152 matches
-
mea îndeosebi, îmi adresă un zâmbet dintre cele mai plăcute și porni c-un mers legănat înapoi, spre satul rudarilor. Îndată ce trecu după un grup de sălcii tinere, începu să cânte. Avea o voce caldă, joasă și plină; hăulea o jelanie cu modulații orientale. Nu înțelegeam versurile; mă prindea de inimă însă patima lor. Tăcu după un răstimp. Îi vedeam iarăși fusta roșie printre trunchiurile pădurii rare. Își porni din nou vocea-i de ceartă, pentru cei opt lei, pentru pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chemări. Teodora se așezase în seara aceea la masa noastră. Nici nu se uită la mine. O privea lung, ca într-o fascinație, pe Ester. Luă și sorbi din paharul ei cu nectar și prinse a murmura un fel de jelanie gâjâită, înfundată. Îi prinse mâna și i-o mângâia ușor, abia atins, șoptindu-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia în parte, dojenindu-le parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a Întâmplat cu adevărat? Întrebă Penelope, care arăta la fel de zăpăcită precum mă simțeam eu. Cred că da. Cât de jalnice putem fi? Mi-e și teamă să mă Întreb. De fapt, nici nu există cuvinte pentru gradul ăsta de jelanie. Parcă ne-am fi uitat la Jeopardy! - Îmi veneau toate răspunsurile, dar cu zece secunde prea târziu. Tocmai era pe punctul de a sugera să ne tratăm cu atâta votcă nediluată cât puteam face rost, dar Elisa ne-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
averea și Mika-Le consuma restul. Coca-Aimee, părăsită de tatăl ei, era o dezmoștenită și ea, soția, o cerșetoare. De băieți 95 nu pomenea nimic. Erau duși în Germania pentru diplomă, deoarece nu fuseseră în stare să absolve liceul la București. Jelaniile astea sinistre durau nopți după nopți. Ziua, palidă, obosită, cădea în melancolie, mereu culcată, atinsă de o debilitare care făcea acum lenevirile necesare. Alteori se văi ta de urât, cerea să fie distrată și nu vrea să rămână singură. Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
patriarhatul. Lina, mai deprinsă cu salturile mașinei pe hopurile șoselei, povesti cu satisfacție că - ce era, ce nu era - în sfârșit, totul avea să se schimbe în bine deoarece Lenora primea să plece, cu mii de condiții, de mofturi, de jelanii, dar nu refuzase și Doru, cum apucase consimțământul, luase toate măsurile ca să-1 facă eficace. - Doru mi-a mai spus că, desperat de ideile fără de Dumnezeu ale Lenorei asupra lui Coca-Aimee, le asigurase partea amândouă, ca să nu mai existe astfel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
decât șiragurile de perle, o atmosferă pe care el, conștient sau nu, a răspândit-o în jurul său, de parcă ar fi scuturat un covor plin e praf. Pare lipsit de substanță, aproape o nălucă, și apatia lui dă un caracter de jelanie acestei adunări, care pare să-și fi întors privirile în trecut, cu un asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de oficială ca și marginea florală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rămășițele lui Iosif. 16. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: În toate piețele se vor boci, și pe toate ulițele vor zice: "Vai! Vai!" Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți. 17. În toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul. 18. "Vai de cei ce doresc "Ziua Domnului!" Ce așteptați voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric și nu lumină. 19. Veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
de Anul Nou și toată lumea era beată, inclusiv eu, căci tata mă lăsase să gust din vinul de orez ca să-mi pot da seama ce gust are. Muzicienii își acordau instrumentele. La început, sunetul era ciudat și sumbru, ca o jelanie. Apoi s-a transformat în zgomotul făcut de un cal care este bătut. Apoi, sparte și gâtuite, notele sunau precum vântul șuierând prin câmpiile mongole. Opera începu. Actorii intrară îmbrăcați în rochii de femeie cu modele florale alb cu albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de unde atâta disperare? L-a înșelat, îl doare tocmai pentru că de o vreme încoace nu mai doarme somnul ăla al morții din care-și trage