144 matches
-
apoi să concluzioneze: "Trebuie să știi că lumea este increată la fel cum timpul însuși este, fără început și fără sfârșit... Increată și indestructibilă ea suferă din cauza propriilor constrângeri și se împarte în trei secțiuni - iad, pământ și paradis.". Chiar dacă jainismul nu împărtășește aceeași idee despre Dumnezeu ca iudaismul, creștinismul, islamul sau hinduismul, el promovează ideea de ființe divinizate care sunt demne de devoțiune. De aceea nu este ușor de stabilit dacă această religie este una ateistă, ci, așa cum propune Heinrich
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
de devoțiune. De aceea nu este ușor de stabilit dacă această religie este una ateistă, ci, așa cum propune Heinrich Zimmer, putem vorbi de un "transteism", adică de un sentiment de imposibilitate de afirmare sau negare a existenței lui Dumnezeu. Astfel jainismul postulează rolul misterului în cunoașterea cosmosului infinit. Universul se află sub semnul indeterminabilului, a indescriptibilului ("avaktavaya"), fiecare component al lui poate exista ("syadasti") sau nu ("syatnasti"). Un avantaj al acestui agnosticism jainist este înlăturarea polemicilor legate de existența răului (existență
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Aloka, ele ar trebui să apară ca o negație: astfel în Aloka nu există timp, spațiu, suflet, materie, principiu dinamic sau static. Ea este vacuitatea absolută, opusul Lokăi. Includerea Lokăi în Aloka, două principii absolut contradictorii, nu este surprinzătoare în jainism, ci pare chiar firească: pseudo-universul infinit Aloka cuprinde universul spațial, mărginit, așa cum spațiul imaterial cuprinde materia, forma sau corpul și cum materia integrează spiritul, în cazul viețuitoarelor. Timpul este de asemenea un principiu neatârnat, transcendental și, în conexiune cu spațialitatea
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
grote. După părerea jainiștilor noi ne situăm în a cincea Ara din faza Avsarpini, cu aproape 19.000 de ani înainte de următoarea Ara. După etapa Avsarpini va începe o nouă Utsarpinis, continuând la infinit repetiția Kalchakrei. Ca și celelalte religii, jainismul relatează epoca ideală a umanității, cea situată la îngemănarea celor două etape cosmice, Utsarpinis și Avsarpinis, când se spune că au existat oameni uriași care primeau tot ce le era necesar de la niște "pomi ai dorințelor" (Kalpavrksa) și care se
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
cu o bucată de pânză albă, pentru a nu inhala insecte sau ființe microscopice și nu fac mișcări bruște pentru a nu perturba aerul, vântul sau praful. Jainiștii disting cinci tipuri de suflete, după modul de distibuire a simțurilor: În jainism karma nu este doar un efect abstract al activității umane, ci reprezintă o substanță invizibilă care impregnează sufletul și care, având aceeași structură ca trupul, se înscrie în rândul elementelor materiale "ajiva". Karma este fluidul care leagă sufletul de materie
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
determinare a viitoarelor încarnări. Ei vor împărți aceste atitudini sau înclinații în șase grupe (dintre care doar primele cinci sunt generatoare de karma) după criterii cromatice, dar și după faptele pe care le determină. Astfel există leshyas: Scopul suprem al jainismului este eliberarea ("moksha" sau "nirvana") sufletului din ciclul "samsara" (de reîncarnări) și dezvăluirea potențelor latente ale acestuia (omnisciența, omnipotența, omni-percepția și bucuria supremă). Se consideră că izbăvirea a fost realizată în momentul în care "jiva", monada spirituală, devine, prin practici
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
atenția, analogia și înțelegerea), "avadhi jnana" (percepția super-senzorială prin depășirea facultăților obișnuite, a noțiunilor temporale și spațiale, adică prin intuiție), "manahparyaya jnana" (dobândirea abilităților telepatice, citirea gândurilor celor din jur) și "kevala jnana" (idealul de cunoaștere). Se observă că în jainism eliberarea este comisă în mare parte într-o manieră cognitivă, cerebrală și intuitivă, atitudinea mintală fiind promotorul integrării în moksha și al exaltării întregii ființe. Ca și celelalte religii dharmice, jainismul încurajează perceperea unui adevăr constant și transcendent. Dar realitatea
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
kevala jnana" (idealul de cunoaștere). Se observă că în jainism eliberarea este comisă în mare parte într-o manieră cognitivă, cerebrală și intuitivă, atitudinea mintală fiind promotorul integrării în moksha și al exaltării întregii ființe. Ca și celelalte religii dharmice, jainismul încurajează perceperea unui adevăr constant și transcendent. Dar realitatea se înfățișează în viziunea jainiștilor sub forme deosebit de neregulate și nestatornice: universul evoluează, se transformă, decade, se regenerează, intrând în contrast cu permanența lumii din filozofia hindusă și impermanența, inconsistența ei din cea
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
