, m-a izbit în hăul alteia. Atunci am început să mă joc cu nuanțe de existență cerându-le crinilor să înflorească doar pentru
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vorbit. 5. Pe cînd toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna și în veci de veci!" 6. " În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei șchiopi, voi strînge grămadă pe cei izgoniți, și pe aceia pe care-i chinuisem. 7. Din cei șchiopi voi face o rămășiță, din cei ce erau risipiți, un neam puternic; și Domnul va împărăți peste ei, pe muntele Sionului, de acum și pînă-n veac! 8. Iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a izgonit? 14. Trebuie negreșit să murim, și vom fi ca niște ape vărsate pe pămînt, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui. 15. Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimîntat. Și roaba ta a zis: "Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere pe picioare. La parter, toate animalele, acum răgând, mugind și fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca un zid de colți și coarne ascuțite. Eram izgoniți. Abia am nimerit poarta muzeului. Ni s-a părut o veșnicie până am deschis-o și ne-am strecurat în aerul răcoros al nopții de-afară. Când am trîntit-o apoi în urma noastră, am auzit ca un cutremur valul de animale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu-l contrazicea nicicând. Iar el îi spunea că se simte liniștit alături de ea și că, în sfârșit, cunoaște repaosul. Discutau cu ușurință vrute și nevrute. Lui George nu-i plăceau expresiile obișnuite de tandrețe. Subiectele profunde sau sentimentale erau și ele izgonite. Conversația lor avea o notă ușuratică și dură totodată. Diane învăță un limbaj nou, un nou gen de persiflare care constituia modul lor obișnuit de a comunica. Și învățând-o ce înseamnă ironia, George putea pretinde pe drept cuvânt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a-l vedea, de a fi cu el, ajunsese ca un fel de durere bolnăvicioasă care, treptat, lua înfățișarea unui destin. Dar în bezna acestei dureri strălucea o infimă scânteie de bucurie sau mai curând de speranță. George era nefericit, izgonit, singur. Numai ea îl iubea cu adevărat și îl putea salva de el însuși. Firește, Diane auzise (doamna Belton avusese grijă de acest lucru) zvonurile care circulau prin Institut, anume că George o ucisese pe Stella și-i ascunsese cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
le vom supraviețui tuturor. Știi ce zi e azi? — Ce zi? — Ziua pe care am așteptat-o noi doi. Ce vrei să spui? — Doreai ca până la urmă să vin la sânul tău. Când voi fi fost doborât și înfrânt și izgonit. Ei bine, am venit. — O, George... Sunt doborât și înfrânt și izgonit, dar parcă nici nu-mi pasă... e ca un triumf... e cu surle și trâmbițe... și torțe și focuri de artificii și cascade de lumină... e ziua eliberării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care am așteptat-o noi doi. Ce vrei să spui? — Doreai ca până la urmă să vin la sânul tău. Când voi fi fost doborât și înfrânt și izgonit. Ei bine, am venit. — O, George... Sunt doborât și înfrânt și izgonit, dar parcă nici nu-mi pasă... e ca un triumf... e cu surle și trâmbițe... și torțe și focuri de artificii și cascade de lumină... e ziua eliberării, Diane... îi auzi cum aclamă? Știu cu toții că noi am câștigat. Umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îți studiezi palma și nu mai vezi oglinzile. Ei bine, unde sânt dumnealor? Au dispărut! Tragi cu coada ochiului să verifici. Dar tresari. Ceilalți fac același lucru. Își studiază palmele și trag cu coada ochiului. Nu pot fi înșelați, nici izgoniți. Așa că, neavând încotro, îi privești în față din nou: "Iată-mă, domnilor. Ați crezut că-mi era teamă? Nu-mi era teamă deloc. Eu știu bine că n-aveți viață proprie. Nu vă pot alunga, dar sînteți nevoiți să faceți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îți studiezi palma și nu mai vezi oglinzile. Ei