vlaga, Milică-tată, te vaiți de zic că dă cu biciu-n tine, curge din tine cântecul jelaniei iubirii, Milică-tată, te fericesc, ai iubit-o, atâta că n-ar trebui s-o spui atât de des și cui se nimerește, la care Milică sare ca ars: el a iubit-o sincer, din inimă; păi, dacă și ea l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de o sută de mii. 25. A fost ca și cum s-ar fi împărtășit din fericirea zbuciumată a acelui cuplu - vechiul lui tovarăș de ispășire prin oficiile Școlii Speciale și Sabina cea recuperată și adusă pe calea cea bună după atâta jelanie și amărală, dar uite că motive de ceartă cu strigături și lătrături încă s-ar mai fi găsit, mă rog, Milică se îndurase în sfârșit să i-o arate. Ai fi mâncat-o de vie, Rafaele, gustai doar și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fundul căzii, pentru că în ciuda vocii sale blânde în mine se trezește o senzație pârjolitoare de greață, am impresia că am auzit plânsetul îndepărtat și înfundat al copilului. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" În cea de-a opta zi, ne oprim din jelanie și ieșim într-o lume cuprinsă de convulsii, asfaltul se deschide sub picioarele noastre, un crater uriaș înghețat într-un căscat amenințător, însoțindu-ne înaintarea, numai un pas mărunțel de-am fi făcut și ne înghițea cu totul în adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost. Și doar trebuie să fi umblat toată noaptea, nu unul, ci mulți... Și de-abia săptămâna trecută îl dijmuisem, de, cinstit, părți drepte, cum mă știți... Acu vedeți și dumneavoastră norocul meu! Miron Iuga deveni grav și mohorât auzind jelania arendașului, spre deosebire de Grigore, care avea pe față numai batjocură. Bătrânul compătimea pe Buruiană c-a suferit atâta pagubă, totuși mai mult îl îngîndura faptul în sine. Dacă țăranii au ajuns să fure în grup o cantitate așa de considerabilă, chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
merge la fața locului să constate cât și cum s-a furat. ― Dar să nu te culci pe o ureche, nea Ioniță! adăugă plutonierul. C-apoi și dumneata dai de dracu cu mine, așa să știi! 5 Titu Herdelea, ascultând jelaniile învățătorului, se simțea aproape rușinat și vinovat că se află pe aici ca musafir al asupritorilor norodului. Numai când Dragoș scăpa și câte o vorbă mai blândă despre Grigore Iuga, își revenea în fire zicîndu-și că în definitiv el e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când încolo, vesel ca un fluture alb lângă un pom bătrân. Toți cunoșteau întîmplările, că doar s-a dus vestea anchetei în toate satele, mai erau de față vreo trei dintre cei bătuți, printre ascultători, și totuși luau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit întîia oară o poveste nemaipomenită sau parcă s-ar fi complăcut în evocarea unor suferințe care le răscoleau sufletele. Ignat Cercel, mai tânăr ca Mogoș de ani, dar la înfățișare mai bătrân, cu priviri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se rotească, hafiz- ul își luă elan și recită un verset: „Pe lume sunt semne pentru cei care cred, ca și pentru ceilalți, dar nu le vedem“. Rebabul, chimbalul și tobele sferice ale kudüm-ului începură să sune ca într-o jelanie în plasele căreia se prinseseră toți, ca peștii dintr-o grotă sub apă. Apăru întâi Maestrul Beheshti, pe când ceilalți se smereau, cu bărbiile în piept. Omar simți boarea care se strecura printre frunzele din ghivece și trecea mai departe, umflându
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
isvoare sdrumicate peste prund întunecînd Și sărind în bulgări fluizi pe pietrișul din răstoace În cuibar rotit de ape peste cari luna zace. (340) El aude - un cântec dulce, plin de lacrimi și de noduri, Doină de simțire ruptă ca jelania-n prohoduri, Împlând codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a fi să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acu strașnic ține la dânsul. Nainte mai drag îi era cel degerat, da acuma! A așteptat el pân a treia zi; nu-i de chip, n-are de unde să facă palatul. Își ia el ziua bună de la nevastă-sa: cine știe ce jelanie a fi fost acolo. - Mă duc de acu-n lumea mea. Merge el și ajunge la o baltă (cam un iaz vine). - De-acu n-am ce face, mă - nnec! Dând așa, frecîndu-și mîinle, dă de veriguța ce i-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
