89 matches
-
era muncită în comun de către toți membrii familiei căreia îi era atribuită. Din cauza deselor emigrări și răscoale, conscripțiile vremii consemnează adesea sesii fără iobagi, pustii, care făceau obiect de tranzacție între diferiți proprietari și care erau date în folosință unor jeleri localnici sau unor iobagi fugiți aici de pe alte domenii, cum se înregistrează în anul 1680 cazul lui Andrei, fiul Hîrsoaiei din Porumbacu de Sus sau al lui Streza Kuiul din Scoreiu, în 1688. În anul 1750, numai în „partea iobăgită
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
românilor nu erau drepturi scrise, pentru că ele nu proveneau de la regii unguri, ci erau mai vechi decât stăpânirea maghiară. Din această cauză, drepturile țăranilor români au fost încălcate și, treptat, crescând puterea clasei nobiliare, ei au devenit iobagi, șerbi sau jeleri. Prin „dreptul românilor”, populația românească avea privilegiul de a-și alege conducătorii - cnejii de sat sau de vale și voievozii de sate. Aceștia îi reprezentau în fața stăpânirii. Românii aveau dreptul de a-și alege judecătorii și de a strânge birul
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
se află în localitatea cu același nume din județul Cluj. Situată pe o mică colină în partea satului numită “Jeleri” - denumire datorată populației românești care trăia în acea parte de sat - biserica are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Este datată din anul 1731, conform inscripției ce se găsește deasupra intrării în biserică. Se află pe noua listă a monumentelor
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
era nevoie” în perioadele de vârf ale acestora; transporturi și cărăușii; încartiruirea și întreținerea oastei; de "crâșmărit"; obligații militare etc. Din punct de vedere al componenței sociale, în sat trăiau: "iobagi", dotați cu „sesii iobăgești” în suprafață de 10-15 jugăre; "jeleri" fără sesii, dar obligați să presteze și ei anumite „robote”; "plăieși" ce erau obligați a păzi granițele țării; "pușcași", "curieri" și "libertini", unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în anul 1765, căsătorit cu Maria, una din surorile lui Ștefan
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
acest prilej rezultă că populația satului era de 1166 oameni dintre care 573 de bărbați și 593 de femei, dintre care existau 109 grăniceri și 52 de invalizi. De asemenea, în sat existau 215 gospodării ale grănicerilor și 28 ale jelerilor, 134 de șuri și 151 de grajduri, 759 de capete de „"vite mari"”, dintre care 123 de cai, 229 de boi, 407 vaci, dintre care doar 6 pentru jug. În plus mai erau 519 oi, 200 de capre și 732
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
au profitat și ortodocșii). Înainte de domnia lui (temporară), pe aceste teritorii a regatului ungar (dominat de regi catolici Habsburgi) a fost aplicat principiul "„Cuius regio eius religio”", adică țărănimea care locuia pe teritoriul domniei unui nobil (mai ales iobagii și jelerii, dar uneori și țăranii liberi) au fost convertiți forțat (prin lege) la confesiunea stăpânului teritoriului respectiv.<br> Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber „templul” (adică cultul la care aparțin), indiferent de religia stăpânului lor
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
după Sfântul Martin Nyárádszentmárton. Valea este menționată în 1470, Vărgata, Vadu și Grâușorul apar în documente în 1567. Aceste localități erau populate la început de secuii libertini, dar cu apariția categoriilor sociale încă din secolul al XVI-lea iobagii și jelerii au deținut majoritatea, deși loturile se aflau în mâinile nobililor mici și mijlocii. După revoluția din 1848 păturile sociale au fost desființate, iar populația a trecut printr-o transformare radicală socio-culturală și economică. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei
Comuna Vărgata, Mureș () [Corola-website/Science/310665_a_311994]
-