bine, unde sunt dumnealor? Au dispărut! Tragi cu coada ochiului să verifici. Dar tresari. Ceilalți fac același lucru. Își studiază palmele și trag cu coada ochiului. Nu pot fi înșelați, nici izgoniți. Așa că, neavând încotro, îi privești în față din nou: „Iată-mă, domnilor. Ați crezut că-mi era teamă? Nu-mi era teamă deloc. Eu știu bine că n-aveți viață proprie. Nu vă pot alunga, dar sunteți nevoiți să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În favoarea libertății. Nu mai puțin decît oamenii, diavolii nu ar trebui să muncească mai mult de opt ore pe zi pentru colectiv. În restul timpului ar trebui să poată face ce vor. Nu din cauza chestiunii timpului liber a fost el izgonit din paradis și aruncat În Închisoarea Timpului? Dumnezeu i-a dat o sarcină lipsită de sens de care nici nu-și mai aduce aminte, să numere merele sau Îngerii sau ceva de genul ăsta, și el a protestat, afirmînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă sau acțiune; prinde din viață modelele, le desenează silueta, le face să gesticuleze, să filozofeze. Pretutindeni simțim răul ce stăpînește tipurile lui Gorki. E urîtul, e spllen-ul rus, taska
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
i se părea gravă, și situația în casă foarte tulbure. Întrucât îl privea, mai avea câteva săptămâni până la majorat și ar fi răbdat până atunci. Dar Otilia era dușmănită de Aglae și putea, în cazul morții bătrânului, să fie oricând izgonită. Îi lăsase bătrânul ceva prin testament sau nu făcuse nici un testament? Și dacă făcuse testamentul, Stănică și cu toată liota ar fi putut să-l caute și să-l fure. Avea ceva bani în buzunar, s-ar fi prezentat la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Celor dintîi li se Închină noi imnuri („Un imn pentru călătoria În libertate”), reamintindu-le, oarecum, pe cele din Ulise, ca suită de variațiuni reverberînd În jurul aceluiași obiect: „Și mă gîndesc la plecări. Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atît de dureroasă. Sunt plecările Într-o dimineață ca un cristal de rîsete spre mătușa de la Calafat, cînd știi că te așteaptă pe peron, lîngă unchiul cu mustățile de pîndar, stofa caldă din lătratul prietenos
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al morții și devin în fondul lor ultim iluzii. Pentru ca să putem înainta în viață, pentru ca să nu ne instalăm în catalepsia nonsensului, este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca și cum" al eternității din care gândul morții să fie periodic izgonit. Numai dacă ținem ochii închiși "într-o anumită privință" sîntem sufletește integri. "Sistemul de iluzii" este singurul garant al acestei miopii existențiale, singura pavăză împotriva lucidității care încearcă să ne convingă, în fiecare dimineață, că nu avem nici un motiv serios
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pace domn drept și bun, iar în viața sa în parte credincios adevărat". În fine iată ce spune necrologistul despre Ștefan pe când se afla țara în zile de pace: "Departe de curtea lui toată minciuna, zavistia legată, pizma ferecată, înșelăciumea izgonită, strâmbătatea împilată de tot: dreptatea împărățea pe scaun; și nu ea lui, ci el era supusul ei și șerbitoriu! De apuca armele, de ea se sfătuia; de judeca, pe dânsa o asculta; de cinstea, ei-i urma și toate le
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
timp în care nu s-a petrecut nimic demn de a fi consemnat. Însă, pe 25 decembrie 1989, în ziare și la radio se trîmbița una și aceeași știre, confirmată de altfel și de televiziune: Nicolae și Elena Ceaușescu muriseră. Izgoniți, arestați și judecați, "geniul Carpaților" și soția sa, fuseseră, în cele din urmă, împușcați, în urma unui proces militar pripit 2526. O Românie fără Ceaușescu era deschisă tuturor posibilităților, inclusiv reacordării Clauzei de către Washington. Din aceste considerente, cartea trebuia să relateze
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]