113 matches
-
energie raportată la un interval Δ"λ" de lungimi de undă, folosind (12) și (13) de mai sus: formula 25<br>formula 26 unde "h"("x") este definit până la un factor de parantezele drepte. Această formulă este valabilă oricare ar fi distribuția izotropă de radiație în cavitate. Dacă distribuția inițială de energie este aceeași cu a corpului negru, ea rămâne identică cu aceea a corpului negru (așa cum s-a arătat în paragraful precedent) și formula de mai sus ne arată evoluția ei în timpul
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
o mișcare indefinit de înceată. În prezentarea de mai sus, un cititor atent poate observa că nu a fost adusă nici o legitimitate a faptului (intuitiv) că radiația (cu lungimi de undă într-un interval Δ"q" = 1) ramâne într-adevar izotropă în tot timpul comprimării în incinta reflectătoare. Aceasta este necesar pentru ca presiunea radiației să fie "u"/3. Pentru cititorul interesat, nota de mai jos indica în ce fel se poate completa argumentația. Demonstrația de mai sus nu oferă nici un sistem
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
aceasta se înțelege că mărimea "I" variază mai puțin de "const"×ε într-un interval de timp 0<t<1/ε (intervalul de timp tinde la infinit când ε tinde la zero!).La t=0, când comprimarea începe, radiația este izotropă și deci amplitudinea "A" depinde numai de √("m"+"n"+"p"). Deci "I"("m,n,p") este și el izotrop. Dar "k"("m,n,p") rămâne prin definiție izotrop în timpul comprimării iar invarianța lui "I" garantează că "A"("m,n,p
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
1/ε (intervalul de timp tinde la infinit când ε tinde la zero!).La t=0, când comprimarea începe, radiația este izotropă și deci amplitudinea "A" depinde numai de √("m"+"n"+"p"). Deci "I"("m,n,p") este și el izotrop. Dar "k"("m,n,p") rămâne prin definiție izotrop în timpul comprimării iar invarianța lui "I" garantează că "A"("m,n,p") își păstrează caracterul izotrop de la momentul inițial
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
ε tinde la zero!).La t=0, când comprimarea începe, radiația este izotropă și deci amplitudinea "A" depinde numai de √("m"+"n"+"p"). Deci "I"("m,n,p") este și el izotrop. Dar "k"("m,n,p") rămâne prin definiție izotrop în timpul comprimării iar invarianța lui "I" garantează că "A"("m,n,p") își păstrează caracterul izotrop de la momentul inițial
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
A" depinde numai de √("m"+"n"+"p"). Deci "I"("m,n,p") este și el izotrop. Dar "k"("m,n,p") rămâne prin definiție izotrop în timpul comprimării iar invarianța lui "I" garantează că "A"("m,n,p") își păstrează caracterul izotrop de la momentul inițial
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
lungă (extindere mai mare, uneori la dimensiuni macroscopice). Majoritatea cristalelor lichide termotrope vor avea o fază la temperaturi ridicate, adică încălzirea le va transforma în cele din urmă într-o fază de lichid convențional caracterizată prin ordonare moleculară aleatoare și izotropă (fără vreo ordine pe scară largă), și cu comportament de curgere similar oricărui lichid. În alte condiții (de exemplu, la temperatură mai mică), un cristal lichid ar putea popula una sau mai multe faze, cu structură de orientare anizotropă semnificativă
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
dezordonat în celelalte două direcții. Fazele termotrope sunt cele care apar într-un anumit interval de temperatură. Dacă creșterea temperaturii este prea mare, agitația termică va distruge ordonarea cooperativă a fazei de cristal lichid, împingând materialul într-o fază lichidă izotropă convențională. La temperatură prea scăzută, cele mai multe materiale vor forma cristale convenționale. Multe cristale lichide termotrope prezintă o varietate de faze pe măsura variației temperaturii. De exemplu, la încălzire un anumit tip de molecule cu cristale lichide (numite ) pot prezenta diferite
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
lichide termotrope prezintă o varietate de faze pe măsura variației temperaturii. De exemplu, la încălzire un anumit tip de molecule cu cristale lichide (numite ) pot prezenta diferite faze smectice, urmate de faza nematică și în cele din urmă de cea izotropă, pe măsură ce temperatura este crescută. Un exemplu de compus ce prezintă comportament de cristal lichid termotrop este . Una dintre cele mai comune faze a cristalelor lichide este cea nematică. Cuvântul "nematic" vine din grecescul νήμα (cu litere latine, "nema""), care înseamnă
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
