2,068 matches
-
să comunice Cezar Paul-Bădescu prin cartea sa Tinerețile lui Daniel Abagiu. "Știu că știți că eu știu că aceasta nu este literatură" pare a spune ăn permanență autorul, trăgănd savant din pipă, printre răndurile unei cărți ăn care faptele sănt jalnice (nici măcar umilințele și situațiile penibile pe care le suportă personajul nu sănt ămplinite), iar "construcția" și stilul seamănă ăn multe privințe cu cele ale obsedantelor compuneri din primii ani de școală. Singur, clipitul complice din ochi al autorului transformă acest
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
pe care le ignor. România nu este scutită de această indiferență, si aceasta o costă: prin oamenii săi, presedintele Emil Constantinescu s-a izolat de cei care l-au sprijinit atunci când era doar candidat sfarsindu-si cariera politică în mod jalnic, iar președintele Traian Băsescu, după ce a fost ales și apoi reconfirmat cu entuziasm, și-a îndepărtat intr'atat încât după ce a încercat să se bizue pe PRM-ul pe care l-a criticat intens, astăzi și-a alăturat partidul PSDului
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
mai stă pe verticală. Aici, e cazul să reamintim că alt senator de Iași (fost), Varujan Vosganian, marcant membru al comunității armenești, n-a făcut absolut nimic pentru salvarea de la o iminentă prăbușire măcar a turlei principale. Într-o stare jalnică se află Palatul Conachi-Cantacuzino, de pe Bd. Carol I, deși a găzduit zeci de ani un trust de construcții, palatul situat peste drum de Biblioteca Universitară „Eminescu”, ce fac parte, împreună, din ansamblul Fundațiilor Regale. Cu chiu, cu vai, lucrările la
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful insomniei și de pe targă se rostogolește buchetul de crini.// Cîte zorzoane într-un decor pustiu, eu zac mototolită în cel mai jalnic colț,// aștept să se deschidă ușa, cu fascicolul orbitor de lumină și vocea mult așteptată să spună: e timpul, hai!” (Povestiri despre nimic). Repoetizarea se petrece pe muchia dintre obiectivitatea sentimentală a realului și subiectivitatea estetică a irealului care n-
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
un verb ce are În spate un subiect, precum orice subiect devine opera unui verb.De aceea nici Cuvântul Lui Dumnezeu nu putea fi singur fără de verbul său. 948. Deși ne credem stăpânii acestei lumi nu suntem decât niște creaturi jalnice fiindcă fiecare vietate are propria ei lume. 949. A plecat cineva din această lume cu cel puțin un fir de păr din corpul pe care l-a hrănit o viață Întreagă? 950. Care sfârșit nu a avut vreodată propriul său
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
văzut trecând umbra peste perdeaua de la fereastră, ș-am vrut să te mai văz o dată." - Politizat în anii jdanoviști, Caragiale este, din păcate, repolitizat fără măsură de-a lungul "iepocii dă aor", ba chiar după, la modul șopârlistic cel mai jalnic. Una dintre sarcinile lui era să scoată manu propria castanele din focul "evului aprins"... Față de Gogol sau Moličre, mereu satirici, Caragiale e, pe sfert, un umorist; iar acesta, chiar dacă-i un "critic al societății", nu-i cu totul "nemilos". - Critică
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de nepătruns, ca un zid de cetate sau o apă de netrecut erau hainele lor în jurul Tău pe spatele ascultător al asinei ce te purta printre ramurile de finic ce aveau să se preschimbe în curînd în pietre și urlete jalnice, îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
într-un astfel de loc, potrivit credințelor populare. S-a întâmplat/ să văd pe stânca de foc/ desene cuprinse de spaimă’’ (Pe stânca de foc). Din foc se ridică-n putere ,, ...pasărea/ cu zborul înfrânt’’, sau se târăște cu o jalnică mândrie salamandra care, cândva visa pe marginea ,,unui cuib strălucitor de piatră’’ (Pasărea cu zborul înfrânt). Această lume alcătuită numai din elementele ei primordiale (din esențe) este o ,,insomnie perfectă’’, peste care tăcerile se aștern ca niște umbre, ,,ca niște
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
scuze împăratului. Și parcă acestea n-ar fi fost de ajuns, Alexandru Macedonski, publică în „Literatorul” o epigramă prin care va arunca în aer liniștea așternută asupra bolii lui Eminescu: „Un X... pretins poet-acum / S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-aș plânge dacă-n balamuc / Destinul său n-ar fi mai bun, / Căci până ieri a fost năuc / Și azi nu e decât nebun”. Eminescu, datorită lașității și trădării românești era în ochii tuturor un nebun tolerat de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
