149 matches
-
îmi închipui/ că se continuă, sub linia schimbătoare a versurilor,/ până spune cu totul altceva)" (Despre irealitatea literaturii, vol. Poesii, Editura Cartea Românească, București, 1970, p. 102). Ceea ce se continuă sub linia orizontului textual dă de văzut altceva; nu subminează izotopia discursului, ci lărgește perspectiva, mută punctul de plecare într-un nou punct de vedere, acolo unde "se trăiește lăuntric", până "ai fi înțeles/ deodată, cu totul altceva despre ce se petrece/ în jurul tău", căci văzând "de-aici, înăuntru,/ ai găsit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cetății adaugă noi accente modului existențial "alveolar" pe care personajele romanelor îl configurează inconștient și îl reiterează. Ca și raportul dintre "casa de zid și casa de simțire", variantele tematice apar într-o dublă expresie. Cochilia sau scoica elemente ale izotopiei studiate numesc metaforic fie "domiciliul sufletesc", fie pe cel material, ...flotant. Prima ocurență o descrie pe Mini, în protecția egoistă: "De ce pierduse azi atîta timp, în loc să rămînă în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirii, ca o perlă în scoică, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
într-o operă de artă să se afle transpus, la scara personajelor, subiectul însuși al acelei opere.“ N-ar fi oare cazul să cădem o clipă pe gânduri? V. Alecsandri și „punerea în abis“... Două fete ș-o neneacă și izotopia autoreferențială... André Gide și cucoana Chirița... Și în pașnica după-amiază, de blândă lene provincială, când porumbeii în parc aplaudau frumos din aripi curcubeiele mici ale fântânii țâșnitoare, am intrat tiptil în muzeul orașului, căutând instinctiv puțină umbră și răcoare. Treceam
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nu presupune neapărat și intuiția celei mai juste interpretări, dar Eco crede în formularea unor criterii de control care să permită măcar delimitarea interpretării de uz. Astfel, impulsurile interpretative trebuie controlate/confirmate de o coerență internă a textului (prin identificarea izotopiilor semantice constante) și să fie reductibile la criteriul de economie (ignorarea insignifianței). Prin urmare, fără a avea virtualmente limite, textul își conține totuși propria intenție (intentio operis), independentă de cele ale autorului și lectorului, dimensiune care indică prima suprainterpretarea. Eco
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
hermeneutic: de ce aleg asta și nu asta. Sigur că intervin și factori legați de eufonie, de stilistică propriu-zisă, de proprietate a termenilor și așa mai departe. Pentru traducătorul-hermeneut, traducerea este o lectură, una dintre lecturile posibile, te înscrii pe o izotopie, care poate fi asta, dar poate fi și alta. Aceasta este o convingere profundă a mea. Pe de altă parte, bineînțeles că fiind în intimitatea acestor texte, reflectînd prin însuși actul traducerii la ele, și de o manieră extrem de concretă
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
care criticul le realizează cu multă flexibilitate stârnesc interes și uimire sau sunt generatoarele unui umor de înaltă factură. Astfel, domn' Mitică și Cuza Vodă spun aceleași replici, Ion Creangă este perfect receptat de coreeni, discursul parlamentar este reductibil la... "izotopia autoreferențială", bunica lui Creangă plânge în fața știrilor de la Tv, noutățile lexicale sunt un fidel barometru de ierarhizare a urgențelor comunicării prin care se poate deduce cu exactitate "încotro se îndreaptă lumea", Scufița Roșie abia mai face față noii realități... postmoderne
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
o serie de epigoni "prin antecedență" și o serie de epigoni "prin descendență". E vorba, desigur, nu atît de patologia epigonismului, cît de exercițiul recurent al (cam) aceleiași structuri, promovată prin formule incidente, de nu coincidente. Pillatismul își are, deci, izotopia sa". Așa cum un regizor actual intervine, uneori extrem de voluntar, în textul piesei de teatru pe care o pune în scenă, Al. Cistelecan are ambiția de-a modifica radical scenariul critic închinat pînă acum poetului de care se ocupă, operînd inclusiv
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Hugo Friedrich cu analizele lui Heidegger din Hölderlin, cu reflecțiile lui Valéry despre Mallarmé și Baudelaire, nu-l neglijam nici pe Manolescu, auctor al unor incitante excursuri în conștiința de sine a poeziei românești, nici pe Noica, necum cercetările asupra izotopiei autoreferențiale ori asupra autotelicului kantian. Serioasa cunoaștere a praxelor teoretice îmi surpa semețirea antiromânească, ajutându-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe urmele lui Flaubert din Dictionnaire des lieux communs și a lui Leon Bloy din Éxégese des lieux communs. „Speculînd polisemia fiecărui cuvînt-cheie din definițiile sale”, Costin obține efecte estetice remarcabile prin intermediul unor „detonatori semantici” - cum ar fi, de exemplu, izotopia „plus Uman” -, producînd