272 matches
-
fie orbitoare, ci drepte, după pravilă. Care nu asculta și încălca pravila și porunca Domnitorului „se va judeca ca pe un călcătoriu de lege: într-alt chip nu va fi". Întrucât slujitorii domnești continuau asuprirea clerului Episcopiei, Episcopul Serafim se jeluiește noului Domn, Iliașcu Alexandru Voievod și la 26 octombrie 1667 acesta dă ordin dregătorilor domnești pentru apărarea clerului: „scriem Domnia mea la ai noștri credincioși boieri cei mari și la vatajii cei mari, și la pârcălabii de la ținuturi, și la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
face și episcopul, iar Domnia dispune ispravnicilor din ținut să meargă la fața locului, să facă „cu cuvântul" pe târgoveți să se supună, mai ales că, între timp, Episcopia le mai scăzuse din dările hotărâte. La 1816 episcopul Meletie se jeluiește și cere Domnului să-i hărăzească și „venitul cotului" din târg, care se lua de la măsurarea vinului și rachiului, iar Scarlat Alexandru Calimachi încuviințează la 18 martie ca Episcopia să ia „câte 20 parale de butea de rachiu sau horilcă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zarafi s-a numărat și jidovul Lazarov care împrumutase pe Dumitrașcu Gherghel cu 394 lei, pentru care Gherghel a dat zălog cămătarului argintării, scule și vite. Între timp Gherghel moare iar jupâneasa, soția lui, fata lui Andrei Abaza vornicul, se jeluiește domniei că Lazarov o prea încarcă. În ajutorul ei sar Andrei Abaza, tatăl, și Ilie Abaza, fratele. Afacerea este rânduită a fi judecată de Ilie, marele stolnic, acel Ilie Țifescu, zis și Frige Vacă, care a pârât pe Miron Costin
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pricinuit mare îngrijorare bârlădenilor. Într-o asemenea împrejurare - spune Iacob Antonovici (Documente bârlădene, vol.2. Actele de proprietate ale Casei obștei târgului Bârlad), bârlădenii temându-se de lăcomia administrației mănăstirii, au trimis la Iași delegați, care, în numele lor, s-au jeluit lui Vodă, arătându-i greutățile și supărările pe care le au cu podvoadele, caii de olac, găzduirile și multe altele, față de care, Domnul, ținând seama de situație, prin Carte domnească de apărare hotărăște la 12 martie 1757, ca „De case
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de Jos;" la 12 martie 1818 „Costache Canta vel visternic vinde obștei târgului Bârlad dughenele ce le avea chironomie de la răposata soacră-sa visteriasa Catinca Ianculea, în preț de 12.000 lei."; la 13 decembrie 1818 „locuitorii târgului Bârlad se jeluiesc lui Vodă pentru moara din apa Bârladului pe care o luase cu poruncă Domnească vornicul Constantin Palade și cer să li se întoarcă în a lor dreaptă stăpânire", jalbă care constituie începutul și a altora, pornite și de la vornicul Palade
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
slugă sărăntoc, venit din altă lume (Busuioc și brândușa, povestire folclorică, www.e-calauza.ro, 2009)30 d. Mahomet căutând la aceasta, slăbește de greață și cade gios; pe care apoi abia un slugă credincios trezește. Mahomet începe a să jelui. (I. Budai-Deleanu, Țiganiada) (33) a. Am auzit și foste miniștri, femei foste miniștri (L. Mihaiu, Radio Guerrilla, 2008) b. Carla Bruni, frumosul, frumoasa fotomodel... (L. Chiriac, Realitatea TV, 2008) Dacă substantivul are și un adjectiv, postnominal, și un determinant proclitic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
piept,/ Numai vaier funest/ Să răsune în For", este de îndată completat prin înțepături satirice și fine ironii, care dau substanță parodiei printr-un umor de calitate, adesea ironic: "Cum s-a stins de sublim/ Cel atât de mintos" sau "Jeluiți pe bărbatul/ Care în stare a fost/ Mai degrab' decât toți/ Să împartă dreptatea/ Ascultând la proces/ Doar o singură parte,/ Mai adesea nici una". Parodia dezvoltă, în opera lui Seneca, cele mai variate și pe alocuri neașteptate resurse. Ca o
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
relatare obișnuită cu țărani bătuți fără motiv”. Serafim Mogoș vorbește, și tot vorbind nu se știe de ce, nu se uită la oameni cum ar face oricine care povestește ceva, duminica,în cadrul taifasului obișnuit , ci “undeva departe, parcă s-ar fi jeluit unui judecător drept”.Toți cei de față “cunoșteau întâmplarea”, unii fuseseră chiar ei însuși bătuți ca și Serafim Mogoș dar ascultau cu o altă atenție. Unul din țăranii care asculta suferința lui Serafim întrerupe din când în când relatarea acestuia
