242 matches
-
719-722. Liudger a rapoartat că Boniface a predicat în Wyrda, referindu-se la Wierde, însemnând că acest loc era pe un promontoriu mai înalt. În jur de 850 AD episcopul a trebuit să plece din nou, de această dată, din cauza jefuitorilor vikingi. Episcopul Balderik a revenit la Utrecht în 918, după ce a amenințarea vikingă s-a diminuat. Episcopul pretinde Woerden ca parte a jurisdicției sale: Într-o listă întocmită între 918 și 948 se menționează -În UUrdin totum Sancti Martini- însemnând
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
la mică distanță de vârful Cărunta, se află Poiana Ciciola, unde se află o capelă catolică dedicată Fecioarei Maria.Aici anual are loc o ceremonie religioasă, pentru a cinsti locul unde conform tradiției se presupune că se refugiau din cale jefuitorilor turci locuitorii satului Valea Mare. Un suport pentru clopot, amintește de obiceiul celor plecați în bejenie, de a se refugia cu tot cu clopotul bisericii. În același loc există că și amenajări mese și bănci din leaturi și într-o margine a
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
piste scurte - aripa este de o construcție specială. În plus, avionul a fost gândit pentru a opera pe aeroporturi mici, fără infrastructură, fiind dotat cu scări în coadă. Această facilitate a fost exploatată în cadrul unui incident celebru - D. B. Cooper, un jefuitor de bănci american, a deturnat un astfel de avion și a sărit cu parașuta în timpul zborului, știind că dacă alegea un alt model, nu ar fi putut face acest lucru în siguranța. La fel, tot pentru operațiuni pe aeroporturi mici
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
rigiditatea severă. Frumusețea înlocuiește adevărul, vigoarea și forța cedează locul farmecului și seducției plastice. În perioada dinastiilor XVIII - XX, faraonii sunt mari constructori de edificii religioase. Se continuă tradiția mormintelor hipogee și semihipogee și aceasta datorită necesității asigurării mormintelor împotriva jefuitorilor și profanatorilor care se înmulțiseră în aceasta perioadă de tulburări sociale și politice. Ammon, zeul tutelar al Thebei, devine divinitatea cea mai venerată a Egiptului și intră în centrul atenției. Complexul de la Karnak, dedicat acestui zeu, devine unul din siturile
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Calabria și Apulia sub comanda "strategos"-ului de Bari, Nicolae Picingli, conducătorul themei Longobardia. Ioan al X-lea însuși a condus "milities" din Lazio, Toscana și Roma. Prima acțiune s-a desfășurat în nordul regiunii Lazio, unde mici cete de jefuitori sarazini au fost atacate prin surprindere și distruse. Creștinii au izbutit să obțină încă două victorii importante, la Campo Baccano, pe Via Cassia, și între Tivoli și Vicovaro. Suferind aceste înfrângeri, musulmanii care ocupau Narni și alte puncte întărite au
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
, numit și Donatello sau Donatelli (Rionero in Vulture, 5 iunie 1830 - Portoferraio, 18 iunie 1905), a fost un jefuitor italian, printre cei mai cunoscuți și reprezentanți al perioadei unificarii Italiei. Era șeful necontestat al bandelor Vulturului, chiar daca acționau sub controlul său și unele bande din Irpinia si Capitanata. În câțiva ani, din muncitor umil devine comandantul unei armate de
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
au fost îmbunătățite chiar de militarii dinastiei Savoia. Având 1,75 m, dotat de un fizic robust și o inteligență ieșită din comun, a fost unul din cei mai temuți și căutați haiduci al perioadei post-unificare, câstigand porecle pregum „Generalul Jefuitorilor”, „Generalissimo”, „Napoleon al Jefuitorilor”, iar capturarea sa avea o recompensă de 20.000 lire. A fost arestat, condamnat la moarte, iar apoi la închisoare pe viață în închisoarea din Portoferraio. În timpul detenției, și-a scris amintirile, ce au înconjurat regatul
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
de militarii dinastiei Savoia. Având 1,75 m, dotat de un fizic robust și o inteligență ieșită din comun, a fost unul din cei mai temuți și căutați haiduci al perioadei post-unificare, câstigand porecle pregum „Generalul Jefuitorilor”, „Generalissimo”, „Napoleon al Jefuitorilor”, iar capturarea sa avea o recompensă de 20.000 lire. A fost arestat, condamnat la moarte, iar apoi la închisoare pe viață în închisoarea din Portoferraio. În timpul detenției, și-a scris amintirile, ce au înconjurat regatul și au devenit subiect
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