Răstoci nu poate fi neglijată. Apoi, ofițerul Racz Andras din Lemniu, ajuns în grațiile austriecilor, după trădarea mișcării curuților, și numit vicecăpitan al Chioarului, a fost dăruit și cu moșia Răstoci. El trebuie să fi stăruit pentru unirea iobagilor și jelerilor săi. 1733: Conscripția ordonată de episcopul Inochentie Micu-Klein consemnează în Răstoci 14 familii greco-catolice, aflate sub păstorirea popii Luca. Parohia aparținea arhidiaconatului Vimei. 1742: Circulația cărților de cult tipărite peste Carpați, e confirmată și de gestul preotului Luca din Răstoci
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
n.n.) Ursulŭ cu toată obștea”. 1769: Parohia greco-catolică cuprindea 7 familii și o slujea popa Alexa (Crișan), care revenise în Răstoci. Nu avea însă, cantor, clopotar și învățător (Ilie Butuza plecase și el din sat și, deși era nobil, intrase jeler la niște preoți din Lemniu). Preotul trăia din pământul său arabil de o cublă de cereale. Biserica era la ortodocși. 1780. Biserica a fost luată de uniți, deși erau minoritari în sat. Parohia greco-catolică avea un preot și un învățător
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
1788, în ziua a 18-a a lui ianuarie stil nou; s-a citit mărturia despre convertirea preotului mai înainte neunit, Butean Gherman, din moșia Răstoci, învecinată cu măritul Comitat Solnocul Interior, și a unui număr de 33 de oaspeți (jeleri, nou-veniți în sat) locuitori ai zisei moșii, la sfânta unire, cu știrea oă nimeni nu i-a constrâns, astfel precum se dovedește de către zisul popă Urs, parohul în funcție; (s-a citit) de către nobilii Alexandru Pap Benyei și Nicolae Vidrai
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
sau birul pe cap de familie. Plăteau subsidium pentru susținerea războaielor cu turcii. De asemenea, serviciul militar era obligatoriu. Iobagii primeua în folosință loturi-sesii și dacă își achitau obligațiile față de stăpân, se mutau în altă parte. Sesiile puteau fi moștenite. Jelerii nu aveau un lot de pământ care să fie moștenit, dar se puteau mută de pe un domeniu pe altul, însă erau mai săraci că iobagii. Țăranii liberi, predominant sași și secui, plăteau fiscul și ofereau câte un boi la încoronarea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
din 11 septembrie 1321, 10 aprilie 1329 și 5 septembrie 1412, aflăm că această localitate a aparținut voievodului Transilvaniei, Ladislau, apoi regelui Ungariei, pe urmă devine domeniu feudal al diferiților nobili maghiari, care îi transformă pe români în iobagi și jeleri. Despre biserica din Șopteriu nu deținem prea multe date, viața spirituală de pe aceste meleaguri fiind strâns legată de existența unei mănăstiri de călugări în hotarul localității. Documentul cel mai vechi în care se pomenește despre preoții din Șopteriu, este cel
Biserica de lemn din Șopteriu () [Corola-website/Science/317781_a_319110]
-
Vereș Mihai-sportivi, Barkasz Daniel - antrenor, Stroescu Nicolae și Alexandrescu Constantin - conducători. În perioada 25 ianuarie - 4 februarie 1992 se consemnează prima participare a sportivilor seniori la Campionatul Mondial de Orientare - Schi, Pontarlier (Franța), cu o delegație formată din Zete Luminița, Jeler Ileana, Pop Larisa, Csucs Monika, Hecico Emil, Csucs Andras, Pop Eftimie, Csucs Peter - sportivi, Petrișor Costică - antrenor și Alexandrescu Constantin - conducător. În anul 1992 Orientarea este cuprinsă ca activitate competițională, în Calendarul Sportiv al M.Ap.N., pentru început participând doar instituțiile
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
Sport Klub TV. Sportivii orientariști Veterani au obținut la Campionatul Mondial de Veterani la Orientare-Schi medalii și rezultate de valoare: medalie de bronz, Veronica Minoiu categoria F - 35 ani, locul 4, Erika Rosca categoria F - 35 ani, locul 4, Ileana Jeler categoria F - 40 ani, medalie de argint, Istvan Sebestyen categoria M - 35 ani, locul IV, Stupu Petru categoria M - 35 ani. În anul 2011 la Campionatul Mondial de Veterani la Orientare-Schi, 31 ianuarie - 6 februarie, Norvegia, sportiva Fey Zsuzsa a
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]