992 matches
-
Zavastia a trecut în lumea celor drepți. După sfaturile primite de la acea vrăjitoare și de la un călugăr bătrân de la Mănăstirea Neamț, neamurile au înmormântat-o pe Zavastia, conducând-o pe ultimul drum alături de toată suflarea satului. Foarte multe femei au jelit-o. Întorși acasă, au săpat sub pragul de la ușa din interiorul casei și au găsit într-adevăr un cap de om umplut cu fasole, grăunțe, grâu și alte oase de diferite mărimi. Au dus capul și celelalte oase și le
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
apere de nostalgie, de durere și de frustrare! Știa să mă ducă în lumea ei veselă și fără griji; cât soare aducea viața ei de vis! Un întreg paradis cobora: stea lângă stea acopereau tavanul și peretele din dreapta mea. Am jelit plecarea ei în necunoscut. Cântecul mut se auzea într-un mare concert cu viori, cu flautul fermecat, cu pianul orgolios înălțând la cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să lupte cu boala, venea la sărbătorile mele la școală, fără mână, iar, după chimioterapie, când firele de păr cad, venea cu perucă. Nu-i era rușine, nu-i păsa de ceea ce zic alții, și nu-i plăcea să fie jelită, căci ea era prea puternică pentru așa ceva. Și, poate, câteva dintre trăsăturile ei mi le-am însușit și eu și îmi face plăcere să știu că seamăn cu ea. Îmi place când cineva îmi zice că mama mea a fost
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre cele mai bune opere ale scriitorului american și o interesantă actualizare a teatrului antic grecesc, mai exact a tragediei Electrei, cea sortită să și blesteme nenorocul și să-și jelească morții. Ca și trilogia lui Eschil, Orestia, în trilogia lui O`Neill 2 (alcătuită din piesele Întoarcerea acasă, Prigoniții și Stafiileă este reluată problematica destinului implacabil care planează asupra unei familii (la Eschil, familia Atrizilor, la autorul american, cea a
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Înăuntru? Odată Întorși acasă, Zmeul și Zmeoaica Înțeleseră pe loc că Ghiocel nu i-a ascultat și ca să nu le trădeze secretul trebuia pedepsit. Ghiocel nu zicea nimic, doar tremura din toate Încheieturile. Cele zece fete s-au pus pe jelit și pe bocit ca dupa mort, căci Îl iubeau pe nefericitul lor frățior. Și atât de mult s-au rugat de tatăl lor Zmeul și atât au plans, că l-au Înduplecat să nu-l transforme În broască râioasă. Dar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
iarbă tare vorbăreț și prietenos, i-a spus Într-o zi că el, Busuiocul, stă pe mormântul unui mare sfânt. Și i-a povestit firicelul cum a fost Înmormântat omul acela, cum Îl mai regretau preotii și cum Îl mai jeleau femeile. Și i-a mai spus ce frumoasă e noaptea de Înviere. Florile, când au auzit de norocul care a dat peste Busuioc, nu mai puteau de ciudă. Vântul le-a spus că fetele Îl poartă În sân, iar credincioșii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de hram ale bisericilor din comună. - Boboteaza (aghiazma mare este ținută un an pentru alungarea furtunilor, a trăsnetelor și a bolilor). - Moșii sunt cunoscutele sâmbete ale morților, când cei trecuți în lumea veșnică sunt pomeniți în biserici, sunt bociți sau jeliți la cimitir. Pentru sufletul lor se aprinde o lumânare și se împarte mâncare, apă, băutură, vase și colăcei. - Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul Domnului (în
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
șarpe. Pe următorul trandafir, pe arțar, pe grozamă, pe glicină, pe cireș, pe fiecare tufiș și copac, era încolăcit câte un șarpe. Nu-mi era foarte teamă de ei, dar în momentele acelea am simțit că șerpii, ca și mine, jeleau moartea tatei și-au ieșit din găurile lor ca să-i aducă un ultim omagiu. Mai târziu, când i-am spus mamei despre șerpii din grădină, m-a ascultat calmă, a dat ușor din cap ca și când se gândea la altceva, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
