963 matches
-
de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie cu socotelile făcute de ospătar. Ospătarul îndrugă ceva în legătură cu faptul că așa cerea nu se știe ce dispoziție emisă de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aceste formalități de rigoare sunt îndeplinite cetățeanul poate merge la ghișeul propriu-zis. Dacă este ușor răcit, niponului nu i-ar trece niciodată prin minte să ia, de capul lui, o aspirină, ci își face programare la doctor (de fapt, cunosc japoneze care nu au auzit în viața lor de cistită, de pildă). Dacă își zgârie gingia, nu așteaptă câteva zile, pentru ca aceasta să se vindece de la sine, ci merge rapid la dentist. Asigurarea națională de sănătate, care îi acoperă, prin lege
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în care imperativul categoric care se presupunea că ne guvernează civilizația, acela de a pune omul mai presus de orice, este violat sistematic? Mai concret, vreau să vă dau exemplul a doi buni prieteni: Sven (un german) și Chikako (o japoneză), pe care i-am cunoscut, succesiv, în periplul intercontinental. Din cele mai multe puncte de vedere, ei se aseamănă: amândoi sunt tineri, amândoi sunt doctoranzi, amândoi sunt culți și sensibili, volubili și cosmopoliți. Diferența specifică rezidă doar în raportul pe care îl
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prin supunerea a ceea ce îl înconjoară. Eu văd, eu pot, eu înțeleg, eu vreau, eu am iată tentaculele verbale care ne guvernează, sub diferite forme, și sunt singurele pe care noi le putem gândi sau imagina. De aceea confruntarea cu japoneza este resimțită ca un șoc. Enunțul japonez (și implicit judecata emisă astfel asupra lumii) nu este construit în jurul persoanei care asumă și rolul de subiect gramatical, ci în jurul unei stări de fapt, care se întâmplă cumva independent de subiect. Nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
printr-o forță supranaturală, străină, care face să vină în ființă o anumită capacitate, să iasă la iveală. A înțelege, acțiunea prin care rațiunea noastră, după modelul "înșfăcării" simțurilor, ia în stăpânire lumea, împărțind-o și ordonând-o, este, în japoneză, wakaru, care înseamnă, literal, "există starea de separare": ceva se separă de haosul inițial și astfel devine, ca atare, vizibil. A vrea se traduce prin: acest obiect trezește starea de a voi, în general, și numai din poziționarea situațională se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei mari taine. Se înfăptuise greșeala de neimaginat, se înfăptuise acum și gestul unic, hieratic, care o putea șterge din ordinea lumii. Totul se încheiase. Și totuși nu, pentru că acel sumimasen, murmurat încontinuu de buzele ei, iertați-mă, consfințește în japoneză tocmai acest lucru: imposibilitatea anulării totale a greșelii, prin repararea ei, în orice formă ar fi ea. Sumimasen vrea să spună, în forma lui de bază, negativă a verbului sumu, a liniști, a fi de ajuns, a se încheia, tocmai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fata celei dintâi, ne aduce ocha (ceai verde) aburind, împreună cu mochi (găluște de orez). "De unde atâta căldură la acești oameni?" mă întreb, în timp ce rostesc, pentru a treia sau a patra oară, singurele cuvinte pe care le stăpânesc cu siguranță în japoneză: "Totemo oishii desu. Arigato gozaimasu" (E foarte delicios. Mulțumesc mult). Realizez pe loc, oarecum surprins, că întrebările mi se topesc lin și că o pace deplină, un soi de țesătură emoțională fină, dar fermă pune stăpânire pe spațiul în care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
doi actanți vulnerabili în economia filmului americano-european, dar deosebit de puternici în imaginarul nipon: femeia și copilul. În arhipelagul extrem-oriental, femeia i-a inspirat întotdeauna o panică indescriptibilă partenerului masculin, care, treptat, a transformat-o într-o "fetiță" (arhetipul erotic al japonezei contemporane), pentru ca s-o poată domina abia în momentul în care silueta ei fragilă nu mai poate opune rezistență fizică (tema este lărgită în eseurile noastre despre erotismul nipon). Pe de altă parte, copilul înspăimântă prin seriozitatea și gravitatea cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