aproximată cu un cilindru). Cu toate acestea, unele cristale lichide sunt , în sensul că, în plus față de orientarea axei mai lungi, ele se orientează și de-a lungul unei axe secundare. Nematicele au fluiditate similară cu cea a lichidelor obișnuite (izotrope) dar ele pot fi ușor aliniate de un câmp electric sau magnetic extern. Nematicele aliniate au proprietățile optice ale cristalelor uniaxiale și acest lucru le face extrem de utile în ecranele cu cristale lichide (LCD). Fazele smectice, care se găsesc la
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
se aranjează în structuri aproximativ hexagonale. La concentrații și mai mari, se poate forma o fază lamelară, în care foi întinse de amfifile sunt separate de straturi subțiri de apă. Pentru unele sisteme, poate exista și o fază cubică (vâscos izotropă) între cea hexagonală și cea lamelară, în care se formează sfere care creează o densă rețea cubică. Aceste sfere pot fi legate și una de alta, formând o fază cubică bicontinuă. Obiectele create de amfifile sunt, de obicei, sferice (ca
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
numesc metalotrope. termotrope sunt detectate și caracterizate prin două metode majore, metoda originală a fost utilizarea microscopiei optice termice, în care un mic eșantion de material era plasat între două polarizatoare încrucișate; proba era apoi încălzită și răcită. Cum faza izotropă nu ar afecta în mod semnificativ polarizarea luminii, ea ar părea foarte întunecată, întrucât fazele cristalină și lichid-cristalină vor polariza lumina într-un mod uniform, ceea ce duce la gradiente de luminozitate și de culoare. Această metodă permite caracterizarea fazei particulare
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
locală" (adică direcția preferată într-un element de volum al unui eșantion de cristal lichid reprezentând și "axa sa optică locală"). Parantezele indică medierea atât temporală cât și spațială. Această definiție este convenabilă, deoarece pentru un eșantion complet aleator și izotrop, S=0, în timp ce pentru un eșantion perfect aliniat S=1. Pentru un eșantion tipic de cristal lichid, S este între 0,3 și 0,8, și, în general, scade cu cât temperatura este mai ridicată. În special, o scădere bruscă
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
8, și, în general, scade cu cât temperatura este mai ridicată. În special, o scădere bruscă a parametrului de ordine la 0 se observă atunci când sistemul trece printr-o tranziție de fază de la o fază de cristal lichid la una izotropă. Parametrul de ordonare poate fi măsurat experimental într-o serie de moduri; de exemplu, diamagnetismul, birefringența, , RMN și RES pot fi folosite pentru a determina S. Ordinea într-un cristal lichid poate fi caracterizată și prin utilizarea altor polinoame Legendre
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
dintr-o fază nematică la una smectică A. Se estimează că tranziția de fază poate fi continuă sau discontinuă, în funcție de intensitatea interacțiunii pe rază scurtă între molecule. Ca urmare, ea permite un punct critic triplu unde se întâlnesc fazele nematică, izotropă și smectică A. Deși prezice existența unui punct critic triplu, ea nu îi și prezice valoarea. Modelul utilizează doi parametri de ordine care descriu ordinea orientațională și pozițională a cristalului lichid. Primul este pur și simplu media celui de-al
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
formula 33 este absorptivitatea suprafeței. În acest context (al legilor de radiație ale lui Kirchhoff), formula 30 este numit "reflectivitate". Alternativ, putem să iluminăm suprafața din toate direcțiile și să calculăm cantitatea de energie reflectată în direcția (θ,φ). Dacă iluminarea este izotropă (I independent de θ,φ) atunci, definind <br>formula 35 (indicele formula 36 provine de la "reflexie") verificăm că, drept consecință a simetriei funcției formula 21, pentru orice pereche (θ,φ) de unghiuri:<br>formula 38 În general, aceasta nu e adevărat. Se spune că
Reflectivitate () [Corola-website/Science/314918_a_316247]
-
specială care va avea panouri aurii. Mingea se va numi „Jo'bulani”, fiind alcătuită din porecla orașului Johannesburg „Orașul de Aur”. Mingile sunt făcute în China, folosind latex făcut în India, poliuretan-elastomer termoplastic din Taiwan, acetat de vinil de etilenă, izotrop poliester / bumbac, adeziv și cerneală din China. O versiune aurie a mingii Jabulani, Jo'bulani, a fost anunțată ca mingea Finalei Campionatului Mondial. Numele mingii a fost inspirat de orașul Johannesburg, care este poreclit adesea Jo'burg, fiind și locul
Adidas Jabulani () [Corola-website/Science/319444_a_320773]
