292 matches
-
de gradene construit special, un mic amfiteatru, deloc sofisticat, în care se mai simțea, cînd am fost, mirosul lemnului abia asamblat. Aici intră, natural, dintre noi cei din sală, din prezentul imediat și acaparator, doi muzicieni, cu două ghitări, în jeanși, doi artiști care ne povestesc cîntînd, jucînd cu minimum de mijloace, simplu, simplu, într-un ritm în crescendo, ca la Gogol, o pățanie care pleacă de pe fața unui om și zguduie un oraș întreg. Ada Milea și Bogdan Burlăcianu - i-
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
și că trebuia cu orice preț să-și biruie teribila, paralizanta timiditate care-i stânjenea peste măsură în ocaziile cele mai importante. Eugen și cu mine suntem, ca prin minune, "vărsați" în grupul admiratorilor și discipolilor lui Lenny, tineri în jeanși, cu bărbiță și ochelari, care vorbesc fluent englezește și care se țin scai de el pe săli și culoare, pe oriunde trece; mai sunt și mulți alții de care nu îndrăznim să întrebăm nimic, dar despre care bănuim că trebuie
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
asupra corpului din cauza acțiunii de "apăsare". Medicii spun că blugii strâmți pot cauza probleme de circulație, digestive sau amorțeală în picioare. Blugii care vă strâng corpul pot duce la apariția meralgiei parastezice pentru că ei comprimă nervul cutanat femural lateral. Pentru jeanșii strâmți, Dr. Octavio Bessa din Stamford, Connecticut, a inventat sintagma „sindromul pantalonilor strâmți". Data viitoare când vă veți îndrepta către șifonier sau dulap, aveți grijă să nu fiți victima modei periculoase.
Vezi care sunt pericolele care te pândesc în dulapul tău () [Corola-journal/Journalistic/66427_a_67752]
-
de unitate în cadrul standului J11-12 și H1 din incinta Centrului Comercial „Terra“, care cuprinde o gamă diversificată de confecții moderne pentru bărbați, în special pentru tineri. Iată câteva dintre produsele oferite: tricouri la prețuri cuprinse între - 850 000-950000 de lei, jeanși și blue-jeanși - 1250000 de lei, cămăși tip sport - 1 250 000-1500 000 de lei, pulovere - 1 500 000 de lei, într-o gamă diversificată de modele și culori. Produsele sunt importate din Italia, sunt modele moderne, de stradă, mărcile Tom
Agenda2004-39-04-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/282926_a_284255]
-
că forma. Femeile care au participat la acest sondaj, spun că le-ar plăcea că partenerii lor de viață să se îmbrace că George Clooney sau Hugh Grant. "Crimele" din domeniul modei sarvarsite de bărbații care trăiesc în cuplu, sunt: jeanșii prea largi, cu talie prea înaltă sau scurți, lenjerie intimă bătrâneasca, slip de baie prea decoltat, sandale purtate cu șosete, etc.
Bărbații, sub dictatura modei impusă de partenere () [Corola-journal/Journalistic/66100_a_67425]
-
plural. La fel de firească e și abrevierea sintagmei, prin păstrarea primului său element - transformare perfect paralelă cu cea petrecută cu decenii în urmă în vorbirea familiară, cu blue jeans - deveniți blugi. și în cazul blugilor (concurați acum de mai eleganta refacere jeanși), decupajul (imperfect) conserva din sintagma engleză adjectivul. Dacă nu e neapărat o formă care se va impune, secăndul constituie în orice caz o dovadă a asimilării în limbajul familiar a noțiunii și a formulei second-hand.
