304 matches
-
Ce să mai prinzi, când ea alunecă pe-o micuță scânteie din noi, care se gudură pe cordul nostru, scăpărând cu spor până când izbucnește incendiul și ne arde, ne arde atât cât vrea el, lăsându-ne la un moment dat, jăraticul strălucitor. Apoi sfoara kilometrică de clipe se tooot întinde să-l stingem cu lacrimi nenumărate și dezordonate, ridicând ochii spre panorama albastră a lui Dumnezeu. Credem într-un sfârșit că reușim să supraviețuim, cică ne debarasăm, aruncând totul uitării, privind
O ARIPĂ DIN CE ERAM ODATĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341296_a_342625]
-
satele de peste șapte dealuri, dinspre Musculești, Frasinul, Scioca, Țicleni, Bibești și Bâlteni, până la Aninoasa și Cărbunești. Pluta ardea. Degeaba veniseră oamenii cu gălețile. Stâlpul de foc răsucit de vânt se înfigea în inima cerului, trosnea și horcăia scuipând grăunțe de jăratic peste oamenii care se fereau în toate părțile de crengile în flăcări ce-și luau zborul ca niște berze roșii, uriașe și speriate . Este o descriere apoteotică. Aici doar, autorul își caracterizează personajul feminin cu măiestria unui romancier : Muma Dina
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
este stat. Noi vrem doar sa avem dreptul nostru! Dar românul nu mai face figură solitară. Elvețienii sunt chemați la vot intr-un referendum în care sunt întrebați dacă doresc să se introducă venitul universal garantat. Mănânci calule ovăz? Dar jăratic? Fieștece helvet va primi echivalentul a circa 30,000 de franci elvețieni pe an dacă propunerea se aprobă (later: nu s-a aprobat). Finlandezii fac un experiment cu 8,000 de cetățeni aleși să primească pomana statului. Orașul Utrecht și
Ce-ați face dacă în România ați primi de la stat 6.000 de euro fără să faceți nimic? () [Corola-blog/BlogPost/338159_a_339488]
-
6. Fetele, ca să-și ghicească sau să-și vadă alesul, făceau..... ce credeți? - numărau parii de la gard - ghiceau în oglindă și chiar în apă - scoteau diferite obiecte simbolice de sub farfurii - ori scormoneau focul din vatră spunând: "Cum sar scânteile din jăratic, așa să scânteie inima lui, și nu intețesc focul, ci intețesc inima lui". În primul rând, dacă stai la bloc, ai belit-o, n-ai ce număra, deci, ți-au scăzut șansele. În al doilea rând, înțeleg că ghiceau în
În seara asta e Boboteaza [Corola-blog/BlogPost/100109_a_101401]
-
găsitoare a sufletului ce este mai mult decât geamăn, e siamez! În „Destine siameze”, „Ne-am întâlnit privirile/ dincolo de oglinda cea veche/ ce păstra amintiri/”, călătoria în timp ajunge la începuturi, pe la ,,carâmbul timpului”, „când soarele naviga în piroagă de jăratic”. Despre desăvârșire și spirite alese în „Ortoexistență” poeta ne spune, „Cresc mereu păduri de existețe efemere,/ dar puțini arbori cu rădăcinile în sus.” De formație filolog, este conștientă de puterea cuvintelor, dar și a celui care le mânuiește spre a
MIHAELA OANCEA (“SOLZII NEGRI AI TIMPULUI ALB” – EDITURA “DESTINE” – BUCUREȘTI, 2015) de DORINA STOICA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342866_a_344195]
-
lui, ineditul formelor îmi pătrund în suflet și îl fortifică. Plăcerii estetice simt că ar trebui să i se adauge una practică și regret că nu am avut posibilitatea să simt gustul savuros al unui berbec pregătit în mormanul de jăratic. Clipele petrecute în liniștea, răcoarea și prospețimea naturii trec repede și asistăm la spectacolul diurn care este la fel de inedit și fascinant ca și cel nocturn. În jurul orei 12, după slujba religioasă la care bătrânii și bătrânele satului fuseseră îmbrăcați în
SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343493_a_344822]
-
ale universului ne(material) sau CONSTANȚA unui parcurs poetic” ori Eleodor Dinu în... versuri fără titlu (!) și, mai ales, un material cu multiple conotații, sub semnătura domnului Valeriu D. Popovici-Ursu, al cărui titlu vorbește de la sine și vă pune pe jăratic: „EMINESCU - UN MARE PATRIOT. Luarea sa de poziție fermă contra măsurilor ungurilor de deznaționalizare și maghiarizare forțată a românilor transilvăneni după anul 1867”.... Deci, este mult de citit. Mult și bun! Într-o lună, vă puteți organiza timpul personal astfel încât
BELETRISTICĂ, LA ZI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343078_a_344407]
-
senzație plăcută de căldură și dulceață. Deodată Narcisa simți pe buze ceva asemănător unui sloi de gheață, urmat apoi de un gust amar ca fierea. Își ridică privirea și dintr-un tufiș aflat în spatele bărbatului, o fixară doi ochi de jăratic. Tresări, țipă speriată și căzu între flori. Prințul se aplecă ca s-o ajute, neînțelegând ce se petrece. - Ce s-a întâmplat, scumpa mea? - Cine ești tu? - întrebă buimacă. - Sunt Ivanovici! Ce-i cu tine? Ce vedenie ți-a apărut