efect comic și demascarea locurilor comune, mai precis, a fondului rezidual de prejudecăți sociale. Concluziile criticului cu privire la „originea cultă a poemului în proză suprarealist” sînt în general pertinente. O observație se impune totuși: nu de „suprarealism” e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viața literatura, cum se consideră; toți oamenii imită ceea ce citesc“ (p. 14). După cum există o subordonare a scriiturii În raport cu celelalte coduri, tot astfel există o supraordonare a lecturii (polivalente) În raport cu scriitura = act de Închidere, de mortificare a existenței. Pentru această izotopie a lecturii, ni se oferă, ca interpretant, un motto din J. Lacan „Ceea ce caut eu În cuvânt este răspunsul celuilalt“. În „romanul“ lui M. Mincu, lecturile suferă o derivare În lanț: naratorul Își scrie romanul citind alternativ două jurnale complementare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care sînt convențional denumite preromantice și romantice. Descrierea este expresivă mai întîi pentru că ea deține un punct de vedere, fie pe cel al autorului sau pe cel al personajului care controlează descrierea. Ceea ce, la nivel textual, se manifestă prin prezența izotopiilor euforice sau disforice, în funcție de "starea de spirit" a celui care descrie și printr-o condensare a mărcilor subiectivității (verbe propoziționale, modalizatori, axiologici). (10) A mă trimite la Torino era, după părerea mea, a-mi asigura o viață bună acolo, a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
bine pe doamna de Bargenton, unul din personajele cele mai însemnate ale acestei povestiri. H. de Balzac, Iluzii pierdute, p. 42 La fel, în Moș Goriot, ampla descriere a pensiunii Vauquer este o evocare metonimică a proprietarei și a chiriașilor, izotopie a decrepitudinii ce se transmite, într-adevăr, prin asociere, de la spațiu la locuitorii acestuia: (64) Sala aceasta, cu pereți în întregime îmbrăcați în lemn, a fost cîndva zugrăvită într-o culoare, pe care astăzi n-o mai poți desluși și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este reluat pentru a fi mai bine înregistrat de memoria cititorului. Astfel, în Bestia umană, după ce Flore i-a reproșat lui Jacques interesul prea mare arătat mașinii sale, descrierea acesteia din urmă, șaizeci de pagini mai încolo, dezvoltă insistent tripla izotopie femeie/mașină/animal: (68) Nu-i așa că nu-ți iubești decît mașina? Știi, chiar se glumește pe seama asta? Se vorbește că stai mereu să o ștergi, să-i dai luciu ca și cum n-ai avea ochi decît pentru ea? Era una
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
LA NIVEL MACRO-TEXTUAL: b1 o conexiune globală a secvenței și/sau a textului (cea a "întinselor mase verbale" de care vorbește M. Bahtin, redefinite în secvențe: planuri de texte și suprastructuri ce articulează macropropozițiile); b2 o coeziune globală (cea a izotopiei [eventual a poli-izotopiei] și a macrostructurii semantice a secvenței sau a textului în ansamblul său2); b3 o coerență-pertinență globală (cea a orientării argumentative globale a secvenței sau a textului, pe parcursul macro-actului de discurs explicit sau derivabil). La această distincție între
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și de neclintit În măsura în care cititorul-interpretant presupune o textualitate minimală și nu consideră cele două prime propoziții ca fiind o trecere de la un subiect la altul, fără legătură între ele, acesta stabilește o legătură semantică de tip metonimic și o compatibilitate (izotopie) contextuală între primele două reprezentări descriptive. Indivizii-obiecte ale discursului A1 și A2, teme ale primelor două micropropoziții, apar atunci ca LOC ÎN (A1) și PE (A2) care se poate practica sportul despre care se vorbește în revistă. În plus, calificările
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dacă este dificilă (mai mult sau mai puțin, în funcție de suport, de tipul de ziar de exemplu) completarea unui careu de cuvinte încrucișate, se întîmplă pentru că adesea accesul la denumire este împiedicat de nerespectarea unei reguli de coeziune textuală: cea a izotopiei discursului. Cu siguranță, o definiție de tipul "zeiță egipteană" pentru denumirea de "Isis" nu poate obstrucționa izotopia: contextul referențial este același, este vorba aici doar de a putea sau nu accede la denumiri de zeițe egiptene din propria memorie enciclopedică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unui careu de cuvinte încrucișate, se întîmplă pentru că adesea accesul la denumire este împiedicat de nerespectarea unei reguli de coeziune textuală: cea a izotopiei discursului. Cu siguranță, o definiție de tipul "zeiță egipteană" pentru denumirea de "Isis" nu poate obstrucționa izotopia: contextul referențial este același, este vorba aici doar de a putea sau nu accede la denumiri de zeițe egiptene din propria memorie enciclopedică (memorie pe termen lung) care să fie apoi selectate prin criteriul de selectare grafică (denumire din patru
