180 matches
-
nivelul epiteliului vezicii biliare sunt permeabile pentru electroliți anorganici din bilă. Astfel, bila este concentrată prin îndepărtarea ionilor de sodiu și de clor. Lipidele din compoziția bilei sunt prezente sub formă de agregate (micelii și vezicule), iar bila veziculară rămâne izotonică cu toate că concentrația ionilor de sodiu crește peste 300 mM după o perioadă interdigestivă. Epiteliul biliar îndepărtează sodiul din compoziția bilei la schimb cu ionii de hidrogen. Aceștia din urmă se combină cu anionul bicarbonic formând acid carbonic care va disocia
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
tubul contort proximal (pars convoluta) și tubul drept proximal (pars recta). a) Tubul contort proximal are ca funcție esențială reabsorbția apei și a unor solviți. Are loc o reducere importantă a ultrafiltratului (în proporție de aproximativ 70 %). Această reabsorbție este izotonică, legată de permeabilitatea importantă și omogenă a acestui tub pentru apă, NaCl, uree etc. Glucoza este reabsorbită activ și în întregime în tubul proximal, cu condiția ca nivelul sanguin să nu depășească 10 mmol/l. Bicarbonații sunt în întregime reabsorbiți
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Henle. în aval, consecințele importante sunt manifeste în prezența ADH. Partea terminală a tubului distal și canalul colector cortical devin permeabile pentru apă. Rezultă trecerea apei din aceste segmente spre interstițiu, dar ureea rămâne în fluidul tubular. Astfel, urinile devin izotonice. Mai departe, canalul colector medular devine permeabil la uree și apă în prezența ADH. Ureea este unul dintre principalele elemente ale osmolarității interstițiului medular. în prezența ADH, ureea este absorbită în canalul colector medular și ajunge în țesutul interstițial medular
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în porțiunea inițială sunt impermeabile pentru apă și uree și permeabile la sodiu. La acest nivel, Cl-, Na+ și K+ sunt reasorbite activ, urinile devenind hipotonice; • segmentul terminal al tubului distal și canalul colector cortical reabsorb apa și urinile devin izotonice. în prezența ADH, devin tot mai permeabile pentru apă, dar nu și pentru uree; • canalul colector medular în prezența ADH este permeabil în particular pentru uree, apă, dar și pentru Na. Urina finală devine hipertonică; • Vasa recta (capilare situate în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mOsm. însumarea schimburilor osmotice transversale are drept rezultat dezvoltarea unui gradient longitudinal cortico-medular, ceea ce justifică termenul de multiplicare contracurent. Dispoziția paralelă a canalului colector față de ansa Henle („în formă de U”) permite, în prezența ADH, echilibrarea osmolarității fluidului tubular (inițial izotonic la ieșirea din cortex) cu cea din structurile medularei, de-a lungul traiectului lor descendent. Urina finală de la nivelul papilei prezintă o osmolaritate identică cu osmolaritatea țesutului interstițial medular și a ansei Henle descendente. Aquaporinele (AQP) sunt proteine ale canalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se administrează per os sau, preferabil, pe cale rectală (clismă); • β-mimetice (sub formă de spray, inhalații): isoprenalina IV (în cazul instalării unui BAV complet); • gluconat de calciu IV; nu scade nivelul potasiului seric, însă protejează de aritmii cardiace; • bicarbonat de sodiu izotonic (14‰) sau, preferabil, soluție molară (8,4‰), 40-100 ml în 10-30 de minute; soluția alcalină corijează acidoza metabolică, ceea ce are ca efect intrarea potasiului în celulă și corectarea anomaliilor ECG. Se evită în stările de hiperhidratare severă; • glucoză hipertonă 50
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