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
calea ferată, pe la canal sau chiar pe malul Siretului. Că acolo erau locurile unde noi ne puteam juca linștiți. Mamy a sărit însă ca arsă. Nici o cale ferată, nici un Siret, joacă te și singur, Taty are treabă. Chiar, ai strâns jăraticul rămas după grătar, s- a adresat ea direct lui Taty luându l la întrebări. L- am strâns și l-am îngropat, cum ai zis, răspunse Taty absent din mijlocul convorbirii. Ai strâns pe naiba, ia uite cum zgârmăne oile și
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
de foc are pescărușul! Ce ascunzi pasăre a mării? Ochii tăi mă ard. Și tu cauți dragostea, focul acela sfânt ce îți răcorește toate simțurile? Se apropie de pescăruș în genunchi, dar acesta zboară.) Pasăre lașă! Ți-e teamă de jăraticul ce pârjolește suflete. (Se ridică. Se plimbă.) Pescăruși, scoici, flori, vânt, nisip, soare, cărți, mare, Doamne, ce de elemente! Dar dragostea, dragostea le îmbracă pe toate. Ea te liniștește. te adoarme, îți sărută ochii, îți mângâie fruntea și te deșteaptă
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
număr boabe de nisip, scoicile din mare, zilele de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamna mă ademenește și mi-i coace-n spuză, pe jăratic viu, și mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin pana, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc, soarele mai leneș vine să mă scoale, însă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
să număr boabe de nisip,scoicile din mare, zilele de luni,iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip,îmi duc număratul într-un crâng cu pruni,Pruni cu care toamna mă ademeneșteși mi-i coace-n spuză, pe jăratic viu,și mi-i colorează de mă amețeștesă nu mai țin pana, să nu pot să scriu.Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale,mustul dulce fierbe, iar gutui se coc,soarele mai leneș vine să mă scoale,însă chiar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
mi se scurg, Gerul împânzește azi femeia. Am uitat când flăcări la revere Conturau simțirea-surogat - Un conflict nebun, alambicat, Unde focul drepturile-și cere. I-am cerut iubirii o arvună - Rămășițe stinse pe un rug ( Ignorând destinul ignifug, Până și jăraticul răsună...). (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult I-am cerut iubirii să renascăDintr-un ciob de vis, instantaneu,Dar m-am poticnit de-același pleu,Pendulând aceeași udă iască.Să aprind, zadarnic vreau
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ghețarii mi se scurg,Gerul împânzește azi femeia.Am uitat când flăcări la revereConturau simțirea-surogat -Un conflict nebun, alambicat,Unde focul drepturile-și cere.I-am cerut iubirii o arvună -Rămășițe stinse pe un rug(Ignorând destinul ignifug,Până și jăraticul răsună...).(din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016)... X. PENDULUL SORȚII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017. În lumea noastră cât o gămălie, Ne cernem vise tapetate-n scrum. Funinginea înghite
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
număr boabe de nisip, scoicile din mare, zilele de luni, iar de nu-i posibil, chiar cu niciun chip, îmi duc număratul într-un crâng cu pruni, Pruni cu care toamnă mă ademenește și mi-i coace-n spuza, pe jăratic viu, si mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin până, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc, soarele mai leneș vine să mă scoale, insă
N-AM CUM SĂ RENUNȚ de DORA PASCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380825_a_382154]
-
pure pentru o iubire eternă și unică, apa albastră și focul nuferilor. Luna și stelele, cerul, apele și florile albastre sunt lumina și infinitul ce își dau mâna în creațiile eminesciene „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, / [...] / Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă,“ „Călin (file din poveste)“ Luna, focul ce pătrunde adâncurile, întunericul, e cea care deschide drumul poveștii de dragoste din poemul „Călin (file din poveste)“. Steaua ce împodobește fruntea
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
de această punere în scenă, să transforme nunta strălucită din Călin file de poveste în moarte. Așa după cum cadrul desfășurării acțiunii, un apartament al unei femei no name nu mai este “Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic” iar “Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat” se transformă în gestul întinderii așternutului pe o canapea extensibilă după o suită de alte gesturi devenite stereotipii
