152 matches
-
Multă căutare, puțină găsire. Surprindem și un experiment prozodic mai puțin întîlnit. }urcanu mai are în carte alte două poezii, fiecare deosebită de celelalte două, una în vechi stil melodios, pe picior de vers popular (Vis), iar cealaltă fiind o jelanie în vers liber pe motivul frămîntărilor politice de acum 10-15 ani din Moldova. Deși aproape deloc poetic, deci circumscris natural în experiența literară basarbeană din preajma începutului celui din urmă mileniu, poemul "politicos" pare mai credibil decît celălalt, mioritic și adiind
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
prezentă, așadar, lui Sergiu, cu aerul lui de veșnic nemâncat, cu servieta subsuoară, cu barba putredă, cu figura suptă, cu privirea pierdută de ascet și mucenic al unei misiuni naționale. în ton plângăreț, cu ochii peste cap, porni o lungă jelanie: fusese totdeauna un persecutat al vieții; îl lăsase acum la o parte și de la constituirea societății Ara, nu-l chemase, nu-l consultase; devotamentul lui pentru binele public - putea spune chiar experiența - îi erau totuși cunoscute. Scopurile activității lui de
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
liniște S-adune-n hârbul de ură chirpic de hodina S-adoarma războaie pe tăcutele flinte. Doamne! Ai strâns în ulcele sămânță de ler Si-ai sadit-o în tâmpla mea arsă Sa-nfrunzeasca mlădițe pe lujer de fluier Din dor și jelanii rămase acasă. ac CIREȘII În cireșii târzii de afară Inflorit-au gânduri de plumb Pe smicelele de-odinioara Ce-ntarcau iubirile strâmb. În cireșii cu poale curtate Albine astrale culeg înțelesuri Cu trompele-n stele-mbaiate Adapă polenul teluric din șesuri
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
meu gol în oglindă/ gol ca în ziua judecății de Apoi// nu mai era zeu valsând pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe smârcuri insondabile/ împăiați peste noapte în ateliere aristocrate/ predică din cușca televizorului/ unul este expert în domeniul oceanografiei politice/ altul violoncelist pe estrada economicului/ și altul
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
țin minte un chip transparent și craniul ras până la sânge acoperit cu foiță de aur până unde ajunge? - întrebam ,jusq' au but de mes seins" - râdea și ne întâlneam prin niște crâșme ascunse la Jack pe Calea Griviței ascultam împreună tăcerea jelania greierilor captivi îmbibați cu vodcă la mesele din apropiere e frumoasă uită-te la ea cât e de frumoasă șoptea unul dintre ei atingându-i cu un deget fruntea apoi vârful cizmelor negre cu bot ascuțit un fel de oscilograf
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
numai în timp e cu putință mișcarea, sedus a împărtăși tăcerea fără a o abandona, cum părul și barba înfiripîndu-se și după o moarte ca un triumf tăcut al unei delumiri depline n înspre vest o pădure de ploaie, o jelanie ca acum cîteva secole, fîntîna mută în piața rostogolită-n umbre, crengile aproape se rup în vînt, arbori se-nclină, un lințoliu flutură peste oraș, însă în fața unui talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna în somn
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Gheorghe Grigurcu O altă insatisfacție a d-sale consistă în faptul "capital' că nu l-am citit, "ignorîndu-l' astfel în "adevărata-i totalitate', cea de prozator. Jelania îmbracă, de asemenea după tipicul lui Adrian Marino, formula promptă a unei minibibliografii ad-hoc: "că nu m-a citit, că, din motive misterioase după trei decenii de cînd se "ocupă" de mine d-sa nu mi-a citit cărțile de
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
un imaș, în ploaie... Nimic altceva, nici restul lumii, nici Dumnezeu. Capra behăie iar omul îi răspunde, probabil tot...behăind! Omul prezintă motivele ce îl îndeamnă să fraternizeze cu animalul, dar înțelegem că durerea din el recunoscuse deja instinctiv o jelanie ce i se adresa direct. O durere de mamifer căuta prietenia altei dureri de mamifer. Durere de om care vede în expresia de pe chipul caprei trăsături semite. Căci cu astfel de trăsături se percepe el însuși pe sine, pe dinlăuntru
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără îndemnul mesianic, fără nici o chemare la dezrobire, ci păstrîndu-se în cercul unor confesiuni personale, mulțumindu-se a fi cutia de rezonanță a comunității. În felul acesta viziunea d-sale rămîne în stadiul de mărturie virtuală