Crocco scoate un cuțit și îl omoară. După ce a comis crima a fost constrâns să fugă și să abandoneze serviciul militar, gasind refugiu în pădurea din Forenza, loc în care era ușor să găsești persoane cu probleme judiciare. Suspectând că jefuitorul, cu povestea delictului din onoare, ar fi vrut să găsescă o justificare morală a vieții sale de răufăcător, căpitanul Eugenio Massa, care colaboră la realizarea autobiografiei lui Crocco, a condus cercetări amănunțite patruzeci de ani mai târziu. Cu ajutorul medicului Basilide
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
cercetări amănunțite patruzeci de ani mai târziu. Cu ajutorul medicului Basilide Del Zio, Massa reușește să demonstreze că în Rionero, în anii '50 al secolului al XIX-lea, n-a avut loc nici o crimă în circumstanțele descrise de Crocco. În biografia jefuitorului, Basilide Del Zio confirmă versiunea lui Massa, susținând că povestea lui Crocco e neîntemeiată. Cu toate acestea, povestea crimei din onoare a fost luată în serios, conform istoricului Ettore Cinnella pentru că pentru mult timp a fost întocmită pe tipăriri succesive
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
sângeroase și inumane: burghezii erau șantajați, răpiți sau uciși de Crocco însuși sau de oamenii săi, iar proprietățile lor erau jefuite. De cele mai multe ori însă erau primiți cu brațele deschise și ajutați de către clasa muncitoare. Del Zio a admis că jefuitorul avea "adepți în fiecare sat, era teroarea comercianților" și a "marilor proprietari sau responsabili de ferme extinse, cărora le ajungea un simplu bilet din partea lui Crocco cerând bani, arme sau cazare pentru a-i teroriza". În 7 aprilie a ocupat
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
să trateze cu noul guvern. Baronul piemontez Giulio de Rolland, numit nou guvernator al Basilicatei în locul lui Giacomo Racioppi, era dispus să negocieze cu el și îl anunță pe generalul Enrico Cialdini, locotenent al regelui din Napoli, de tratativele cu jefuitorul. Cialdini îi transmite că "vor fi recompensați cei care vor oferi servicii, însă nu grațiază pe nimeni: aceasta e datoria unui suveran". Crocco s-a răzgândit când guvernul bourbonic exilat părea că trimite în sfârșit ajutoare. În 22 octombrie 1861
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
a rămas cu De Langlais, care dispare fără nici o explicație nu după mult timp. Rămas singur Crocco întâmpină primele greutăți, deoarece câțiva oameni încep să nu-i mai asculte ordinele. Orașele ocupate au fost recucerite,s-a reinstaurat autoritatea statului, jefuitorii și civilii acuzați (sau suspectați) de complicitate au fost arestați și împușcați fără proces. După colaborarea cu Borjes, Crocco s-a întors la vechile obiceiuri: atacă călătorii, fură, șantajează, răpește și omoară nobilii pentru a lua mii de ducați. Banditul
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
unei armate de revoluționari, a avut o aventură cu Maria Giovanna Tito, cunoscută când hoața s-a alăturat trupei sale. De atunci ea l-a urmat cu fidelitate, terminând relația lui Crocco cu Olimpia. Tito a fost abandonată apoi de jefuitor, care a fost obsedat de o femeie din trupa lui Agostino Sacchitiello, locotenentul lui Crocco din Sant'Agata di Puglia. În ciuda sfârșitului relației lor, Maria Giovanna a continuat să lucreze sub conducerea lui Crocco, până în 1864, când a fost arestată
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
timpul și constant brutalitățile și mizeriile sale". Indro Montanelli a declarat că aceasta este o compoziție "răsfătată de accent și de reticență, dar nu lipsită de indicii despre viața de tâlhari, și destul de sinceră. " Printre locotenenții lui Crocco se numără: Jefuitorul e ca și șarpele, dacă nu-l șicanezi nu mușcă"
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
un stol de corbi. Între timp, apare Reginelif, o șefă a valkiriilor și o adeptă a zeului Odin, ce le spune eroilor că acel steag este steagul lui Folstag, un lider al giganților de gheață, care este cunoscut ca un jefuitor, bandit și inamic al oamenilor, dar și un aliat al lui Gargarensis și un adept al zeului Loki. Tot ea le mai spune că acel bătrân era însuși zeul Loki, care este cunoscut pentru faptul că este un zeu al
Age of Mythology () [Corola-website/Science/314065_a_315394]
-
compania a absorbit principalii săi rivali și a devenit din ce în ce mai puternică. A ajuns atât de puternică încât a ajuns să aibă un reprezentant în Senatul Galactic. Cu toate acestea, în sistemele de la frontieră, flota comercială a suferit numeroase atacuri din partea jefuitorilor. Ea a întrebat apoi Senatul cu privire la dreptul de a avea un sistem de apărare care să-i protejeze interesele sale. În câteva decenii, Federația comerțului a devenit una dintre cele mai puternice organizații, atât din punct de vedere economic cât