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
stele. Să-mi plângă noian de visuri prin gene, Din gânduri să-mi înalt trainice castele. Să-mi alerge verile calde prin cântec, Din suflet, să-mi rostesc suav descântec. Și norii vieții să-i amestec. În cupe poleite cu jăratic. Să-mi plângă anotimpurile calde pe umeri, Și-n mare să arunc, noian de temeri. Să-mi curgă prin vene puhoi de râuri, Și inima s-o liniștesc cu tainic murmur. Citește mai mult Să-mi înflorească pomii în căușul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
stele.Să-mi plângă noian de visuri prin gene,Din gânduri să-mi înalt trainice castele.Să-mi alerge verile calde prin cântec,Din suflet, să-mi rostesc suav descântec.Și norii vieții să-i amestec.În cupe poleite cu jăratic.Să-mi plângă anotimpurile calde pe umeri,Și-n mare să arunc, noian de temeri.Să-mi curgă prin vene puhoi de râuri, Și inima s-o liniștesc cu tainic murmur.... XIX. ’’ MISS LIBERTY’’, de Carmen Marin , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Îmi ești dragă! Chipul tău prin vis m-aleargă; Noaptea nu mai e întreagă, Zău, nu-i șagă! La-nceput eu te sărut Acolo unde te-a durut Când, fără mine-atâtea nopți, Prin sânii doldora și copți Umblau umbre de jăratic Într-un dans dement, sălbatic, Uscând gura. Apoi tandră mă săruți Pe ochii de copil pierduți. Rătăcești prin mine mâna, Stârnind, aprigă, furtuna Și habar nu am ce bate: O fi palma ta, pe spate, Ori sunt raze rușinate Ale
ZĂU, NU-I ŞAGĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345035_a_346364]
-
calea ferată, pe la canal sau chiar pe malul Siretului. Că acolo erau locurile unde noi ne puteam juca linștiți. Mamy a sărit însă ca arsă. Nici o cale ferată, nici un Siret, joacă te și singur, Taty are treabă. Chiar, ai strâns jăraticul rămas după grătar, s a adresat ea direct lui Taty luându l la întrebări. L- am strâns și l-am îngropat, cum ai zis, răspunse Taty absent din mijlocul convorbirii. Ai strâns pe naiba, ia uite cum zgârmăne oile și
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
ierte... Nu cred în Nesimțire, cred, in ce simt, pentru tine și-n clipele, ce le vreau `napoi, în ceea ce-nseamnă Noi. Cred în mâine, că vom avea același drum, chiar dacă azi, dragostea noastră, e prefăcută-n scrum, doar un jăratic, mic, stă să ardă, semn bun, zic eu, iubirea, să nu se piardă, c-ar fi păcat, am suferi, s-ar risipi viața, petrecută împreună. Eu cred, în timpul scurt, al vieții, rămas, mai cred, în cineva că ține, că m-
NU CRED ÎN... de COSTI POP în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377001_a_378330]
-
stele. Să-mi plângă noian de visuri prin gene, Din gânduri să-mi înalț trainice castele. Să-mi alerge verile calde prin cântec, Din suflet, să-mi rostesc suav descântec. Și norii vieții să-i amestec. În cupe poleite cu jăratic. Să-mi plângă anotimpurile calde pe umeri, Și-n mare să arunc, noian de temeri. Să-mi curgă prin vene puhoi de râuri, Și inima s-o liniștesc cu tainic murmur. Referință Bibliografică: Să-mi înflorească pomii / Carmen Marin : Confluențe
SĂ-MI ÎNFLOREASCĂ POMII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372249_a_373578]
-
slove ascultate de Natalia. De la visul acela, tânăra se muncea cu gândul ce să fi însemnat?! Și tot o ținu cu prepuielile până în seara Ajunului. Ca mereu, și atunci, căsuța era îngrijită de sărbătoare, iar de tavanul odăii încălzite de jăraticul vetrei atârna cu vârful în jos o mândrețe de brăduț, împrăștiind în toată încăperea mirosuri proaspete, plăcute. Pomul Crăciunului așa se punea pe vremea aceea, oamenii văzând în desenul laturilor sale întruchipată Sfânta Treime, însemnul vieții veșnice a lui Hristos
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
mi se scurg, Gerul împânzește azi femeia. Am uitat când flăcări la revere Conturau simțirea-surogat - Un conflict nebun, alambicat, Unde focul drepturile-și cere. I-am cerut iubirii o arvună - Rămășițe stinse pe un rug ( Ignorând destinul ignifug, Până și jăraticul răsună...). (din volumul "Suflete de ceară", Editura Armonii Culturale, Adjud, 2016) Referință Bibliografică: I-AM CERUT IUBIRII... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2275, Anul VII, 24 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile
I-AM CERUT IUBIRII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375673_a_377002]