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal fantastic. Mai pe urmă, o cîntare a celor care nu se trec, făcute fiind din slove și spoieli, răsturnînd, prin ruperea ermeticei picturi de lumea fiarelor de toată ziua, jelania cronicărească: "... A psevdofiarelor cînt viața-neviața/ care nu se trece ca, topită, ghiața,/ nu mi se destramă cum, în aier, ceața,/ nice nu se rumpe ca, supțire, ața,/ au se ovilește ca, bătrînă, fața;/ căci de sboară,-mi sboară altfel decum
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
adunate în această antologie sînt grupate în cîteva secțiuni, delimitînd tot atîtea feluri de opoziție culturală și socială față de sovietizare. Primul dintre ele, chiar dacă nu în ordinea din carte, ar fi acela al modelelor. Oricît de sastisiți am fi de jelania națională din talk-show-ri că "n-avem modele" și oricît de circumspecți față de alte declarații de dragoste culturală, trebuie să recunoaștem că ceea ce citim aici despre Vladimir Ghika sau Grigore T. Popa nu se uită ușor. Chiar dacă nu sînt nume sonore
Rezistența culturală la începuturile comunismului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15551_a_16876]
-
în comun o întreagă trena de tristeți delicate. Iată cît de "hispan" sună un poem purtînd un moto din C. Noica ("Este un vierme ascuns în Cosmos"), în care este suficientă o vagă, foarte îndepărtată tristețe spre a sugera o jelanie pentru stingerea frumuseții și degradarea universală: "chiar dacă lucrurile sînt pătate/ cu uimire văd:/ se pătează încă// nimeni nu se oprește,/ nu înaintează nimeni// cîndva/ pe aproape a trecut/ un sunet curat/ cei ce încă îl mai aud/ se grăbesc să
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
i-a trecut pragul... Văzusem instinctiv clopoțelul legănîndu-se cu putere deasupra, dar fără să scoată vreun sunet, acoperit total de cele două voci ale celor doi bărbați unguri îmbrățișați și care, însoțiți de un clarinet, urlau atît de fioros în jelania lui. M-am oprit locului, speriat. Birtașul nici nu mă luase în seamă ascultînd zbieretele celor doi ce se țineau de gît scoțînd din piepturile lor voinice un muget colosal, ca de taur înjunghiat și care, cu sîngele colcăind vijelios
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
pe față, se naște, se petrece și capătă proporții aventura lui Covaliov și toată tevatura. În spate, pe tot peretele, orașul își spune și el povestea în variate proiecții. În micile filmulețe, vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
prototipul victimei regimului comunist, a cărui cruzime neverosimilă întrecuse chiar și imaginația diabolică din care se născuse. Durerea devine în mâna Monicăi Lovinescu arma secretă de care nu se va dezice nicicând: "Refuz cu îndărătnicie orice narcisism, inclusiv cel al jelaniei. Mă întorc spre semeni și mi-i fixez drept unic orizont, nu din cine știe ce creștinească vocație, ci pentru a scăpa de mine. Mama s-a lăsat ucisă ca eu să fiu liberă, îi datorez această solidaritate cu victimele." (La apa
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
O, frații mei din Labrador,/ Adio vouă, tuturor!/ Pesemne că mi-e dat să mor/ Aici, la țărmul mărilor.../ Și ce păcat! Eram tenor,/ Cîntam frumos, cîntam la cor,/ O, frații mei din Labrador,/ O, frații mei din Labrador! etc." (Jelania lui Apolodor la Capul Nord, § 7). Tînguirea elegiacă ce răzbate la răstimpuri de sub țesătura alertă a scenariului epic este singura expresie autentică a personajului suspendat între prea-tîrziu și nu-încă. Ea trădează amestecul ambiguu de disperare și tenacitate ce face posibilă
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
fel/ norocul meu aici e și el un mic zeu muritor/ pe care-l plimbă tata într-o cvadrigă/ când vine iarna iar păsările călătoare/ de aici se văd ca niște iluzii înghițite de nori" ( Pereții cu sfială vorbesc). Ascultăm jelania pentru o divină, cândva, casă roșie a iubirii, un ou de lemn, camuflând astăzi deznădejdea totală: "O mătăsoase zile de ce ne-ați alungat/ din casa ca un ou roșu de lemn/ ce palat de miri ne-a fost cînd eram
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