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de grilă. Un ușor decalaj intervine între o definiție ca "Pot fi confundați cu oamenii pămîntului" (unde interferează intertextul hugolian din Travailleurs de la mer (Oamenii mării) și denumirea din șase litere terminată prin RI. Avem două posibilități: MINERI și OLARI. Izotopia este identică, în ciuda diferenței dintre cele două meserii. Doar celelalte denumiri din grilă vor permite selectarea cuvîntului potrivit. În revanșă, definiția "Are două fețe" ("A deux côtés") nu este deloc univocă; ea nu fixează nici o izotopie, lăsînd deschisă posibilitatea alegerii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
posibilități: MINERI și OLARI. Izotopia este identică, în ciuda diferenței dintre cele două meserii. Doar celelalte denumiri din grilă vor permite selectarea cuvîntului potrivit. În revanșă, definiția "Are două fețe" ("A deux côtés") nu este deloc univocă; ea nu fixează nici o izotopie, lăsînd deschisă posibilitatea alegerii denumirilor. Putem spune despre o astfel de definiție că e poli-izotopică. Trebuie restrînsă în acest caz poli-izotopia, selectînd o izotopie ce va permite accesul la denumirea din șase litere: STRADA (fr.:3, RUE). De asemenea, o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
revanșă, definiția "Are două fețe" ("A deux côtés") nu este deloc univocă; ea nu fixează nici o izotopie, lăsînd deschisă posibilitatea alegerii denumirilor. Putem spune despre o astfel de definiție că e poli-izotopică. Trebuie restrînsă în acest caz poli-izotopia, selectînd o izotopie ce va permite accesul la denumirea din șase litere: STRADA (fr.:3, RUE). De asemenea, o definiție precum "Nu e deloc nevoie de armata Roșie pentru a-i ocupa pe ai săi" ("Point n'est besoin de l'armée Rouge
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
așteptare legat de prezența și funcția elementelor previzibile. Descrierea, ca text coeziv, este constituită din predicate succesive (progresie) enunțate cu privire la un număr de semnificați constanți (coeziune). Acest nucleu inițial de semnificați, care declanșează și mai apoi asigură înțelegerea pe baza izotopiei textului, se află conținut în tema-titlu. În discursurile descriptive cele mai diverse (literare, publicitare, jurnalistice, enciclopedice etc.), tema-titlu explicită la începutul sau la sfîrșitul textului sau al secvenței, mai rar implicită pînă la capăt orientează interpretarea și asigură, în parte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
enunțului. Lucrul este valabil atît pentru discursul "realist" convențional, cît și în cazul delirantei creații de monștri celebri, precum cei din Războiul stelelor (20). S-a văzut că introducerea drept temă-titlu, la începutul secvenței descriptive, a hiperonimului "creatură" și a izotopiei "forma unui stomac bolnav, în delir" determină, o dată cu reprezentarea așteptată (normală) a ceea ce rămîne totuși un cap, așteptarea descrierii unei lumi fictive în care pot fi permise tot felul de libertăți. Un automobil, un castel, o faleză, Popeye, Olive Oyl
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în cazul secvențelor narative, descrierea este însoțită de o instrucțiune (cel puțin una) pentru construirea unui sens configurațional. În exemplul (26), se observă că stabilirea unui sens configurațional al secvenței descriptive trece concomitent prin seria reprezentării descriptive și printr-o izotopie suplimentară. (26) Charlotte Shearer merită să fie prezentată în toată splendoarea celor 75 de ani ai săi. Slabă, adusă de spate în mod iremediabil, tîrîndu-și bietele picioare în niște papuci pe care abia poți să-i numești papuci, dar cu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
femeie de 75 de ani, ci de a o descrie ca pe o "femeie veselă". Sensul configurațional este deci dat aici foarte explicit. ORIENTAREA CONFIGURAȚIONALĂ: stabilirea celei de-a doua părți a descrierii ca argument pentru o anumită concluzie; considerarea izotopiei rîsului ca fundament de organizare (reorganizare) a reprezentării (macrostructurii semantice). Coeziunii referențiale (descrierea unei femei bătrîne) i se adaugă deci o coerență argumentativă declarată, sau orientare configurațională. D. Pentru a concluziona: Jules Verne sau Fritz Lang? Înțelegerea și inferențele descriptarului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
stradă, regina pubelelor; mai presus de orice este culmea ororii: mizeria decentă transformată în casă, sub mantia peisagistică a visului mediteranean. Reformulările succesive confirmă importanța asimilării și utilitatea de a integra negația în acest tip de reformulare (pentru primele trei): (Izotopia sordidului) Tema-titlu [ASS] PR cal. neg. un coteț (Pensiunea de familie) (nu este nici măcar) (nici măcar) o groapă de gunoi o magherniță PR. cal. mizeria decentă (este) transformată în casă Semantizarea temei-titlu și deci construirea macrostructurii semantice sînt aici dependente direct
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]