se apropie de lumină. O altă măsură impusă este cea de a nu mânca după ce se înnoptează și astfel, de a micșora posibilitatea de ucidere a insectelor care mișună după hrană. Deși condițiile sunt anevoioase pentru amândouă ramurile principale ale jainismului, călugării Svetambara se pot bucura de mai multe concesii față de digambarași. Svetambarașii au dreptul să folosească o serie de obiecte necesare unei vieți ascetice, cum ar fi veșmântul alb, bolul pentru pomeni, un pămătuf utilizat ca mătură și o bucata
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
sacre să-i stimeze pe călugări chiar dacă unele se vor dovedi preeminente prin capacitatea de a învăța și de realizările spirituale. Femeile digambarașe au trebuit chiar să se mulțumească cu ideea necesității reîncarnării în trupul unui bărbat pentru realizarea iluminării. Jainismul are, ca și alte religii, perspectiva păcatului, ca un rău ce trebuie eliminat în procesul de purificare sufletească. Cele mai cunoscute păcate combătute de religia jainisă sunt: Deși literatura jainistă timpurie pune accent îndeosebi pe rolul și metodele ascetismului, este
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
dezbaterilor ce s-au desfășurat între secolul al V-lea și secolul al VII-lea, principiile morale ale laicatului trebuie să reflecte jurămintele ascetice. Credința laicilor va fi călăuzită de un ansamblu trinitar de principii numit "Cele trei giuvaeruri ale jainismului", care desemnează corectitudinea cunoașterii, credinței și purtării. Ei vor respecta de asemenea și o sumă de opt norme morale, asemănătoare, dar într-o formă diminuată, cu cele îneplinite de monahi: mirenii trebuie să ocolească să mănânce după înnoptare și să
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
în afară de apă (apa trebuie fiartă în prealabil pentru distrugerea impurităților), "Beasan Upavas" care permite credinciosului doar două mese pe zi, între răsăritul și apusul soarelui și "Ekasan Upavas" care se limitează doar la una în același interval de timp, etc. Jainismul include și forme extreme de ajunare: renunțarea completă la mîncare (și uneori și la apă) pentru două (Chaththa Upavas), trei (Aththama Upavas) sau opt zile (Atthai Upavas), postirea în decursul unei luni întregi (Masaksamana Upavas) sau înfometarea până la inaniție și
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
religioase și a zilelor sfinte. Paryushan, cea mai proeminentă sărbătoare din calendarul jainist, se desfășoară timp de opt sau zece zile în timpul musonului de vară și este intens dedicată postirii (musonul de vară însuși este o perioadă a postirii conform jainismului). Pe lângă aceste momente festive, un credinios poate ajuna oricând simte că a greșit sau dorește o purificare ontologică. Acest "katharsis" jainist cuprinde nu doar elementul de purificare trupească prin refuzul sau limitarea alimentelor, ci, mult mai important, integrează purificarea spirituală
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
trupească prin refuzul sau limitarea alimentelor, ci, mult mai important, integrează purificarea spirituală, îndepărtarea simplei dorințe și nevoi de a mânca, fără de care simplul post ar fi nefolositor și superfluu. Venerarea templelor datează încă din cele mai vechi etape ale jainismului, precedând nașterea lui Mahavira. În textele mai vechi, zeii sunt descriși ca aducând omagii imaginilor și relicvelor tirthankarașilor în templele celeste. Deoarece Mahavira nu s-a pronunțat pentru sau împotriva iconografiei și a lăcașelor de cult, venerarea imaginilor a devenit
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
iconografiei și a lăcașelor de cult, venerarea imaginilor a devenit o componentă esențială a tradiției jainiste. Numeroase reprezentări ale tirthankarașilor de la începutul primului mileniu au fost descoperite într-o stupă jainistă la Mathura în Uttar Pradesh. Ipostazele timpurii ale profeților jainismului sunt cele meditative ale poziției lotus, sau cele în care stau în picioare cu o atitudine de revocare a trupului; modul de distingere a tirthankarașilor se face prin inscripții ale numelui aplicate pe piedestaluri. În următorii ani, iconografia jainistă cunoaște
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
la imaginea în sine, ci o folosesc ca pe un instrument, ca pe un punct de plecare pentru a o transcende și a înțelege niște adevăruri deghizate. Bineînțeles că din cauza unor influențe hinduse și a unei perceperi mai superficiale a jainismului, există și unele temple în care se aplică concret venerarea ființei tirthankarașilor. Fiind o datină exclusiv a laicilor, devoțiunea nu se limitează doar la tirthankarași, ci este consacrată și altor entități preeminente din punct de vedere spiritual: "siddha" (sufletele eliberate
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
aproape toate textele cunoscute abordând o temă jainistă. Alte limbi sub care s-au dezvoltat scrierile jainiștilor au fost pracrita, abanonată de această religie în sec. al X-lea, și hindi, folosită în ultimele 8-9 secole. Întreaga literatură sacră a jainismului, în forma ei prezentă, apare cu mult după moartea lui Mahavira, încât nu se poate garanta gradul de puritate al învățăturilor transmise și ce anume a fost alterat, modificat sau adăugat după încheierea ciclului profetic al celor 24 de tirthankarași