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
săptămâna, duminica sunt albe, călcate proaspăt, dar aceeași cămașă o va purta toată saptămâna, dar e o cămașă albă, cu broderie, cu nu știu ce. Mă întorc după 45 de ani și văd pe țăran îmbrăcat a la Mao Zedong, în niște jeanși șifonați, adică cea mai urâtă calitate și cu el un tricou de lână jerpelit cenușiu, care era altă imagine a românului", și-a reamintit diplomatul. Regula de politețe a lui Neagu Djuvara Neagu Djuvara, considerat astăzi una dintre cele mai
Regula de politețe a istoricului Neagu Djuvara by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30365_a_31690]
-
într-o stare de inconștiență la limita somnului. Aș fi rezistat la infinit într-o asemenea stare, dar am fost trezit de o femeie care stătea lîngă mine, o nou-venită, încă în faza de agitație. își tot încrucișa picioarele în jeanși decolorați și strîmți. Era îmbrăcată într-o tunică militară peste o cămașă simplă, cercei strălucitori, coliere, broșe, brățări și inele. Avea un păr negru lung și încurcat și mirosea a pudră, parfum și transpirație; astea toate mi-au readus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
favoruri de la străini. — Nu? Atunci o s-o fac eu. Trecu pe lîngă el în grabă, strigînd: — O clipă, vă rog! Șoferul se întoarse și-i privi, în timp ce-și încheia clapa din față. Era îmbrăcat într-o pereche de jeanși și o jachetă de piele. Era tînăr, avea părul roșu țepos și se uita la ei inexpresiv. — Scuzați-mă, dar mă puteți lua și pe mine? Sînt groaznic de obosită. Mergem spre Unthank, zise Lanark. — Eu mă duc la Imber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Tunc-Quidative și Quantum-Cortexin împărtășesc aceleași sentimente. Presupun că v-au spus deja? Lanark aprobă cu gravitate și se gîndi: „Dac-ar ști cum mă face să mă simt fața ei ciudată, plină de viață, și cum îi invidiez cusăturile din jeanși care o iau în jos, peste stomac și peste mica ridicătură dintre coapse și apoi sus între... dac-ar ști ce lider neînsemnat sînt, aș plictisi-o. Trebuie să-i adresez același zîmbet ca și cheliosului care face aluzie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușa și zise: — Afară. Haide. Afară. — Aș mai vrea să mai stau puțin aici, zise Lanark fără vlagă. — Haide, afară. Ăsta nu-i hotel. Fu condus spre un birou. Un alt sergent se afla în spatele ghișeului, și o bătrînă în jeanși și haină de blană în fața lui. Avea o față ascuțită și respingătoare; părul rar, vopsit blond, era strîns într-un conci în vîrful capului, și printre bucle i se zărea scalpul. — Salut, Lanark, zise ea. — De ce nu a fost dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și auzi un zgomot confuz de voci. Doisprezece gardieni stăteau în fața ușii unui cort de circ. Porni înainte și întinse pașaportul spunînd cu voce tare: — Delegatul din Unthank! O fată cu o expresie nemulțumită, îmbrăcată într-o bluză roșie și jeanși apăru între bărbații în negru și zise: — Sînt surprinsă să te văd tocmai pe tine aici, Lanark. Vreau să zic, totul s-a sfîrșit. Chiar și mîncarea. Era Libby. Bîigui că venise pentru discursuri. — De ce? Or să fie groaznic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
membri ai juriului, ea Își avea, bineînțeles, propria Îndreptățire. Bizară devenea doar o absolut inutilă și suspectă adăugire: „Din dosar, aflu numele lui Mândra, devenit În ’45 Levys Vicu-Mândra, apoi doar Vicu Mândra, renunțând la viitoarea celebră firmă de blue jeanși”. Avea vreo legătură „deconspirarea” numelui din acte, un nume „picant”, s-ar zice, pentru prof. univ. dr. Mircea Zaciu, cu respingerea candidatului cunoscut public sub numele Vicu Mândra? Nu ni se spune. În mod sigur, nu ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ar zice, pentru prof. univ. dr. Mircea Zaciu, cu respingerea candidatului cunoscut public sub numele Vicu Mândra? Nu ni se spune. În mod sigur, nu ar fi trebuit să aibă... Ar fi putut gluma groasă despre „celebra” firmă de blue jeanși să descurajeze opinia juriului, care votase totuși În favoarea celui respins de profesorul Zaciu? „Tatăl, negustor ambulant, ilegalist. Mamă, surori, rude poartă numele cele mai picante.” Negustorul ambulant (deci sărac), ba Încă și ilegalist, nu prea avea, să recunoaștem, datele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Mândra. Pentru justificarea votului, În acest caz, mi se părea absolut suficientă și convingătoare opinia personală despre mediocritatea personajului, oricare ar fi fost numele sau originea sa (cu atât mai puțin a rudelor sale sau a celebrei firme de blue jeanși). Pot Înțelege, de asemeni, și componenta morală a cazului, legată de murdarul episod cu G. Călinescu, deși, În cazul celuilalt candidat (M.M., „tânăr energic, ambițios și vanitos”, cum spuneți, dar și cu „ghioaca protocronistă”, ca să utilizez tot cuvintele autorului), omiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