atenția un studiu al tînărului profesor Alin Mureșan asupra "infernului Pitești"; despre reeducarea prin tortură întreprinsă acolo, unde victima devenea la rîndul ei torționar, există deja o întreagă bibliografie, în care se detașează lucrările lui Virgil Ierunca, Costin Merișca, Doina Jelea etc. Ceea ce studiul de față aduce în plus este demonstrarea convingătoare a faptului că, încă de cînd a avut loc barbaria, în anii 1948-1952, autoritățile comuniste au fost preocupate constant să șteargă toate urmele celor întîmplate: pincipalii executanți au fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
curtea dintre blocuri/ cu o mătură de nuiele/ știu asta fără să văd nimic/ - stau întins în pat cu ochii închiși -/ aud însă foșnetul ritmat al măturii/ și sunt sigur că e o femeie/ și nu altceva/ fiindcă doar ele jelesc întotdeauna/ într-un fel sau altul/ morții". În ochii lui Marius Chivu, poezia lui Robert Șerban apare "simplă ca mai toate lucrurile zilei, nostalgică și cinică precum gesturile bărbatului încercat, tristă și adevărată precum gândurile despre dragoste". Ea îți dă
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
care-amurgul o aruncă,-/ iar eu mă veștejesc ca iarba..."( Psalmul 101). Sau un fragment la care orice filolog vibrează, fie via Dosoftei, fie pe calea unui volum ca șalul e șarpele Isadorei: "La apele care curg/ prin Vavilon, acolo stam/ jelindu-ne, întru amurg,/ Sionul când ni-l aduceam/aminte, după ce în ram/ de sălcii spânzurasem harfa,/ pentru că-n stare nu eram/ cântări să vindem, precum marfa.// Ziceau: ŤCântați-ne cântări/ de prin Sionť, - dar cum să-l bucuri/ pre cel ce
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
din cromatica binecunoscută a costumelor vii din Maramureș, bărbații judecă sec, cumva diavolesc, formulează întrebări și verdicte în sunetele zongorei, ale viorilor, drîmbei, fluierului, tobelor, în sunetele inventate cu fel de fel de instrumente tradiționale. Femeile, ca două maici, oblojesc, jelesc, spală, mîngîie, alină. Timpul însuși este intolerant și amenință în strigătul strident al unui cuc ce înalță țipătul tuturor neputințelor din noi. Accentele muzicii din Oaș, mai aspră, imprimă un tip de emoție dincolo de verb. Privesc zbuciumul fragmentat al Vavei
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
lor morbide, săpând neobosiți după sinucigași și Ceaușești, după cadavre și circ. De vină sunt tot timpul alții și cauzele le găsim în afara noastră. Noi suntem mereu 232 BULVERSAREA VALORILOR puri într-o lume impură, otrăvită chiar, iremediabil rea. Ne jelim mereu că ne-a lovit soarta nedreaptă, ne blestemăm ceasul când ne-am născut aici, în România, dar nu ieșim din nemișcare. Așteptăm să se schimbe întâi jungla, abia apoi noi, animalele risipite prin ea. Cu conștiința adormită pe așternutul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
nu știu unde și-a lăsat în locu-i pe jupânița cea tânără (semn din cap spre masa cu condica închisă), Liana, care uită-te și dumneata și te miră cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îi cerea iertare celui ce o iubise ca pe lumina ochilor lui: Să mă ierți, tăicuță, față de tine am greșit cel mai mult, și începu a plânge fără oprire. Rudele au ajutat-o să-l îngroape creștinește. Simona l-a jelit mult, parcă mai mult decât pe mama ei. Își reproșa că i-a sfâșiat inima cu fapta ei nesăbuită. Acum, după câte avusese de îndurat, paharul din care băuse fiind pe departe de a se fi terminat, îi dădea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a pus stăpânire pe Întreaga-mi făptură. N-am rezistat să nu privesc Înapoi. M-a cuprins un vertij cumplit și aerul din jurul meu devenise irespirabil. „Atâtea trăsături cunoscute!” Semăna atât de izbitor cu... Undeva, În umbra unei sălcii, vântul jelea o amintire... 29 nov. 2012 Întâlnirea (6 ianuarie 2003) A fost o noapte agitată, plină de frământări, Întrebări...după câteva zile În care sufletul nostru s-a chinuit, zbuciumat, fără a găsi drumul către liniște și Împăcare. Totul a Început