diametrul accesului venos). • Soluțiile utilizate trebuie să rămână în spațiul intravascular și să fie apropiate de compoziția fluidelor pierdute (care au determinat deshidratarea); se vor utiliza în acest sens: soluții cu putere coloid-osmotică mare (sânge, plasmă, albumină umană) sau soluții izotonice (clorură de sodiu, 0,9 %, sau bicarbonat, 1,4 %); sângele se va administra întotdeauna când Hb < 10 g/dl, iar albumina, când valoarea ei serică este < 25 g/dl; nu se vor administra niciodată soluții glucozate, deoarece prin metabolizarea glucozei
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
leziunilor renale și declinul accelerat al funcției excretorii renale după inițierea leziunilor renale Niveluri crescute ale proteinuriei, niveluri crescute ale TA, control glicemic inadecvat, fumat, obezitate, dislipidemie, sex masculin, anumite genotipuri, nivel socio-economic redus Tabelul IV. Transportul difuziv cu soluție izotonică de glucoză ca dializat Solvit Sânge Membrana peritoneală Dializat Na (mEq/l) 140 ► ► ► ► 132 K (mEq/l) 5,5 ► ► ► ► 0 Cl (mEq/l) 100 100 Fig.1. Modelul conceptual al managementului pacientului cu boală cronică de rinichi (modificat după Ghidul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hepatică, sindromul nefrotic) sunt stări clinice cu cantitate crescută de sodiu în compartimentul extracelular. Dacă cantitatea totală de sodiu din compartimentul extracelular scade, volumul acestuia scade și rezultă depleția de volum a compartimentului extracelular (deshidratare extracelulară). Când pierderile hidrosodate sunt izotonice apare deshidratarea pură normonatremică. Deshidratarea poate interesa sectorul interstițial și sectorul vascular. Starea de umplere sau de depleție a sectorului vascular se evaluează clinic prin: • măsurarea TA, a frecvenței cardiace, a variațiilor lor în decubit și în ortostatism (fiziologic se
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Corecția simptomatică a deshidratării extracelulare se bazează pe aportul de NaCl: - pe cale orală prin creșterea aportului de sare de masă sub formă de supe sărate completat cu aport de tablete de NaCl; - pe cale parenterală intravenoasă: aportul sodat trebuie să fie izotonic sub formă de soluție salină 9 g/l NaCl. Utilizarea bicarbonatului de sodiu izotonic 14‰ este rezervată situațiilor de acidoză asociată. Cantitatea de sodiu de administrat poate fi estimată aproximativ prin pierderea în greutate (1kg greutate este egal cu aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
creșterea aportului de sare de masă sub formă de supe sărate completat cu aport de tablete de NaCl; - pe cale parenterală intravenoasă: aportul sodat trebuie să fie izotonic sub formă de soluție salină 9 g/l NaCl. Utilizarea bicarbonatului de sodiu izotonic 14‰ este rezervată situațiilor de acidoză asociată. Cantitatea de sodiu de administrat poate fi estimată aproximativ prin pierderea în greutate (1kg greutate este egal cu aproximativ 1 l soluție salină 9 g/l). Viteza de administrare este variabilă, în general
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nemodificată, dar este redusă dacă este măsurată în volumul total de plasmă. Metodele actuale de deteminare a ionogramelor oferă informații reale datorită utilizării electrozilor specifici pentru sodiu. • hiponatremia izoosmotică poate fi produsă prin adiția în spațiul extracelular a unui fluid izotonic, dar fără sodiu. Această situație se întâlnește când se folosesc soluții de spălare cu glicină sau sorbitol în timpul TUR-P (rezecție transuretrală de prostată). • hiperglicemiile instalate brusc și netratate, sau după administrarea de manitol. Creșterea osmolalității plasmatice indusă de glucoză (5
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