punctul de vedere al folcloriștilor puriști, cea mai coruptă și inautentică formă a ,înțelepciunii populare". Ce să ne mai tot ascundem după deget, folclor căzut pe mîna țiganilor. Dar Barbu Lăutarul ce era? Iar clasicul cîntec ,Bordeiaș, bordei" e o jelanie țigănească veche care azi ne produce oftaturi transportate după muzica veche a românilor. Haiducii din Clejani, taraful cu care defilăm azi, fiindcă aștia ar fi, chipurile, reprezentanți autentici ai folclorului nostru muzical, a primit această ștampilă de confirmare din străinătate
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
nume, spre a marca, dacă nu mă înșel, un episod erotic, silaba Li. În ultima d-sale carte, îi descopăr poezia aproape neschimbată. O efervescență a unui fond sufletesc arhaic, o trăire, precum în folclor, în cheia unui patos de jelanie totală: „Lasă, Doamne, să mă-mbete/ Dor crescut cu apă rece - / Fiica scorburei de piatră/ Cer ce-n larma ei seneacă - / Prag amurgului ce-nspină/ Dulci odrasle prin tulpină,/ Și trimite fruct prin țară/ Zei iar apei să răsară./ Lasă, Doamne
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
le trage, la figurat, altcineva. La buza hăului, la limita căderii în mare, pe marginea scenei, cu fața în jos, prăbușit în moarte, zace Othello în coșciugul lui. Iago îi ține lumînarea. Cassio îi dă onorul. Toba mare își bate jelania. Trilogia Shakespeare a lui Nekrosius este un ciclu tulburător, o confesiune a unui artist profund, introvertit, întors cu fața de la zgomotul pentru mai nimic al lumii către ispitele eului, către povara propriei ființe. Pentru toate acestea și pentru multe altele
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
O cîntare de rămas bun îi făcuse mai de mult, în cîteva numere ale revistei, președintelui încă în exercițiu, și redutabilul nostru confrate iscălind săptămînal în pagina a doua, dar accentele sale valpurgice nu se compară cu bietele, cu perifericele jelanii executate la acordion și țambal culese de noi recent... Lasă că e și vremea turburelului cînd lumea o ia pe coarda razachiei... Sosi timpul, carevasăzică, să-i facem și noi prin mijlocitori Domnului retras dinainte de la domnie, paraponisit, o cîntare
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
în genere și cu textul ca experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care amestecă informația banală cu judecata morală și observația neutră cu notația autoreflexivă și cu tonul imnic, uneori cu accente de jelanie biblică. El nu scrie propriu-zis, adică nu scrie pentru alții. Cartea sa de memorialistică, apărută în 1998 la Editura Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru sine, se
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
poetului nu e nici ea complet disociată de contextul natural, comunicînd cu regnurile, într-o devălmășie ce sugerează tendința regresivă, aspirația spre viața larvară precum o reflexă apărare a unui mediu condamnat la dispariție. Sub broderia de senzații se află jelania unei ,culturi minore" deși purtătoare a unei difuze conștiințe cosmocentrice, care-și presimte sfîrșitul: , Ascultam fîlfîitul aripilor uliului/ Simțind cum mi se pietrifică sîngele/ Cum se mineralizează oasele/ Trupului meu slăbit de luna aprilie.// Ploaia a continuat zile în șir
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
Îmi place în clipele de tristețe să măresc intensitatea acestora, lunecând spre depărtările neamului românesc și să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest popor și mă înfioară resemnarea, gemetele și toate jelaniile consumate în umbră... Nu va arde uneori că o otravă concentrată toată seria umilințelor indurate și nu trosnesc în voi toate dorințele de răzbunare, acumulate în sute de ani”? Impresionantă confesiune, ce vine să confirme convingerea că Cioran s-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
crîșma lui Humă, cu fugi pe munte, acolo unde ,vin vulturii și nu te deosebesc de pietre și/ și ți se așază pe brațe". O poezie rece, chiar dacă aprinsă de patimă, așezată, ca o glazură, pe felioare de șist. O jelanie cu dîre de anecdotă după misterele de odinioară, din care au mai rămas numere de spectacol animate de riscul ca, din paiața cu blana roasă, ciupită să-și mai dea drumul, cine știe, fiara. Așa că ,magul" strigă, ba poruncitor, ba
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]