165 matches
-
Sargețiu, care din 1945, an când e și primit în Societatea Scriitorilor Români la propunerea lui N.D. Cocea, devine nume oficial. A colaborat și la „Ancheta”, „Bugeacul”, „Convorbiri literare”, „Curierul”, „Curentul literar”, „Datina”, „Familia”, „Gazeta Transilvaniei”, „Gândirea”, „Gorjanul”, „Iconar”, „Itinerar”, „Izvorașul”, „Însemnări ieșene”, „Munca literară”, „Opaițul satelor”, „Orientări”, „Pagini basarabene”, „Pământul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista franco-română”, „Tomis”, „Tribuna” (Călărași), „Universuil literar”, „Viața literară”, „Viața românească”, „Zorile”. A mai semnat Lucian Dumbravă, Dumitru V. Dumitru, D. V. Dumitru-Studolna. Primul volum, Poeme, îi
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
Victor Aradi (?), dar valul naționalist se pare că nu a rămas fără influență asupra mea. Cu toate acestea, am fost și sunt partizanul progresului, indiferent de atmosfera timpului, dovadă e că în 1936 subliniam printr’un articol tipărit în revista Izvorașul No. 2 eforturile care se depun în URSS pentru cunoașerea etnografică, iar în 1940, anul intrării în război a României contra URSS, acest articol a fost retipărit. Dar, recunosc, eu trebuie să muncesc mai înainte în acestă direcție.- Ca prieteni
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la Sibiu (1943-1945) și Cluj (1945-1947). Este doctor în filologie al Universității din București (1970), cu teza Ion Pop-Reteganul. Profesor de liceu la Gherla (1947-1963), devine apoi cadru didactic la Facultatea de Filologie din Târgu Mureș. Debutează cu folclor în „Izvorașul” (1935), iar în volum cu însemnările din Literatura ardeleană nouă (1945). Este redactor la „Prietenii artei” (1947), colaborează la „Artă, teatru, cinema, muzică”, „Astra”, „Claviaturi”, „Făclia”, „Luceafărul literar”, „Provincia”, „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna Transilvaniei”, „Voința Transilvaniei” ș.a. În
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
1908. Funcționează ca bibliotecar la Institutul Geologic din București (1905-1930). A audiat în 1927 și 1928, câte două luni pe vară, cursuri de romanistică și de istoria artei și folclor la Collège de France, Paris. A colaborat la „Hunedoara noastră”, „Izvorașul”, „Informația Harghitei”, „Universul” ș.a. La începutul activității N.-V. scrie nuvele, schițe, însemnări, reunite într-o serie de volume deschisă în 1913 de Printre străini, fără mare ecou în critica vremii. Adevărata vocație se dovedește cercetarea folclorului, două dintre cărțile
NICULESCU-VARONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288455_a_289784]
-
balade. A scris și proză, strânsă în volumele Cu vârful penei (1894) și Suspin și zâmbire (1899). SCRIERI: Cu vârful penei, Gherla, 1894; Suspin și zâmbire, Gherla, 1899. Culegeri: Lira Bihorului, Gherla, 1894. Repere bibliografice: G. T. Niculescu-Varone, Folkloriștii români, „Izvorașul”, 1940, 2; Dicț. lit. 1900, 663. L.Bd.
PAPP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288681_a_290010]
-
la „Luceafărul” în 1962. Colaborează la „Almanah literar”, „Argeș”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista bibliotecilor”, „Revista de etnografie și folclor”, „România literară”, „România pitorească”, „Academica”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul românesc” ș. a. În 1989 inițiază la Râmnicu Vâlcea, revista „Izvorașul”. A fost distins în 2003 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediția Ioan Slavici, Opere. M. a editat, cu multă aplicație, teatrul, poezia, proza și memorialistica lui Victor Eftimiu, într-o întreprindere cu adevărat impresionantă: Opere, VI-XVIII (1975-1996). A scris
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
C. Jaleș, aceștia din urmă fiind, și ei, mari admiratori ai folclorului. În Rândurile de început, marcând cea de-a doua serie, revista își stabilește singură locul, așezându-se alături de „Șezătoarea” lui Artur Gorovei, „Tudor Pamfile” a lui D. Furtună, „Izvorașul”, redactată de Gheorghe N. Dumitrescu-Bistrița, „Vestitorul satelor” din Boroaia Fălticenilor, „Ion Creangă”, „Doina” ș.a. M.W.
BUCIUMUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285891_a_287220]
-
timpuriu de literatură, face critică literară vreme îndelungată, fiind și membru în redacțiile publicațiilor „Adevărul literar și artistic” (1923-1926), „Flamura” (1925-1926), „Viața literară” (1926) și „Propilee literare” (1926-1929). A tradus din Marțial, La Rochefoucauld, Maeterlinck, Baudelaire, Alain. Debutează în revista „Izvorașul” (1919-1920) cu un articol despre folclor, domeniu care l-a atras în alte câteva rânduri, B. fiind și editorul unui florilegiu din lirica populară, Cântece de dragoste din toate ținuturile locuite de români, apărut în 1924. La „Cele trei Crișuri
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
suflet ne pune parafă! în om lovește iarăși, banul, Fie că-i pensie sau leafă. Și uite-așa, în lumea noastră Uitat-am că am stat în pom Și c-am râvnit, zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard de spini, Cu-ntuneric și lumini. Pentru suflete curate, Drum de flori înmiresmate, Strop de rouă să aline Focul care arde-n tine. Mie, floare în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în om lovește iarăși, banul, Fie că-i pensie sau leafă. Și uite-așa, în lumea noastră Uitat-am că am stat în pom Și c-am râvnit, zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard de spini, Cu-ntuneric și lumini. Pentru suflete curate, Drum de flori înmiresmate, Strop de rouă să aline Focul care arde-n tine. Mie, floare în cunună, Lacrimi calde peste
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa măsura numai câteva palme, după care te afundai În nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna apă curată În cea mâloasă a Eleșteului. Pe malul cel dinspre deal, așezat cu fața către Baltă și către Dunărea care, departe, sclipea aproape cu voioșie, se afla croitorul despre care unii ziceau c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alunecoasă. Așa făcuse și atunci (Îmboldit de sete, dar și de gândul la copilărie) și, ditamai omul, În uniformă de ofițer, se avântase târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului. Văzuse prea târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un inamic și nu un aliat. Aveau puse la uscat țoalele pe o motocicletă neagră cu ataș. Îl puseseră să se descalțe, să le dea ranița și centura de piele, apoi Îl Împinseseră cu spatele la peretele drept ce se ridica deasupra izvorașului. Degeaba le spunea Întruna că e o greșeală: soldații se pregăteau să-l Împuște. Norocul Locotenentului fusese o patrulă rusească, nimerită cine știe cum, ca și cea a nemților, În acele locuri În care n-avea să se dea nici o bătălie. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Învecinează cu localitatea; Colonelul Socol a sărbătorit Împlinirea unei frumoase vârste, prilej cu care a fost vizitat și felicitat de către domnul Primar care a aflat că, În ciuda zvonurilor, motocicleta Zundapp nu fusese obținută În urma uciderii unor germani și ruși la izvorașul numit Țârâitoare, ci În cu totul și cu totul alte circumstanțe, ce vor fi dezvăluite la viitoarele aniversări ale eroicului nostru veteran de război; după ce doamna țața Gherghina a fost surprinsă În pat cu un alt bărbat de către soțul legitim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Rămân un timp uitat de mine, urmărind feeria de pe măsuță...După o vreme, și alte raze de soare devin mai îndrăznețe, străpung coroana nucului și, năvălind în încăpere, se prind într-un joc al ielelor...E timpul să mă scol...Izvorașul din coasta chiliei mă primește cu un clipocit vesel, prefăcându-se în mii de diamante pe prundișul de pe făgaș...Când mă întorc în chilie, nu-mi vine să cred...O zână bună în lipsa mea - a așezat pe un colț al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
etaje renovată de un patron bogat al zilelor noastre devenit proprietar. Domnul și doamna Tilică pășesc cu emoție în holul hotelului. Ceea ce văd îi impresionează și-i surprinde plăcut. În centrul holului imens, o mică grădină cu pomi exotici, un izvoraș care susura printre stânci în miniatură, câțiva nuferi în micul lac pe sub care se zbenguiau niște peștișori de acvariu, canapele plușate, măsuțe pe care erau vaze cu flori, într-un colț un televizor cu plasmă extraplat la care câteva doamne