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
cuvânt o formă reverențioasă de a numi cele cinci parameshthis, sau ființe evoluate spiritual: Arihantas (sau tirthankarașii), Siddhas (eliberații), Acharyas (învățătorii), Upadhyayas (preceptorii) și Munis / Sadhu (călugării). Rostirea prelungă, din adîncul ființei a acestei silabe indiene este de fapt în jainism o contaminare a celor cinci inițiale din numele celor cinci parameshthis: A+A+A+U+M. "Om" mai simbolizează și primele cinci versuri din Navakar Mantra, cea mai sfântă rugăciune a jainismului. Triratna este un alt simbol jainist și se
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
a acestei silabe indiene este de fapt în jainism o contaminare a celor cinci inițiale din numele celor cinci parameshthis: A+A+A+U+M. "Om" mai simbolizează și primele cinci versuri din Navakar Mantra, cea mai sfântă rugăciune a jainismului. Triratna este un alt simbol jainist și se prezintă sub forma unei bijuterii întreite care face aluzie la cele trei giuvaeruri jainiste. Îndeplinește astfel același rol ca cele trei puncte de deasupra svasticii. Roata ("Chakra"), un motiv folosit în simbologia
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
În ceremonialurile devote "puja" sunt adesea folosite rugăciuni, poeme și silabe (मन्त्र - "mantra") cu încărcătură mistică. Dintre acestea "Navakar Mantra", "Namokar Mantra" sau "Namaskar Mantra" este cea mai importantă și a căpătat emblema de simbol al jainismului. Rugăciunea este compusă din unsprezece versuri dintre care primele cinci glorifică cele cinci tipuri de ființe ("parameshthis") aflate pe diferite trepte ce duc spre izbăvirea spirituală, iar ultimele patru explică rolul fundamental al poemului. Aceste ultime patru versuri nu sunt
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
indieni autoritatea religioasă supremă, chiar dacă aceștia nu au ajuns din punct de vedere juridic să obțină această autoritate. Din cauza influenței islamice din India de nord, cele mai mari mănăstiri și temple hinduse se găsesc asțăzi în sudul Indiei. Călugării în jainism se numesc Digambara ( în Sanscrită, m., दिगम्बर, digambara, traducere: „in haină de aer“, „în haina cerului“ sau „îmbrăcat cu lumea“). Mănăstirile taoiste au fost înființate după modelul budist începând cu secolul al XII-lea. Cea mai
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
din viața cotidiană, personaje imperiale sau militare, naturi moarte, peisaje sau motive ornamentale geometrice, florale, figurative etc. Măiestria artei picturii și a mozaicului este dovedită și de reușita creării iluziei realității ("trompe l'œil"). Exemplificări: Locul de naștere al hinduismului, jainismului și budismului, India antică găzduiește manifestări artistice caracterizate prin puternice influențe religioase. Astfel, sculpturile concurează în reprezentarea lui Buddha, picturile murale reprezintă personaje pline de vitalitate, iar lăcașele de cult erau supraetajate, imitau munții și erau bogat ornamentate cu sculpturi
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
un semn de egalitate de care savantul român nu se ferește. Această stare de spirit (de contemplație și inacțiune) își găsește explicația în misticismul 348 de care dau dovadă și unii și alții. De exemplu, Max Weber arată că în Jainism, ideea fundamentală despre mântuire înseamnă "ruperea tuturor relațiilor pământești și mai presus de toate indiferența pentru impresiile generale și evitarea relațiilor pământești, încetarea de acționa, spera, dori. Un om căruia nu i-a mai rămas decât capacitatea să simtă și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
De altfel, în ciuda reproșurilor de sociologism 22 și reducționism, îndreptate la adresa teoriilor sale, Durkheim nu restricționează spațiul destinat sacrului doar la domeniul religiosului, ci îl lărgește și spre zona socialului, argumentând această tendință prin existența unor religii, precum budismul sau jainismul, în care sacrul nu se exteriorizează prin prezența divinității, așa cum se întâmplă în creștinism bunăoară. Durkheim este precaut cu privire la o serie de noțiuni precum cele de supranatural, mister, magie, zeu sau divinitate, unele apărute destul de târziu în istoria religiilor, și
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
acestor entități în anumite momente, iar pe de alta, o separație fermă, atunci când divinitatea este percepută ca sursă a sacrului. În alte cazuri însă, cele două noțiuni nici nu mai există simultan, așa cum se întâmplă în religii precum budismul sau jainismul, care ignoră ideea de divinitate 222. Cu toate acestea, cum putem accepta identitatea între sacru și divinitate, cel puțin atât timp cât în sfera sacrului includem lucruri, momente, spații și obiceiuri sacre, care prin însăși natura lor nu se identifică cu divinitatea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]