179 matches
-
Nemilos, zvârlindu-ne în ținutul iubirii Unde se întrec în cântece și rugăciuni Toții oaspeții pădurii și stolul de lăstuni Aici nu este timpul măsurat, ci infinitul Se revarsă peste noi cu răsăritul. Zorii ne înving cu păsările în chemări Izvodind noi cântece din așteptări OM ÎN VALEA SOARELUI Te trezești în mireasmă sacerdotală Lângă neliniștea izvorului de sacunsală În jur se aud pașii nevăzuți ai zeului Brazii se mișcă spre adâncul cerului Aici în Valea Soarelui, în Valea Zânelor Locuiești
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
privirea Sa genera împăcare Glorificate, gândurile dădeau biruință dreptății Puritate, inocență, răspândire a frumuseții Parfumul unei libertăți depline, ancestrale Ecou candid al osanalelor cântate-n catedrale Se auzea pretutindeni, trăiam un miracol Învrednicită de puterea Domnului fără obstacol. După ce vezi, izvodind lumina din chipul lui Iisus Cauți căile ascunse, să te duci spre El, în sus! Elena ARMENESCU București 15 martie 2013 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - CÂNTECUL IUBIRII - SONETE (2) / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 808, Anul III
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
împerecherii părinților din neantul primordial și apoi azvârlite de capriciile creației printre oamenii cu scaun la cap. Baiul nu-i că apar în lume atari avortoni intelectuali sau erori ale naturii (mama natură are nevoie de mai multe încercări până când izvodește un exemplar de soi), ci acela că taman ei, retardații congenitali, țin cu tot dinadinsul să iasă în față. Vasăzică ăștia nu vor să știe de regula bunului simț după care se conduc zerourile în matematică... Dar și mai grav
ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377021_a_378350]
-
Viena. Ajunsă la Balcic, un topos mitic în viziunea sa, Elena Buică se simte deja ca acasă. În România la Pietrița, ia „o gură de aerˮ, resimțindu-se cu totul revigorată. Evident, peisajul natal, parte integrantă a ființei Elenei Buică, izvodește gânduri emoționante, memorabile: „Scriind despre vizitele făcute în țară, de fiecare dată mă încearcă dorința de a surprinde trăiri intense, îmbrățișarea dorului, freamătul codrilor, legănarea apelor, surâsul soarelui peste casa copilăriei mele, borangicul stelelor din nopțile senine și misterele nopților
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
sub Verbul Său cu toate Cer poleit cu stele, pașnic strălucea Peste întreagă, această vie avuție a Sa. 18 Și peste această fremătare-VIAȚí Peste acest mister învăluit în ceață Născute din visare și profund iubit Dragul -din sfânt Izvor a izvodit. 19 El străbătea pustietăți și negurile întinse Din constelații neștiute, știute, Necuprinse, În nici o parte a infinitului, pe unde colinda nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea. 20 Pași grei ca viforul, ori pași de adieri Cutremurausau mângâiau pădurile
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
și Allamanda, morfologia și sintaxa (sau stasis și kinesis, organ și funcție), care constituie gramatică ontica, științifică și artistică-religioasă integrală. Dimensiunea vitală static-dinamică a cuplului Bowlahoola și Allamanda se observă și în următorul pasaj: "Și roșia Globulă-i nesecatul Soare izvodit de Los Ca să măsoare Muritorilor Timpul și Spațiul în fiecare dimineață. Iar Bowlahoola și-Allamanda se află-n fiecare parte A Pulsarii și Globulei, grozavnică puterea lor."120 Globulele roșii sînt așadar identificate cu soarele "organic", "biologic-vital", din trupul omului, creat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în Evul Mediu. Originea dacică a fost susținută, în afară de B. P. Hasdeu, V. Alecsandri, B. Delavrancea, și de Lucian Blaga, care invocă necesitatea primă de cunoaștere poetică. O teorie originală creează D. Caracostea, care este convins că d. a fost izvodită de femeile înstrăinate prin căsătorie, în timp ce-și legănau copiii, dar mai ales de cele ce slujeau la stăpâni. În felul acesta, dorul de cei de acasă și jalea unui trai greu se îmbină cu duioșia maternă în discrete
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
în expresivitate pe ardeleanul Ioan Viski (căruia i se atribuie o nouă și modestă transpunere în stihuri a psalmilor, datând de la 1697). Interesează, în Psaltirea lui C., înrâurirea poeziei populare în metrică, dar mai ales deprinsă ca model stilistic. Predoslovia, izvodită în versuri rusești și românești, denotă un anume exercițiu în cultivarea spiritului, a elocinței. SCRIERI: [Psalmi], în I. Bianu, Introducere la Dosoftei, Psaltirea în versuri, București, 1887, XLIX-LX; Dictiones latinae cum valachica interpretatione, I, îngr. și introd. Alin-Mihai Gherman, Cluj-Napoca