hrănește poate să-ți dea și otravă. Marea Mamă este și Marea Distrugătoare. Keiko, gingașul copil, este însă total supus voinței tale. Gura care este hrănită nu poate decât să se deschidă. Și nu deplin, mai ales nu deplin. Esteticii japoneze îi repugnă ceea ce este clar, direct, oferit în totalitatea sa. Întredeschisul, vagul, aluzivul sunt valorile supreme. Până într-atât, încât și un banal show erotic japonez va arăta cu totul altfel decât cel cu care suntem noi obișnuiți. Bineînțeles, abundă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de beneficiile copilăriei. Paradoxal, ei încearcă să recupereze autenticitatea copilăriei printr-o hiperbolizare a semnelor infantilului ce produce adesea, pentru ochii europeanului, artificialitate și grotesc. Dacă, iertată fie-mi barbaria, versul eminescian ar trebui rescris astfel pentru a corespunde simțirii japoneze tradiționale: "Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireș Și ca un demon dintre oameni În calea vieții mele ieși". Japonia modernă completează în mod uimitor transferul ontologic floare-femeie-demon, radiind ultimul termen și înlocuindu-l prin pisicuță-copil. Bye-bye devil
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
văzul lumii, trișezi puțin, îți strângi umerii să te ascunzi în tine, amâni momentul. Trebuie să te ridici. Pășești repede, încercând să te ții dreaptă, spre ieșire. Nu ai voie să duci cu tine decât un prosopel alb, pe care japonezele îl pun pe cap, să se răcorească în bazin. Ție îți flutură, derizoriu, pe coapse, mâna ta încă se împotrivește. Pășești repede, oarbă, clipind des, ochelarii așteaptă, cuminți, afară, în coșulețul de bambus; oricum nu ți-ar fi fost de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alb. Este cald și bine aici, în apa care se deschide pentru a te primi. Ai împăturit cu grijă prosopul și l-ai lăsat pe margine. Reiko și Olga, prietena care a venit în vizită din America, sunt deja înăuntru. Japonezele zâmbesc, peste chipurile lor se așază o copilărie tăcută, adâncită în ea însăși ca o scoică. Imam, pakistanezul, povestindu-mi cu inocența orientalului, pe care noi nu am avut-o niciodată, despre corpul lui negru, hirsut, încovoiat de rușine în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită nici de izvor, picură încordat ca un arc, până la jumătatea coapsei. Oh, Imam, japonezele nu se rad precum noi, poate că bărbații lor sidefii, cu piele parfumată și mătăsoasă ca de femeie, nu le vor altfel, decât pătrunse în două de această grotă ca smoala, care îi amenință și îi subjugă totodată. Fulgi se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se descompun în cercuri inegale, ca atunci când arunci o piatră în lac, iar degetul de ceară al zeului, jucându-se, o face să cadă puțin mai la dreapta, un infinit de secundă, un milimetru de rugăciune mai la dreapta... Însă japonezele se regenerează, în acest timp al lor, absolut. Le-am profanat prin neputința mea de le împărtăși odihna, de a mă lăsa în voia apei, a zăpezii, a căldurii emanate din trupurile adunate împreună în bazinul strâmt, ca la spovedanie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
claritate. Aerul rece, un fulg îl străpunge, din când în când. Un trunchi de copac, negru, se răsfrânge ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică din abur, cu expansivitatea ei de copil bosumflat, pășește pe margine, șiroind, și cu un strigăt victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele pot să o facă, se dăruiește frigului, Olgăi, mie, nouă, tuturor. Japonezele se odihnesc, și surâd, cu îngăduință. Aici, în spațiul magic al onsen-ului, orice este cu putință. Numai aici... Cealaltă Asie sau încă o formă a relaxării Toate suferințele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele pot să o facă, se dăruiește frigului, Olgăi, mie, nouă, tuturor. Japonezele se odihnesc, și surâd, cu îngăduință. Aici, în spațiul magic al onsen-ului, orice este cu putință. Numai aici... Cealaltă Asie sau încă o formă a relaxării Toate suferințele oamenilor se trag din aceea că ei nu sunt în stare să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a doua femeie. Rezvan râde, nu e adevărat îmi spune ne radem peste tot, mergem la salon să ne epilăm complet, chiar și? insist eu stârnită, chiar și, mă întreb dacă a înțeles exact, dar nu insist; da, știu că japonezele nu se rad, când Fatime prietena ei s-a dus la spital să nască asistenta a felicitat-o că era deja rasă, japonezele nici măcar atunci nu o fac, de ce oare mă întreb cu glas tare, știi spune Rezvan și îmi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