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
considerat, ziaristul a militat pentru propășirea provinciei sale, marginalizată în contextul României Mari. După cedarea teritoriului de dincolo de Prut, va scrie pagini mișcătoare, îndeosebi în gazetele „Raza” și „Basarabia” - adunate în parte în volumul Iubim Basarabia (1998) -, despre drama refugiaților („Jelui-m-aș și n-am cui”, „Să revăd Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
buluc, străinul își intersecta vederea cu privirea avidă a hoților care îl măsurau din ochi. Pungașii l-ar fi furat și de vise dacă le-ar fi ținut ascunse prin buzunare. Pe treptele bisericilor, vedea cum se înghesuiau milogii care, jeluindu-se, se aninau de hainele trecătorilor. Mai degrabă, multă lume era superstițioasă decât credincioasă, chiar dacă se prosterna la icoane și moaște. Aproape fiecare căuta în rugăciunile lui să găsească norocul în viață decât mântuirea sufletului. Erau niște piperniciți în ale
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ajuns într-o situație fără ieșire, căzut în mâna (colții) inamicilor săi, care nu l-ar fi iertat, personajul, care, fără doar și poate, este o victimă a ticăloșiei Corbului, ticluiește un plan abil de a scăpa. Mai întâi, se jeluiește, pentru a-l impresiona pe Crocodil, acuzând răutatea fără margini a Hameleonului. După aceea rostește discursul impresionant, mai sus reprodus și comentat. După care trece la atac, dovedindu-se un bun diplomat. În acest mod, reușește ceea ce părea imposibil: să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
viețuiește, în momentele de însingurare profundă se confesează brazilor, munților, florilor, codrului, armelor, murgului, însă tot mama rămâne singura care îi poate aduce cea mai mare alinare și îi poate oferi deplina înțelegere, pe care și-o dorește mereu aproape: „Jelui-m-aș brazilor De doruțul fraților; Jelui-m-aș munților De dorul părinților; Jelui-m-aș florilor De dorul surorilor; Maică, măiculeana mea, Auzi-mi tu jalea mea?” în basmele populare, mama este cea care deține batista fermecată, din sângerarea
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
confesează brazilor, munților, florilor, codrului, armelor, murgului, însă tot mama rămâne singura care îi poate aduce cea mai mare alinare și îi poate oferi deplina înțelegere, pe care și-o dorește mereu aproape: „Jelui-m-aș brazilor De doruțul fraților; Jelui-m-aș munților De dorul părinților; Jelui-m-aș florilor De dorul surorilor; Maică, măiculeana mea, Auzi-mi tu jalea mea?” în basmele populare, mama este cea care deține batista fermecată, din sângerarea căreia află că feciorul îi este în
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
însă tot mama rămâne singura care îi poate aduce cea mai mare alinare și îi poate oferi deplina înțelegere, pe care și-o dorește mereu aproape: „Jelui-m-aș brazilor De doruțul fraților; Jelui-m-aș munților De dorul părinților; Jelui-m-aș florilor De dorul surorilor; Maică, măiculeana mea, Auzi-mi tu jalea mea?” în basmele populare, mama este cea care deține batista fermecată, din sângerarea căreia află că feciorul îi este în primejdie și astfel pornește să-l caute
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
narațiunile sadoveniene urmează aproape toate aceeași schemă: obsedat de „chestiunea țărănească”, prozatorul caută să dezvăluie drame care se petrec sub regimul „durerilor înăbușite”. E vorba de oameni încercați, cărora o tărie interioară le dictează să rabde suferințele fără să se jeluiască, să le ascundă sub o mândrie stoică. Singuratici, închiși în lungi tăceri, sunt totuși firi sociabile, simt nevoia de a găsi înțelegere. De aici „spovedania”, care intervine într-o împrejurare anume, când ei socotesc momentul potrivit să își destăinuie motivele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
într-o noapte -, Julius Zimberlan suferea la fel de intens: Acela a fost un semn! Oricând se poate desprinde o altă țiglă! Oricând! Și atunci..." Julius Zimberlan era tot mai panicat. Suferea sincer: gândul că va rămâne singur, doar pentru a-i jelui pe ai săi, îl înnebunea. "Și pentru ce?". Într-o frumoasă dimineață de primăvară, când păsărelele ciripeau de zor, hotărî să se răzbune pe toată lumea: aruncă o piatră bine țintită spre acoperiș și o altă țiglă aflată într-un echilibru