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se bucurau când ne vedeau! Ce mult își iubeau nepoțeii! Clipele, când se juca bunelul cu nepoții, erau niște clipe cu adevărat frumoase. Pe de-o parte, părinții care mai erau tineri și copilașii mici și nemiloși, care nu-i jeleau defel, cerând de la aceștia să îndeplinească toate cerințele jocurilor. Erau momente când râdeam toți, ne bucuram unul de altul din tot sufletul și primeam multă satisfacție sufletească. Apoi, seara, după ce cinam, iar copilașii, obosiți, adormeau, noi cei mai mari luam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de comă diabetică, pe căldura înăbușitoare a lunii august, a apucat-o pe uliță la câțiva pași de casă, unde o așteptam cu toții. Ca și supărările, bucuriile prea mari pot fi fatale unor vârstnici tarați. Păcat că bocitoarele care au jelit-o nu s-au ridicat la nivelul înalt al pălimăriței Catrina, care excela în tehnica bocitului la morți. Bunicilor, mai puțin lui Constantin, pe care-1 știu doar din povești, le datorez enorm de mult, mai ales pentru perioada celor patru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nevastă-sa peste sprâncene. "Un' te-apuci, mă, să umbli pă la ora asta?", îl întrebase soția, pe jumătate îngrijorată, pe jumătate enervată că o deranja cu frăsuiala lui de la un film indian foarte, foarte bun, exact când eroina își jelea ritmat casa părintească, iubitul sau elefantul, că subtitrarea fir-ar să fie! tocmai atunci dispăruse. "La femei, fă, la femei mă duc! E bine? Unde, dracului, pot să mă duc dăcât la doctor, la urgență?" "Păi, mai bine dăm telefon
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
taică-miu îl recunoaște. Și nu-l slăbește din domnu' director în sus, domnu' director în jos. Ăsta, moșu-banditu', s-a cam înverzit la față când a văzut că bătrânu' meu s-a prins de făcătură. Și dă-i și jelește! Că ce-am fost io, da' ce-am ajuns, că nu mă mai ajung cu banii nici d-o margarină, nevastă-mea s-a îmbolnăvit că am ținut caloriferele închise toată iarna, texte clasice românești la greu!" "Și cum s-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-o,,cerșetorii noștri.... Au izbutit! O trudă lungă, nesfârșită, dar a meritat! Și uite, cum, cele două Islande se vor Înfrăți, vor deveni țări surori prin care va curge același sânge: sângele glorioșilor noștri cloșarzi. Iar tu, Sisif jerpelit, vei jeli gunoaiele, și Îți vei da seama că fără ele, viața ta nu reprezintă nimic. Te vei trezi Într-o dimineață și vei vedea că sunt tot acolo, În ghetoul tău iubit, ocrotite de lege, ca niște copaci seculari.,, Al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nici o tresărire de interes pasional. Dimpotrivă, trăsăturile ei alterate și străine îmi produceau repulsie. Parcă murise cu adevărat. Când mi-a trecut asta prin minte, mi-a venit să îngenunchez lângă pat, să-mi ascund fața în așternuturi și să jelesc ca la o înmormântare. Dar am rămas pe loc, cu același zâmbet șters pe față. M-am întrebat dacă, în caz că aș întinde mâna să-i mângâi ușor mâinile, gestul meu ar părea nepermis de artificial. Simțeam că Honor mă țintuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-am Întors, deloc Încântat, la caruselul din capul meu. Femeia pe care o vizitasem acum câteva ore nu mai era. Chiar dacă nu ajunsesem să ne cunoaștem atât de bine cum mi-aș fi dorit, aveam motivele mele s-o jelesc. Înainte s-o fac Însă, trebuia să-mi salvez propria piele. În momentul de față nici eu, nici ea n-am fi avut nimic de câștigat din șanse ratate. Să trezesc suspiciunea poliției era ultimul lucru care-mi trebuia - ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
serioasă. Știi cine e tipul ăla? —E... Marci nu putea să vorbească. Din vocea ei ca un ciripit mai rămăsese doar o șoaptă neauzită. Este soțul meu. Acela este Christopher? am Întrebat-o. — Am făcut cea mai oribilă greșeală, se jeli Marci. —Și eu la fel, bălmăjii eu. Ce Încurcătură. După asta, Marci dădu zor să iasă din mezanin, Îndreptându-se spre casa scării. M-am luat repede după ea. Când ajunse În capul scărilor, se opri sub elicopterul imens. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
i-am atrás atenția. Totul va fi bine, Sylvie, nu te mai agita atâta, Încetează. Și acum, ia spune-mi, pe cine altcineva mai Îmbrac pentru Oscaruri? Nu am avut inima să-i spun: „pe nimeni”. — Domnișoară Sylvie! Domnișoarăăă! se jeli menajera lui Lauren, Agata, la telefon, după două zile. Vocea Îi era sugrumată de lacrimi. S-a dus! S-a dus! — Ce vrei să spui cu asta? am Întrebat-o. Agata părea incredibil de tulburată. —Lauren s-a Întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]