duce ș-aduce dracul sula. - Acu du-ne până pe deal pe - amândoi ș-apoi nu voi stropi. Ei, de frică i-a dus. El a zis: - Sulă, sulicică, sue-ne-n dealul de steclă. Când l-o suit acolo, atâta de multă jelanie ce-a avut ea după dânsul, c-avea o cadă de lacrămi. Atunci Împăratul n-a mai avut ce face și i-a dat-o. A făcut o nuntă strașnică și pe urmă s-a dus, a adus pe Soră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Îndurerată. La fel făceau toate femeile, Într-un lanț nesfârșit. Toate erau legate Între ele Într-un șir de reacții și ritmuri, fiecare poveste Împletindu-se cu cele ale altora, chiar dacă proprietarii lor recunoșteau sau nu lucrul ăsta. La fiecare jelanie exista un moment de acalmie sau poate că la fiecare jelanie În grup exista cineva care nu putea jeli Împreună cu ceilalți. — Tată... a murmurat Asya. La Început a fost cuvântul, spune Islamul, Înainte de orice altă existență. Oricum o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
erau legate Între ele Într-un șir de reacții și ritmuri, fiecare poveste Împletindu-se cu cele ale altora, chiar dacă proprietarii lor recunoșteau sau nu lucrul ăsta. La fiecare jelanie exista un moment de acalmie sau poate că la fiecare jelanie În grup exista cineva care nu putea jeli Împreună cu ceilalți. — Tată... a murmurat Asya. La Început a fost cuvântul, spune Islamul, Înainte de orice altă existență. Oricum o fi fost, cu tatăl ei s-a Întâmplat exact invers. La Început a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tău este superioară duhorii familiale a tribului vecin, că limba ta e mai isteață și mai profundă; că muzica pe care o faci atunci cînd jelești rîpa mîloasă În care ai fost zămislit este cu mult, mult mai melodioasă decît jelania vecinilor tăi; că icoanele Înnegrite de fum care atîrnă pe pereții tăi sînt reprezentări ale singurilor dumnezei la care merită să te rogi și că zeii și rugile celor de peste deal sînt jigniri de nerostit pentru care trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
până unde se-nchid toamna șerpii subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cântă. N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a dovedi cu țipăt uliul și buha cu scurte jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp și oier. Fluturând în veșminte
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mine cu o generație și viața își cerea vama. Când i-a căzut și ultimul dinte din gură, s-a arătat recunoscătoare: - Gata cu durerile, a chicotit ea. Gata cu carnea, de asemenea, a mai zis, cu un gest de jelanie. Dar nora ei, Shif-re, îi tăia mărunt și îi tasa fiecare fel de mâncare, așa că prietena mea a rămas veselă și s-a putut bucura de bere și de glumele ei în continuare. A mai asistat la multe nașteri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Da... MACABEUS: Am dormit mult? PARASCHIV: Ai dormit... MACABEUS: Parcă nu-mi simt mâinile... PARASCHIV: Ai dormit cu mâinile sub tine. Totdeauna dormi cu mâinile sub tine... MACABEUS: Sunt un prost... PARASCHIV (Mângâietor.): Ești... (Pauză; respirație de nebun la MACABEUS; jelanie blândă la PARASCHIV.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Ce? MACABEUS: Parcă nu-mi simt fața... PARASCHIV: Ai dormit cu fața în jos. Totdeauna dormi cu fața în jos. (Pauză; horcăit.) MACABEUS: Da’ de ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV: Ce-ti trebuie lumină? MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nici la Grădina Zoologică, nici acolo nu există femei care să se plimbe prin cușcă cu un ochi nemachiat și cu un ochi machiat. Ea o făcea. Era ca o fiară în cușcă și, când mai apucai să vezi și jelania aia de ochi, mare, roșu cu verde, vopsit în formă de stea și stropit cu paiete, dădeai în râs sau în plâns și-ți venea să-i spui în dialectul băieților acelora cu care se întovărășea și pe care, evident
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]