-
a luminii în orice mediu material transparent este mai mică decât valoarea vitezei luminii în vid. Ea depinde de caracteristicile electrice și magnetice ale mediului în care se deplasează și nu se modifică pentru un mediu material transparent, omogen și izotrop. La trecerea luminii dintr-un mediu transparent, omogen și izotrop într-un alt mediu are loc modificarea vitezei, concomitent cu schimbarea direcției de propagare, fenomen cunoscut în optica geometrică sub denumirea de refracție. Conform teoriilor actuale, general acceptate, viteza luminii
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
decât valoarea vitezei luminii în vid. Ea depinde de caracteristicile electrice și magnetice ale mediului în care se deplasează și nu se modifică pentru un mediu material transparent, omogen și izotrop. La trecerea luminii dintr-un mediu transparent, omogen și izotrop într-un alt mediu are loc modificarea vitezei, concomitent cu schimbarea direcției de propagare, fenomen cunoscut în optica geometrică sub denumirea de refracție. Conform teoriilor actuale, general acceptate, viteza luminii în vid este cea mai mare viteză posibilă din univers
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
folosită în termodinamica materiei. Se vorbește atunci despre entropia radiației electromagnetice. Ne mărginim în acest articol numai la tratamentul clasic al entropiei. După legile lui Kirchhoff, în interiorul unei cavități opace și închise, ținută la temperatura T, se găsește radiație electromagnetică izotropă, omogenă și nepolarizată, a cărei densitate de energie u depinde numai de temperatură: u=u(T). Radiația exercită o presiune p asupra pereților cavității și poate efectua un lucru mecanic asupra exteriorului. Ea poate fi privită ca un "obiect" termodinamic
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
de pereți sau "câștigul de entropie al radiației". ( La sfârșitul secolului XIX noțiunea de "eter", ca suport al undelor electromagnetice, era încă acceptată, astfel incât "obíectul" termodinamic ar fi putut fi material). După ecuațiile lui Maxwell, presiunea exercitată de radiația izotropă și omogenă asupra pereților este p = u/3 . Folosind aceasta relație, condiția ca dS din ecuația (1) să fie o diferențială exactă este:<br>formula 2 Această ecuație permite determinarea funcției u(T) :<br>formula 3 cu σ o constantă, egalitate care
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
lui Kirchhoff), intensitatea unui "curent de entropie" (definit ca entropia care este "pierdută" în unitatea de timp printr-un element de suprafata dS în direcția normalei sub unghi solid dΩ și raportată la dSdΩ) este:<br>formula 6 atunci când radiația este izotropă și omogenă. Entropia definită de (3) are proprietatea că ea crește în procesele naturale de radiație. Aceasta nu e de la sine înțeles, deoarece definiția a fost independentă de ele. Considerăm două cazuri tipice: de unde se vede că T= T/2
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
din nou absorbită și eventual reemisă de corp Intr-o lucrare cunoscută mai ales pentru discuția "legilor de deplasare", W.Wien (1894) a arătat cum se pot extinde în mod natural noțiunile de temperatură si entropie la radiația omogenă și izotropă cuprinsă într-o cavitate oarecare și cu "frecvența" ν într-un interval (infinitesimal) (ν,ν+dν) (sau "lungimea de undă" λ=c/ν în intervalul (λ,λ+dλ). Este suficient să cunoaștem densitatea ei de energie u și să o
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
formula 17 unde f(x) e o funcție de o singură variabilă, și rezolvăm în raport cu T, obținem:<br>formula 18 unde f este funcția inversă a lui f din formula (W). Integrând, obținem:<br>formula 19 Ca funcție de frecvență,(entropia unei radiații omogene și izotrope cu frecvențe cuprinse intre ν și ν+dν), obținem analog:<br>formula 20 Funcțiile g(x) și g(x) în formulele de mai sus sunt determinate, o dată ce funcția f din (W) este cunoscută. Definițiile se pot extinde și la fascicole de
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
radiație" ca măsură a intensității undelor electromagnetice care ne parvin de la el. Dar cea mai cunoscută "frază" recentă în acest context este Radiația cosmică de fond de 3 K (de fapt 2,75 K). Aceasta este o radiație, omogenă și izotropă în primă aproximație, prezentă în întreg universul. Ea este interpretată ca provenind dintr-o radiație în echilibru termic cu materia (deci o radiație de "corp negru") în stagiile inițiale ale universului și apoi (după aglomerarea materiei în galaxii) aflată în
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]