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
unul de făptura lui Timon pe care Fortuna îl cheamă cu-n semn ce-i face cu mâna ei de fildeș, iar favorul ei învederat preface numaidecât în sclavi și slugi pe cei cari-i fusese rivali. ZUGRAVUL Minunat ai izvodit-o. Acest tron, Fortuna aceasta și acest dâmb, cum văd, cu acel un om căruia numai i se face [semn] dintre toți să meargă în sus, plecîndu-și fruntea spre piezișul munte spre a-și urca norocul, s-ar putea reprezenta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de asabi, apoi în centru era sâmburul oștirii, spahiii și ienicerii, pe când la aripele amândouă se postară deosebiții aliați și vasali, mai cu samă creștini, între care despotul Serbiei cu 5000 de oameni. Planul de bătaie al oștirii creștine era izvodit fără de nici o socoteală și pus la cale nepotrivit cu scopul, căci nu se socotise nici feliul de-a fi al dușmanului, nici poziția locului, nici calitatea propriilor luptători, pe când conducerea armatei turcești escela prin unitatea ideei conducătoare, prin dispunerile de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părți toate șed ascunse încă prea înfășurate și abia prin o observare microscopică de recunoscut. Din cauza asta științele trebuie cineva să le explice și să le determine nu după descrierea pe care o dă urzitorul lor, căci ele sânt totdeauna izvodite din punctul de vedere al unui interes general oarecare, ci din idee, pe care, din unitatea naturală a părților pe care el le-a adunat, o poți afla întemeiată în rațiune însăși. Căci atuncea vei găsi că atât fundatorul, ba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
listici (De civitate dei, XV, 26). El a considerat arca lui Noe ca fiind o prefigurare simbolică a templului creștin (15). Ulterior, ideea va fi vehiculată de diverse interpretări mistico-alegorice medievale (22) și de texte bisericești, inclusiv de un „Molitvelnic, izvodit din slovenie pre limba rumâniască”, tipărit în 1689 : „Doamne dumnezeu, atoatețiitoriule ! tu arătași corabia în chipul besearecii, între [= către] direptul și ugodnicul [= supusul] tău Noe” (16, p. 286). în Biblie, arca lui Noe este desemnată prin cuvântul ebraic tebah = „ladă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prelungire a mâinii inerte slăvind” nimicnicia. Criticii au semnalat ecouri argheziene într-un soi de psalmi, denumiți de autor „isterici”. Alte comentarii au recunoscut rapeluri la Al. Macedonski, V. Voiculescu și Ion Pillat. Poetul a asimilat însă toate aceste influențe, izvodind o poezie autentică și originală. Marcat de un decadentism eretic, ocult, al simțurilor, lirismul viețuiește aici într-un inextricabil amestec de sacru și profan, singurul altar la care se închină poetul fiind creația, proiectată cosmic. SCRIERI: Arme albe, Cluj, 1969
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea huzmetarilor și Obșteasca anafora a boierilor pentru prăvilele Măriei Sale. În jurul anului 1828, G. izvodește cea mai închegată și mai dură dintre piesele lui, Barbul Văcărescul, vânzătorul țării. Tânguirea și blestemul norodului, din final, emană o forță întunecată, amenințătoare. Prin 1845 așterne pe hârtie, în proză și versuri (unele, de factură folclorică), Mavrodinada sau Divanul
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Costache Conachi ori a Văcăreștilor, contaminat de poezia galantă a sfârșitului de secol XVIII, el dedică versurile femeii, pentru care nutrește un cult. Poetul e un epicureu - Ceasurile de mulțumire (1843) este titlul unicului său volum. În spiritul lui Béranger, izvodește un cântec ușor, sprințar, susținut de refrene, cu unele inflexiuni de satiră socială. Este o lirică simplă, de oarecare grație, uneori didactică, slăvind fericirea în mijlocul naturii, în mediul pastoral sau chiar în sărăcie. În afara unor versificări prolixe pe subiecte din
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
luna. Iar pe capul ei o cunună de douăsprezece stele îi arată pe cei doisprezece apostoli pe care se ține Biserica. Și avea în pântece prunc și țipa de durere și se chinuia să nască, deoarece Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește. Și a născut femeia, zice, un copil de parte bărbătească, menit să păstorească toate neamurile, adică, L‑a născut pe Cristos, de parte bărbătească și desăvârșit, copil al lui Dumnezeu, Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