osmol eficace și atrage apa din celulele musculare producând hiponatremie. în producerea hiponatremiei sunt implicate trei mecanisme: • secreția persistentă de hormon antidiuretic (ADH); • ingestia continuă, uneori importantă, de apă; • formarea de urini hipertonice (U/P osmol = 1,5) sau aproape izotonice (U/P = 1): aceasta traduce o tulburare în diluția urinii, rinichiul fiind incapabil să pozitiveze suficient clearance-ul apei libere. 17.2. Fiziopatologie Hiponatremia cu hipoosmolalitate determină hiperhidratarea celulară. Cel mai vulnerabil organ este creierul. Când osmolalitatea extracelulară scade semnificativ, are
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
antagoniști de vasopresină; odată ce CAL devine pozitivă, hiponatremia se va ameliora net, sub influența efectului aquaretic al antagonistului de vasopresină). Rapiditatea dezvoltării hiponatremiei este mai importantă decât valoarea actuală a concentrației de sodiu. a) Pacienții hipovolemici vor primi soluții saline izotonice pentru înlocuirea volumului intravascular, corectând astfel cauza eliberării de vasopresină. Atât hiponatremia, cât și depleția de volum, răspund la înlocuirea volemică cu soluție salină izotonică cu normalizarea concentrației de sodiu și restaurarea volumului fluidului extracelular. Corecția excesivă, rapidă poate duce
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
importantă decât valoarea actuală a concentrației de sodiu. a) Pacienții hipovolemici vor primi soluții saline izotonice pentru înlocuirea volumului intravascular, corectând astfel cauza eliberării de vasopresină. Atât hiponatremia, cât și depleția de volum, răspund la înlocuirea volemică cu soluție salină izotonică cu normalizarea concentrației de sodiu și restaurarea volumului fluidului extracelular. Corecția excesivă, rapidă poate duce la sindromul de demielinizare osmotică. Tratamentul hiponatremiei secundară diureticelor tiazidice constă în oprirea diureticelor și liberalizarea aportului de sodiu. Depleția de potasiu, prezentă frecvent, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este necesară. Trebuie evitată o creștere mai mare de 20 mEq/l în 24 h. Creșterea sodiului prin terapia iv se face prin administrarea de sodiu în soluții mai concentrate decât fluidele din organism. La pacienții cu hiponatremie diluțională, soluția izotonică este hipertonică comparativ cu fluidele organismului, dar se recomandă soluție salină de 3 % deoarece eliberează mai mult sodiu pe unitatea de volum de fluid. Se poate exprima: Cantitatea de Na (mmol/l) eliberată pe unitate de vol = [ (Na infuzat - Na
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu ciroză hepatică sunt în mod particular susceptibili la complicații neurologice când se folosește soluție salină pentru creșterea sodemiei. Corecția rapidă a hiponatremiei se impune în anumite circumstanțe: • la pacientul depletizat (după diuretice sau pierderi gastro-intestinale) prin administrarea de soluție izotonică. Soluția salină va crește la început concentrația sodiului plasmatic, deoarece este moderat hipertonică față de plasmă. Refacerea concomitentă a normovolemiei va îndepărta stimulul hipovolemic pentru eliberarea de ADH, permițând astfel excreția rapidă a excesului de apă într-o urină maximal diluată
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
eficient ca infuzia de insulină cu glucoză. Efectul asupra potasiului seric începe după 3-4 ore. Are indicație în special dacă pacientul are acidoză metabolică severă (bicarbonați < 10 mEq/l); poate antrena încărcare volemică. Alcalinizarea cu soluție de bicarbonat de sodiu izotonic 14‰, iv, perfuzie continuă 500 ml în medie, în 1-2 ore; soluție hipertonă de bicarbonat demimolar 42 %, 1-2 f de 20 ml, în injecție iv., direct, repetat 1-2 ori la 10 min interval sau perfuzie iv continuă, nedepășind 250 ml
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renală proximală (tip II); insuficiența secreției de H+ la nivel renal: acidoză tubulară renală distală (tip I), acidoză tubulară renală tip IV, insuficiență renală; infuzie de acizi: clorură de amoniu, alimentație excesivă; alte cauze: expansiune de volum rapidă cu soluție izotonică de NaCl. Gaura anionică urinară Cauzele renale ale pierderii de bicarbonat pot fi deosebite de cauzele non renale prin măsurarea amoniuriei. în cursul acidozei hipercloremice, o excreție urinară zilnică de amoniu < 1 mmol/kg este anormală și indică rinichiul drept