chiuveta și cada, apoi ieși la mașină și examină conținutul rucsacului: două pulovere, o pereche de pantaloni largi de stofă și trei schimburi de lenjerie. Se duse cu mașina până pe centura orașului și își cumpără o bluză, două perechi de jeanși și niște cremă hidratantă. Chiar și atât însemna să forțeze mâna destinului. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road... Întrebă în secția de traumatologie despre bilet. Din câte se părea, apăruse pur și simplu pe noptieră, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atinse umerii lui Karin, într-o izbucnire de spaimă. Leziuni pe creier. Mai rău decât o boală contagioasă. Îi făcea precauți pe neștiutori și-i descuraja chiar și pe cei mai categorici credincioși. Mark stătea la capul patului, îmbrăcat în jeanși și o cămașă verde de lucru, cu palmele căuș pe genunchi și capul drept. Ai fi zis că se crede Lincoln Memorial. Bonnie Travis îl îmbrățișă. El nu dădu nici un semn că ar fi simțit îmbrățișarea. Ea se desprinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la jumătatea coridorului din aripa lui. Mergea de parcă s-ar fi sprijinit în cârje, apăsându-și coapsa dreaptă cu o mână. Fața lui era încă roșie de cicatrici pe jumătate vindecate. Gâtul îi era brăzdat de medalionul grăitor al traheotomiei. Jeanșii lui negri atârnau, iar bluza lui sport cu mâneci lungi - prea groasă pentru luna iunie - îi cobora pe brațe până la degete. Bluza etala un câine jucător de cărți și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Creierul despuiat. Enigma fundamentală, pe punctul de a fi rezolvată. Stătea în bubuieli de muzică tehno, așteptând-o pe Karin Schluter. Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant de zi, un șir lung de puști cu jeanși retro, decolorați, și Weber rigid printre ei, după ce renunțase la haină și vestă în favoarea unor pantaloni kaki și a unei veste tricotate. Karin își înăbuși chicotitul când se apropie de el. — Nu vă e cald îmbrăcat așa? Termostatul meu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nimeni nu refuzase să se supună testelor sale. Zâmbi și-și fixă contactele pe vârfurile degetelor. — Când ești gata, trage. Mark Schluter își împinse înainte pelvisul. Membrele i se agitau ca aripile unei mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător, aproape invizibil, cineva mâzgălise: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vremurile de demult. Americana. E sexy. Mă relaxează. În ciuda atacurilor lascive pe care le încasă de la Rupp și Cain, rămase costumată, agitându-se în bucătărie ca să pregătească ospățul improvizat alături de Karin, care era în pantaloni scurți și cu buricul gol. Jeanși, camuflaj de vânătoare, tricouri cu inscripții și o falsă bonetă imprimată: America la două secole și un sfert. Unde ți-e prietenul? o întrebă Bonnie pe Karin. —Ce prieten? strigă Mark din curte. Karin avu impulsul să rupă gâtul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mic dejun obișnuit, cu gogoși cu zahăr, Karin îl duse pe North Line Road. Aerul începutului de dimineață era deja azbest, gata să urce până la treizeci și șapte de grade umede înainte de ora prânzului. Și totuși Mark se îmbrăcase cu jeanșii lui negri, lungi. Nu se putea obișnui cu cicatricele de pe picioare și nu voia ca lumea să-și închipuie că așa arăta el cu adevărat. Fâșia de șosea sclipitoare părea aproape lipsită de orice formă: pășuni tivite cu rogoz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strigă el, când încep să se rotească deasupra capetelor lor. Ave, Cathartes aura, de parcă ar fi niște chestii biblice, iar veverițele - ofranda lor pe rug. Și chiar e biblic, într-un fel - norul lor colcăitor. Mark și Duane sunt în jeanși și hanorace. Rupp e în șort și tricou negru; frigul nu-l atinge. Își instalează tabăra și se relaxează. Discuția ajunge la femei atrăgătoare. Vrei să știți cine-i sexy? Cokie Roberts aia e sexy. Șapte, zice Rupp. Șapte cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
satului și vagabonzii care adunau cutii de aluminiu aveau dreptul să se exprime. Cum de reușea un proces atât de orb să ajungă vreodată la o concluzie corectă? Un întreprinzător în costum verde pal și un reprezentant al Adăpostului în jeanși deșirați și cu părul, așa puțin cât îi rămăsese, prins într-o coadă de cal, începură duelul, cu brațele ca niște săbii ceremoniale și vocile înălțându-se și coborând în vaiete spectrale de Kabuki. O sită transparentă coborî asupra adunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea se întoarce spre el, cu ochii suferinzi rău. De ce nu mi-ai spus? Să-ți spun? Pe atunci nici măcar nu te cunoșteam. Oprește mașina pe pietriș și iese. El o urmează. Se apropie de ciot și rămâne acolo, în jeanșii ei largi, cu mâinile în buzunarele scurtei de piele exact ca aceea pe care o purta Karin Unu. Nu e un om rău. Pur și simplu a intrat în niște treburi murdare. Când l-au tăiat? întreabă ea. Înainte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]