6 și Mt. 24,16: „Atunci cei care se vor afla în Iudeea să fugă în munți”. În acest fragment, devin transparente relațiile încordate dintre Biserică și Imperiu în vremea în care Hipolit își redactează tratatul: „Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește”. Persecuția se petrece concomitent cu izvodirea Logosului, având drept principal rezultat întărirea credinței. Vremurile din urmă nu sunt decât împlinirea vremurilor de acum, tot ceea ce se va petrece atunci reproducând, la scară
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa pe temeiurile criticismului politic, ci la „ingurgitarea” lui totală. Asemenea unei anaconde care se simte bine în jungla dezbaterilor ideologice, gândirea postmodernă a înghițit și ultima șopârlă anticapitalistă ce mai supraviețuia în anii ’90; noii saurieni nu se mai izvodesc din bărbile lui Marx, Engels și Lenin, ci din fruntea de gorgonă a lui Bill Gates, sub care palpită un creier prometeic. 15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multiculturaltc "15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural" Pe harta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
merge de la Rabelais la Pierre Louÿs și Guillaume Apollinaire, iar eseistul le altoiește în chip valid cu recursul la mai săraca producție în materie din literatura română. Nesecata vervă erudit-colocvială, filologico-filosofico-epicureică, va fi etalată abundent și în eseurile în românește, izvodite după același „tipar” foarte personal, cu deosebire frapant în context autohton, dată fiind raritatea demersurilor similare. Sub „acoperirea” reprezentată de etalarea unui impresionant belșug de cunoștințe și de perspicacitate hermeneutică, P. scrie de fapt literatură, oferind texte care se citesc
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
motiv, multe poeme sunt mai mult niște aforisme versificate: „Nu știm ce-i adevărul. Nu știm nici dacă este./ Ori prea-i amar, și Zeul nu vrea să-l știm și noi?/ Ci, omul fiind singur, zidit fără ferestre,/ A izvodit cuvântul spre a putea fi doi” sau „Neașezare-i totul, ca și cum Absolutul/ Mereu se tot amână de teama neschimbării/ Ce-ngheață primenirea, norocul recreării./ Această-nțelepciune de mult ne-o-nvață lutul”. Mai multe culegeri de eseuri - Spațiul poetic eminescian
POPA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului din Moldova, la anii de la zidirea lumei 7329, iar de la întruparea mântuitorului nostru Iisus Hristos, 1821. E o poemă alegorică, în care duhul schimnicului Varlaam, înălțat în slava cerului
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
plăcerea rafinată a comunicării discrete, colocviale, se cristalizează o neistovită - și dramatică - sete de armonie și bun gust. Nu în ficțiunea literară poate fi întâlnit O. cel adevărat, imaginația lui nu poate zămisli sub astfel de stele, ci în paginile izvodite cu o desăvârșită libertate a spiritului, în acea „stare de reverie a inteligenței” (Vladimir Streinu), condiție într-adevăr fericită, așteptată, întâmpinată, cultivată și fixată în scris. Desigur, proiectele literare i-au fost, la începuturi, grandioase. A încercat să dramatizeze sub
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
mecanică vs solidaritate organică, normal vs patologic. Dihotomia explicativă este fundată pe distincția tranșantă dintre societatea tradițională și cea modernă, întrucât sociologia, devenită deja o știință socială specializată, căuta să explice modul de configurare și constelațiile constitutive ale societății moderne izvodite în cadrele celei tradiționale, ce părăsea scena istoriei. Prin Durkheim, Pareto și Weber, sociologii se referă deja la consacrările modernității din ultima parte a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, dar fără a părăsi definitiv „cântecele de sirenă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
emergente ale modernității actuale, se combină sau chiar se luptă cu ele, rezultând treptat o nouă lume pe care vrem să o înțelegem și să o prezentăm cât mai fidel trăitorilor și producătorilor ei. Atfel, moștenirile comuniste din unele societăți, izvodite din perspectiva unuia dintre proiectele alternative ale modernității, și ciocnirea lor cu noile traiecte ale dezvoltării pot fi de interes pentru analiza tranziției ultime a modernității. Implicația ar fi că a înțelege mai bine acest gen de coexistență/confruntare a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
, cronicar. Cu A. avea să se încheie, în Moldova, șirul de istoriografi-monahi ce izvodesc anale în slavonă. Ucenicește la Roman și Suceava până să ajungă la mănăstirea Golia din Iași, unde se poate să fi devenit egumen. Își redactează cronica la cererea domnitorului Petru Șchiopul, recomandat acestuia, probabil, pentru instrucția și elocința sa aleasă
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]