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a acidozei. Acidoza metabolică cu GAU negativă are drept principale cauze: pierderi gastro-intestinale de bicarbonat: diaree, aspirații digestive joase; administrarea de cloruri: acidoze de diluție (retenție de clor în cursul unei insuficiențe cardiace sau după administrarea rapidă de soluții saline izotonice pe cale iv); administrarea de clorură de amoniu sau de săruri clorurate de amino-acizi din cauza metabolizării lor în HCl; generarea de cantități mari de anioni organici: acid hipuric care provine din metabolismul toluenului (incidental prin inhalare) sau acidurie D-lactat în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mai reușește să compenseze prin hiperventilație, în particular în cetoacidozele diabetice). Bicarbonatul de Na (1g de bicarbonat deNa conține 12 mmol de Na) se poate administra: per os (3-6 g/zi sub formă de gelule sau apă bicarbonatată); intravenos soluție izotonică de 14‰ (168 mmoli), sau excepțional soluție hipertonică 42‰ (504 mmoli), sau molară 84‰ (1008 mmoli). Obiectivul tratamentului este de a aduce pH la > 7,20 și bicarbonatul în jur de 14-16 mmoli/l în 4-6 ore; calculul aproximativ al
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de sare, astfel că secreția de K+ și H+ este stimulată. Alcaloza este menținută prin persistența contracției volemice, hiperaldosteronism secundar, deficiență de K+ și activarea H+-K+-ATP-azei, pe măsură ce administrarea de diuretice continuă. Corectarea alcalozei este realizată prin soluție salină izotonică prin corecția depleției de volum și a deficitului de K. PAGE PAGE 90 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\manual de nefrologie.DOC Loc pentru Figura 2 Loc pentru Figura 3 Loc pentru Figura 4 Loc pentru Figura 5 Loc
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
grupele musculare ale organismului uman; 2. În funcție de caracterul contracției musculare, forța poate fi clasificată în: a. forță statică (sau,,izometrică"), când, prin contracție, nu se modifică lungimea fibrelor musculare angajate în efectuarea actului sau acțiunii motrice; b. forță dinamică (sau,,izotonică"), când prin contracție, se modifică lungimea fibrelor musculare angajate în efort, dacă fibrele se scurtează, pe baza intrării în acțiune a mușchilor agoniști (motori), forța dinamică este de tip învingere iar dacă fibrele se alungesc, intrând în acțiune mușchii antagoniști
Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
celălalte calități motrice, ea poate fi: a. forță în regim de viteză; b. forță în regim de rezistență; c. forță în regim de îndemânare. Tipuri de manifestare a forței: 1. forța generală; 2. forța specifică; 3. forța dinamică numită și izotonică; 4. forța statică, denumită și izometrică; 5. forța limită; 6. forța absolută; 7. forța relativă; 8. forța maximă. Forța (după Martin 1993 și Komi 1994) este calitatea sistemului neuromuscular de a învinge o anumită rezistență (30% din maximumul individual) prin
Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
mișcare; -eforturile să se execute cu intensități submaxime. În urma unui studiu efectuat pe 16 fete și băieți prepubertari, J. Ozmun și col.,1993, au găsit, în urma efectuării unui program de forță pe parcursul a 8 săptămâni, o creștere semnificativă a forței izotonice și izochinetice. Folosindu-se de datele unui electromiograf, J. Ozmun și col.,1993, au observat existența unei creșteri semnificative a activității neuronale la testările finale, față de subiecții de control, dar și față de testările inițiale. Aceste creșteri la subiecții antrenați pot
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]