Federația Comerțului () [Corola-website/Science/329753_a_331082]
-
tarziu într-un film din seria "Inspectorul Harry" de către Joseph Stinson. Filmările au avut loc în primăvara anului 1983. Multe dintre scenele din film au fost filmate în Sân Francisco și Santa Cruz, California. Scenă în care Harry urmărește un jefuitor de bănci în cartierul de afaceri din centrul orașului oferă o imagine rară a zonei înainte ca aceasta să fie devastată de cutremurul Loma Prieta din 17 octombrie 1989. Imaginile pentru scenă de jaf din "Acorn Cafe" au fost filmate
Întoarcerea inspectorului Harry () [Corola-website/Science/325948_a_327277]
-
am putut face nimic. Acuma, după ce am văzut că suveranitatea, libertatea, egalitatea și fraternitatea ne ține o jumătate de miliard datorie și optzeci de milioane de franci pe an, să vedem cât ne ținea pe noi, popor sărac, ocîrmuire[a] jefuitoare a boierilor. Douăzeci și vro două de milioane pentru amândouă țările cu două scaune domnești. Dar acești bani poate erau cheltuiți în zadar. Populația săracă și rău administrată poate că se stingea mai rău decât astăzi și la o vreme
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
populație, sau țifră rătundă 50 000 numai în Muntenia; să punem pentru Moldova 40000, căci populația se-nmulțea acolo în același mod regulat ca și dincoace. Dar populația se-nmulțește în pătrat, nu în progresiune aritmetică. Dacă ținea tot guvernul jefuitor al boierilor, astăzi aveam 8000000 de locuitori, pe când n-avem nici patru bune - din contra populația românească a țării noastre e azi mai mică decât la 1840. Dar ce mai citim încă în "Curierul romînesc"? În magaziile de rezervă se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să-și creeze legături solide cu semenii, toate aceste manifestându-se prin comportamentele de bravadă și prin nevoia de solidaritate În provocarea pericolului. Tot mai adesea se manifestă În subculturile mediilor defavorizate, În momentele de control polițienesc redus, comportamente specifice jefuitorilor, care nu ating doar adolescenții. Diferită de bandele și găștile de altădată, „viața de mizerie” de la periferia orașelor mari ă conform analizei lui François Dubet ă apare ca o „cultură a străzii”, expresie care desemnează subcultura anumitor fracțiuni minoritare ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
noi toți putem fi mesii ai acestei țări prin ceea ce facem în fiecare moment. La Dumnezeu nimic nu-i bătut în cuie. Orice este posibil și într-un sens și în celalalt sens, este foarte posibil ca din jefuit sau jefuitor al acestei țări să poată deveni un salvator al țării, salvându-și și sufletului său, cu o singura condiție, să dorească el din adâncul sufletul lui schimbarea și nu "de ochii lumii". Abia de aici în colo poate porni terapia
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
realizării filmului " " a venit de la o povestire scurtă numită "Eight O'Clock in the Morning" ("Opt dimineața") de Ray Nelson, publicată inițial în "The Magazine of Fantasy & Science Fiction" în 1960. Povestirea prezintă o invazie extraterestră în tradiția filmului " Invazia jefuitorilor de trupuri", pe care Nelson, împreună cu artistul Bill Wray, l-a adaptat într-o povestire numită "Nada" și publicată în antologia de benzi desenate "Alien Encounters" (data de pe copertă: aprilie 1986). John Carpenter descrie povestea lui Nelson ca "... o poveste
They Live () [Corola-website/Science/325469_a_326798]
-
noiembrie 1995) a fost un scriitor american. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt din domeniul științifico-fantastic și thriller, inclusiv "„Jefuitorii de trupuri”" ("„The Body Snatchers”") și "„Time and Again”". Romanul "„The Body Snatchers”" a stat la baza filmului "„Invazia jefuitorilor de trupuri”" din 1956 și a refacerilor sale: "„Invazia jefuitorilor de trupuri”" (1978), "„Jefuitori de trupuri”" (1993) și "„Invazia”" (2007). Filmul din 1980 "Undeva, cândva" este o adaptare a romanului din 1975 "Bid Time Return" de Richard Matheson, care a
Jack Finney () [Corola-website/Science/324005_a_325334]
-
lucrări ale sale sunt din domeniul științifico-fantastic și thriller, inclusiv "„Jefuitorii de trupuri”" ("„The Body Snatchers”") și "„Time and Again”". Romanul "„The Body Snatchers”" a stat la baza filmului "„Invazia jefuitorilor de trupuri”" din 1956 și a refacerilor sale: "„Invazia jefuitorilor de trupuri”" (1978), "„Jefuitori de trupuri”" (1993) și "„Invazia”" (2007). Filmul din 1980 "Undeva, cândva" este o adaptare a romanului din 1975 "Bid Time Return" de Richard Matheson, care a scris și scenariul filmului, dar folosește tehnici de călătorie în
Jack Finney () [Corola-website/Science/324005_a_325334]