a Crinilor roșii. Dispare feerica lume imaginară populată de siluete grațioase, dar, cu același "simț al decorativului", autoarea descrie interioarele scumpe sau desfrâul gastronomic de la curte. E remarcabilă asprimea imaginilor care sugerează primitivismul urbanistic al Cetății de scaun, precum și aspectul jalnic al "prostimii". Poemul ne-a fost comunicat de doamna Doina Aderca, fiica scriitoarei. Publicăm fragmente din acest poem. Eugenia Tudor-Anton București, 1820 Cronică Din însemnările unui călător francez. Poftit am fost la domnitorul muntean, de prin Fanar de neam, în
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Spre iubire Un crîng în care lesne Se va rătăci. * Cei frumoși mînuind Privirile celorlalți Scripeți și armuri Zornăind în adîncul Pupilelor Ca o pregătire de război. Un popor neajutorat: Femei ce nu mai sînt tinere, Copii vătămați, Și bătrînii, Jalnica lor armată Cu nuiele de alun Și Graal-ul ascuns între cutele frunții, în răsuflarea somnului, în seva nucului Toamna va rostogoli Atîtea merinde Pentru praznicul celor morți. * Niște veșminte interzise, Splendide Flamurile, Iluzia aripilor De arhangheli înlănțuiți (roșul stăruitor, deocamdată
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
chip o mască tristă poemele sunt niște pești lucioși care îmi scapă din mâini cioburile colorate se recompun în imagini străine greu de înțeles poate nici aceste rânduri nu sunt adevărate ele sunt doar scândurile unui gard vopsit îndărătul căruia jalnicul leopard este ținut în viață cu perfuzii ca să-și mai arate colții în sărbătorile legale acum e târziu mașinile fâșâie prin ploaie un copil oarecare urlă nu știu dacă am să adorm golul nu se umple scriind nu se mai
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
oprobriul d-lui Djuvara este Constantin Virgil Gheorghiu: acum se confirmă cele ce afirma, cu ani în urmă, d-na Monica Lovinescu: cel care a înșelat, și moral, și material, încrederea traducătoarei sale (d-na Lovinescu) și a ajuns la jalnice reglementări judiciare. „Un personaj abject" - iar La vingt-cinquième heure este considerat „un roman mediocru" (p. 128) - este judecata clară, nemiloasă a autorului, martor al tuturor acestor evenimente. Activitatea d-lui Djuvara la Fundația Carol I se termină prin 1961. Nu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
dubă și l-ar fi obligat prin 200 de lovituri de bici să citească, după care l-a eliberat brusc și acum poate, în sfârșit, să se manifeste ca om liber și demn ce se află. E o subspecie mai jalnică a comentatorului care vrea să-și arate superioritatea. Dacă ăla are măcar colegi care îl trimit după țigări, ăsta nu are nici măcar asta. E șomer și se plictisește groaznic, așa că umblă disperat pe internet, dornic să arate cuiva, oricui, că
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
Simona Tache La cererea excepțională a telespectatoarelor acestui blog, interesate de evoluțiile mele în bucătărie, raportez cum a decurs a doua încercare de plăcintă cu mere, după ce, acum vreo două săptămâni, prima a fost încununată de un real și jalnic insucces, sfârșind, cu excepția a două bucăți consumate din politețe de soțul și cumnatul meu, în găleata de gunoi. A decurs ca un semieșec, după cum reiese și din fotografie, însă a fost consumată cu plăcere de musafiri. Mai exact, aspectul a
“Cum n-am făcut plăcintă cu mere” loveşte din nou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21246_a_22571]
-
un impostor, exact cum i-ai zis tu, urangutanul ultracompetent, că e. Sau, mă rog, cum i-ai grohăit și i-ai împroșcat bale în față, pe limba ta. Întotdeauna am crezut că personajele de genul ăsta (altfel, niște nefericiți jalnici ai soartei) trebuie ignorate. Și o cred și în continuare, doar că, uneori, e greu și te apucă o scârbă de-aia infinită, de-ți vine să te dezbraci de toată educația și de tot bunul simț și să le-
Despre suferinzii de cultul propriei personalităţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21292_a_22617]
-
de pește. Odată, i-am și postat o poză: aici. Era în America, pe vremea aia, apoi s-a întors în România. Fusese ziarist la Cotidianul, pe vremuri, înainte de a pleca în America, si, întors acasă, era nefericit de starea jalnică în care a ajuns presă. Mai intră pe blog și mai comenta, amar ori sarcastic, pe tema asta. Ceva mai rar decât în timpurile americane, dar intra. Prin iulie-august, anul ăsta, a postat și niște comentarii din care reieșea că