insist eu stârnită, chiar și, mă întreb dacă a înțeles exact, dar nu insist; da, știu că japonezele nu se rad, când Fatime prietena ei s-a dus la spital să nască asistenta a felicitat-o că era deja rasă, japonezele nici măcar atunci nu o fac, de ce oare mă întreb cu glas tare, știi spune Rezvan și îmi confirmă mica mea ipoteză antropologică de ieri, bărbații noștri ne vor fără pic de păr pe corp, pentru că ei au atât de mult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Dacă un mădular de Gulliver poate, la o adică, dobândi virtuți eliberatoare, groaza de a fi înghițit într-o peșteră fără sfârșit, așa cum este imaginat vaginul alb, sau strivit sub sâni imenși, spre deosebire de contururile abia ivite, de veșnice adolescente, ale japonezelor, este paralizantă. Nu este de mirare că Pamela Anderson nu are prea mulți fani în Japonia. Uimirea scriitorului Donald Richie, care, cu vreo patruzeci de ani în urmă, pe parcursul unei călătorii pe așa-numita Mare Interioară a Japoniei, a fost
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o cunoaște pe Jane Fonda și dacă îl poate lămuri cât de mare este Jane Fonda "acolo jos" și dacă orice femeie albă este așa ei bine, această uimire este, încă, a mea. Uimirea în fața coafezei care îți spune că japonezele nu se pot tunde ca tine, pentru că ele au capul țuiguiat în spate, astfel că nu le-ar sta bine. Uimirea în fața nenumăratelor operații estetice pentru modificarea formei pleoapelor: nu eram conștientă de acest lucru până a veni în Japonia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Bine, dar este japoneză?" insist eu. Girl este albă, blondă și are ochii albaștri. Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro deliberează. Nu, Yuro nu poate răspunde, pentru că Yuro nu o cunoaște pe girl. "Bine, dar ai văzut tu vreo japoneză blondă și cu ochi albaștri? Gândește-te la prietenii tăi, la rudele tale" insist eu. Yuro deliberează. Yuro râde, victorios: "Nu". "Ei bine, atunci înseamnă că nu este japoneză" insist eu. Yuro tace. Yuro ridică din umeri. Yuro nu este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
contactul cu japonezii, este un alt aspect și îți ia destul de mult timp sa-l definești -, la început este doar o senzație difuză, neliniștitoare, pe care nu știi prea bine de unde s-o apuci. Te trezești, de exemplu, că toate japonezele, cu cât mai tinere, cu atât mai deschise în exprimarea acestui lucru, par a trăi febril obsesia unui romantism dulceag, deșănțat chiar, în sentimentalismele lui "kitchoase", așa cum este el vândut de piața hollywoodiană a love romance-urilor lacrimogene. Vis nețărmurit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și noi pe cel care se mulțumește cu datul imediat, fără freamăt în fața promisiunilor orizontului larg, dar să fim serioși: cine, cu capul pe umeri, îl va prefera vreodată pe Candide, cultivatorul de varză, sublimului Don Quijote? Cultura noastră, spre deosebire de cea japoneză, a glorificat și glorifică în continuare, sub diferite forme, dorul de nestăvilit pentru absolut, căutarea cu orice preț a fericirii totale, a împlinirii de sine pentru sine, fie în această lume, fie în cea de dincolo. Reversul este senzația de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
modificărilor succesive din alcătuirea semnelor, chiar dacă, de multe ori, nu se cunosc rațiunile semantice sau fonetice care au dus la apariția acestora. Simplificând cât mai mult explicațiile, putem nota pe scurt că un kanji, așa cum se numește o ideogramă în japoneză, este un semn mai mult sau mai puțin complex, format din subansambluri de componente picturale, alcătuite la rândul lor dintr-un număr fix de linii. Să ni-l imaginăm, așadar, pe chinezul de acum mii de ani, încercând să comunice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]