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din curți cu puțină apă în găleți și ne udau. Prin dansul paparudelor credeam că chemăm ploile. Duminica sau la alte sărbători religioase, după slujba de la biserică, gospodarii în frunte cu preotul și cu podoabele bisericești ne îndreptam spre un izvoraș de pe Valea Țurchii sau pe Vale la Vinețești ori pe la fântânile din câmp intonând rugăciuni în genunchi către Cel de Sus, închinându-ne cu ochii spre cer, poate că vine un nor de ploaie rătăcit în imensitatea cerului, dar în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lasă să crească iarba printre cariile lor înnegrite de vreme. Puțin mai încolo există însă și o serie de părculețe îngri jite, ba chiar prea îngrijite, de mîna unui „artist”, cu fîntînițe și coșulețe de lemn, din care se revarsă izvorașe și floricele. Aceasta este inima Bucovinei, de aici pleacă și aici se întorc turiștii ademeniți să admire patrimoniul universal al mănăstirilor „care este”. Cu o condiție : să găsească drumurile care duc spre ele, căci indicatoarele sînt invers proporționale cu tradițiile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de dragul meu - un străin - care am nimerit în chilia sfinției tale din întâmplare. Ei, nu chiar din întâmplare, fiindcă toate au o rânduială, dată de Cel de Sus. Dar despre asta om vorbi noi altădată. Acum, limpezește-ți chipul în izvoraș și hai să ne așezăm la masă. Am urmat sfatul bătrânului, trăgând cu coada ochiului la el. Am băgat de seamă că se mișca mai mult ca un flăcău decât ca un bătrân... „Păreri” - mi-am zis eu, terminându-mi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a zâmbit din toată ființa. Părea bucuros că va avea cu cine schimba o vorbă acolo în schimnicia lui. A lăsat apoi cartea pe un scăunel și a vorbit cu glas blajin: Până ți-i limpezi ochii colea în apa izvorașului, eu am să-ți pun ceva de mâncare la mine în chilioară. Apoi am să plec în treaba mea. După ce te vei ospăta, vino în poiană. Acolo om mai sta de vorbă. După ce a moșmondit ceva în chilioara lui, bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ușurătate și neîmplinire (poate mi se pare, pentru că intru acolo numai când mi-e foame). În dreapta sunt veceurile, care nu miros niciodată; în schimb chiuvetele picură mereu, fie dintr-un defect al robinetului, fie din neglijența utilizatorului. Intri și auzi izvorașe. Am fost învățat cu curățenia și înainte de fiecare masă îmi iau punguța de plastic cu săpunul și un mic prosop, și nu cred că mă enervează ceva mai tare decât strecurarea lui Hector în toaletă, în urma mea, și rugămintea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
clătina, t dar s-a ținut bine. -La pupat pe lăutar pe amândoi obrajii și-a oftat: - Ia să te-aud... Meseriașii aveau niște fețe grele, ostenite de băutură. Țiganii au încordat viorile și Piculeață le-a stihuit la ureche: Izvoraș cu apă rece, Pe la poarta mfndrii trece, Trece neică să se spele Și dă de urmele mele... Mai au tras după aceea nevestele de ei, că ele nu erau băute, s-a supărat Sandu-Mînă-mică, le-a luat iar la dans
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
da o zi din viața sa ca să mai poată sta măcar o oră lângă izvorul tainic din pădurea Haragoja, întins într-un cot pe iarbă și privind la o bărcuță de hârtie care se leagănă pe undele cristaline ale apei izvorașului din codru. Când eram copil, deși eram un copil foarte sociabil, plecam uneori singur în pădure, în pădurea ce fusese cândva al satului, numită pădurea Haragoja. Nu era o pădure prea mare. De la un loc era tăiată din deal până în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dar mare minciună, scornită numai din gelozie, de gloria Ipoteștiului! Scriitorul Al. Arbore a putut constata la fața locului că "orice țăran din Cucorăni îți jură pe ce are mai scump că basmul Călin a fost 1ocalizat, de Eminescu, la izvorașul de la Cucorăni și în păduricea de mesteceni de alături"39. În anul 1932, intelectualii din Cucorăni au format o asociație, cu scopul de a confecționa, pentru satul lor, un bust de bronz, al poetului Eminescu. Banii adunați de asociație circa
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
închisă, îi plăcea singurătatea. Umbla de obicei singur. Vara, neavînd un program stabilit, mai ales cînd Eminovici era plecat la Botoșani ori mai departe, Mihai dispărea de acasă zile la rînd. Asculta ciripitul păsărilor și zvonul de gîlgîit dulce al izvorașelor. Rătăcea prin codru și se urca pe creasta dealului, către Hrișcani, pe locul cel mai înalt numit de el "Stînca stearpă"9, de pe care, peste vîrfurile copacilor, vedea în vale satul împrăștiat, cu colibele de paie. Pe creasta aceea, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]