Povestea unui comentator care nu mai este by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21295_a_22620]
-
că un om atât de talentat și oamenii lui au putut face o greșeală atât de prosteasca. Tot zilele acestea, un alt lider, presedintele BP, compania responsabilă de cel mai mare dezastru de mediu din istoria SUA, face un spectacol jalnic în relația cu media, plin de declarații și gesturi neinspirate, cum a fost petrecerea unui weekend pe yacht cu familia în condițiile în care deversarea de petrol în ocean nu a fost oprită. Pentru mine e halucinant faptul ca niște
Le petit mot by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82603_a_83928]
-
a cerut plata, hrana, s-a atrofiat, s-a dat învinsă așa, pur și simplu? Nu, nu, dar hrana pe care Anne o oferise propriei sale minți nu fusese hrana de care aceasta avea nevoie, ci un surogat. Un surogat jalnic: Anne își folosise toată inteligența nu pentru creație, pentru ceva înnoitor și înălțător, cum naiv sperase cândva, ci o folosise ca să-și ascundă originea, ca să se comporte impecabil în noua lume, cu noua identitate, ca să nu se simtă vreo diferență
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
a folclorului și datinelor, și nu printr-un lirism de import. Și dă ca exemplu poezia Peisaj transcendent de Lucian Blaga, care reprezintă ,cea mai fericită sinteză de tradiție adevărată și spirit modern". Oricât de rezonabil și echilibrat (el combate ,jalnicele imitații sterile, fie ele Ťmodernisteť", fie ele Ťpseudo-tradiționalisteť, clișeele, falsul motiv patriotic ,tratat fără talent și versificat fără culoare", semănătorismul minor) Ion Pillat respinge prea categoric ,literatura de import", mai exact, avangardismul, care credea că reprezintă ,un pericol de desnaționalizare
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
simt și se feresc de ei. De aceea ei nu au prieteni, nu vizitează și nu sunt vizitați de nimeni. Cei cu acest mod de comportament se demască ușor. L-am văzut odată pe Mitică prăbușit, într-o stare de jalnică umilință când fratele lui i-a smuls pe față masca prefăcătoriei. Dar viclenia iese la suprafață oricum. Un astfel de exemplu mi-a venit în minte, prin chipul lui Dinu, care din bun senin, îndemnat și el de soție, imi
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
-o pe soră-mea, mă..." De asemenea, o rugă specială va trebui să înălțăm spre ceruri pentru că ni-i readuce pe micul ecran pe Dan Negru, Pepe, tot mai marile bătălii de pe stadioane ș.a., ca să nu mai spun cât de jalnică și chiar oribilă ni s-ar părea viața fără genial de inutila emisiune "Mari români"... Sigur că toate aceste temeri/frământări nu mi-au apărut în minte privind fascinat la ultima emisiune "Din dragoste" (de pe Antena 1), cu un Mircea
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
cînd toate forțele politice și-au sumat obiectivul euroatlantic, însă la noi nu există o asemenea tratare serioasă a imperativelor naționale, care nici nu se cunosc definitive, de aceea mani festarile Puterii, pînă la parafare, dar, mai ales, după, rămîn jalnice, regretabile și chiar lamentabile, pentru că se manifestă că tot mai antiunioniste. Remarcam activizarea clasei politice din România în privința Republicii Moldova, vizite importante făcute, declarații privind Unirea, chiar fiind, poate, diferite, dar este important că aceasta aspirație devine tot mai abordată în
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
Dumoustier și mie, în timp ce mergeam să inspectăm lucrările la "castelul femeilor". Am zis deja? De când am sosit, pe 22 septembrie 1797, ospiciul a fost în permanență un șantier. La început a trebuit să reparăm clădirile care erau într-o stare jalnică. De fapt, e o poveste lungă, pe care nu e cazul să o spun acum. Încă mai aflu în fiecare zi frânturi din ea, datorită faptului că, oricât de incredibil ar părea, anumite persoane trăiesc în acest lăcaș de multă
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
cu alta proaspătă, care ține loc de rezolvare a șaradei dinainte. Dar să mă întorc la ceea ce ne preocupă până la paroxism în această clipă, chestiunea deconspirării. De ce bagatelizez eu această temă, așezând-o aici, în zona derizoriului și a spectacolului jalnic? Aflarea adevărului despre trecutul comunist nu e o temă gravă, axială pentru lumea românească? Ba da, dar nu tratată astfel, telenovelistic, isteric, politicianist. Tratată astfel nu vom obține decât o confuzie și mai mare, decât o situație și mai încâlcită
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]