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și al ieșirii din sine, puterea exodului din suficiența naturii date a ființei, principiul de itineranță: "De-aș pleca într-o lungă călătorie/ Câmpii cenușii urmărind cum se pierd/ Înghițite de noapte acolo în nord,/ Unde sirenele de neguri se jeluie-n zori/ Când apele oceanului temute se duc/ După vechea poruncă-ndărăt la-ntâlnirea/ De taină". Vechea poruncă, cea a originarului ca imperativ al orientării spre orientul creșterii, pune începutul în posibil, impune întoarcerea, cheamă nu la sinele reiterat al
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tot pasul. Când lucrez În teatru, am sentimentul căutării a ceva imposibil de găsit, dar, În același timp, Îmi rămâne vie dorința de a continua. O anecdotă povestește despre o Întâlnire a lui Nastratin Hogea cu un om care se jeluia În Întuneric, la lumina unei lumânări, că i-a murit măgarul și nu mai știe cum să-și ducă viața mai departe de unul singur. La care Nastratin Îi spune: „Plânge cât poftești, dar ține aprinsă lumânarea!“. Oedipe la Opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept: "Atârnați-l! Înțepați-l!" "Salcia", dârdâie și Negrilă. Dați-o dracului de salcie! se stropșește Isaia. Iaca, am scuipat de deochi, bâiguie Negrilă. Da' turcii ceia nu mai vin odată, bre? se jeluiește Cupcici. N-ai grijă, vin ei! Vin! Ah! Cum îi aștept! Atunci o să-i plătesc! Cu vârf și îndesat o să-i plătesc! Pupa-l-ar mă-sa rece! se aprinde Cupcici. N-are cum, mă-sa s-a săvârșit... Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce?!... Sărmanul boier Cupcici... îngână Isaia jalnic, neconsolat. În noaptea aiasta chiar, în puterea nopții, l-au călcat tâlharii! L-au jefuit de scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l. Săracu' boier Cupcici... Ceee?!... L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se. Iată au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri, călugării de la sfânta mănăstire numită a lui Balica,...și s-au jeluit cu mare plângere...că privilegiul de danie și miluire ce l-au avut, pe locul sfintei mănăstiri...de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru (Schiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la 25 mai 1606 (7114) aflăm că: „Io Ieremia Moghila voievod...Facem cunoscut cu această carte a noastră...că au venit înaintea noastră...obștea creștinilor rugători călugări de la sfânta mănăstire Zugraf...care este la Sfântul Munte Athos, și s-au jeluit că au fost lipsiți de metohul și mănăstirea lor, Sfântul Nicolae, care este în țarina târgului Iași, care...a fost dată de sfânrăposatul domn Petru (Schiopu) voievod ca să fie metoh sfintei mănăstiri...Acea mănăstire a Sfântului Nicolae ajunsese la pustiire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
noștri călugări de la sfânta mănăstire care iaste în Tarina Iașilor, care este nou zidită de Aron voievod...pe drepții lor robi țigani...Dar dresele pe care le-au avut de la Petru (Schiopu) voievod și de la Aron voievod, astfel s-au jeluit înaintea noastră că le-au pierdut din pricina oștilor leșești, în zilele lui Eremia voievod.” - Se întâmpla, mărite Spirit, ca țiganii robi să se facă nevăzuți, și atunci tot voievodul dădea împuternicire sfințiilor lor - egumenilor - să-i vâneze și să-i aducă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dreptate. Dacă-i să judecăm omenește, apoi nici hotărârea marelui logofăt Radu Racoviță din 12 ian. 1755 (7263) nu prea este dreaptă. „S-au giudecat pe față înaintea noastră , Vasilie Botedzatul, călăraș de tabără, cu sfințiia sa egumenul de Cetățuia, jeluind Vasâli că...ședzând el într-o dugheană a Cetățuii...cu chirie și mai pre urmă, ardzând dughenile mănăstirii și-au luat acesta voie de la egumenul...ca să facă dugheană; și dându-i voie, și-au făcut dugheană cu toată cheltuiala lui
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu-i lăsată mănăstire de la Dumnezeu ca să nu aibă măcar un strop de gâlceavă. Iaca și mănăstirea Dancu are pricină de gâlceavă cu o biserică (care o fi aceea nu știu) din Bucium. Mănăstirea, prin egumenul ei Ioanichie, s-a jeluit lui Grigorie Ghica voievod că acea biserică nu recunoaște că este metoh al mănăstirii Dancu. La 30 aug. 1736 (7244) vodă răspunde: „Dat-am carte domnii mele rugătoriului nostru Ioanichie egumenul de la svânta mănăstire de la Dancul, să fie volnec...a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]