271 matches
-
Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Jale mi-i, săracă vatra Jale mi-i, săracă vatra, Nume dăltuit în piatră, Să mă uit cum se usucă Toate florile din lunca, Să văd iarbă cum se lasă, Jeluind de dor de coasă, Și prin crăpături, pământul Șuierând, cănd bate vântul. Amar sufletul și gândul. Căci de sete, toți copacii S-au îmbolnăvit, săracii, Via s-a pătat întreaga Și s-a desfrunzit, beteaga, Apa-i cu gust de
JALE MI-I, SĂRACĂ VATRĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375877_a_377206]
-
îndepărtată sau mai apropiată vorbesc într-un limbaj frust, cotidian, chiar mahalagesc, fapt care-i detronează din funcție, apropiindu-i de oamenii de rând. Acei oameni din popor manipulați de interesele ajunșilor la putere, proștii înecați în alcool, leneși, veșnic jeluindu-se de lipsuri și sărăcie. Asocierile sale de cuvinte, expresiile pitorești, surprind prin originalitate. Vezi „speriat clește”, „a da pe trompă”, „a sifona fonduri dintr-o afacere”, „a legumi berea”, ”a lua printr-o suveică” și altele. Comicul onomastic de la
IMPRESII DE LECTURĂ „EXERCIŢII DE GOARNĂ PENTRU MÂNA STÂNGĂ” DE MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375158_a_376487]
-
poartă omu-n-sine. Mânia și desfrâul le afli la jivine. Auzi cum naiu-n cântec povestea lui - și-o spune! De jalea despărțirii, cum alta nu-i - el spune: De când am fost din trestii tăiat, le-ascult chemarea. Bărbatul și femeia îmi jeluiesc plânsoarea”. (Rumi) * Un foc mi-e-n inimă și ochii-n lacrimi sunt. Ulciorul vieții-i plin de-al sângelui frământ. Mireasma-Ți mă va smulge sigur morții, În clipa când vei trece peste-al meu mormânt. Moartea e o boală care
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]
-
este închinată Doinei și lui Ion Aldea-Teodorovici. Remarcabile sunt și poeziile de critică socială sau a scăderilor omenești: Algoritmul succesului, Zâmbetul fals, În timp, Întrebări (celor ce muncesc în străinătate). Întâlnim și poezii care au împrumutat câte ceva din recuzita folclorică: „Jelui-m-a, cui să-i spui?/ Jelui-m-a nucului.../ Nucul are frunza multă -/ Ca tristețea mea, profundă”. (Jelui-m-aș) Poeta Tatiana Dabija nu a fost tributară modelor și curentelor poetice, a scris cum a simțit, păstrând nota personală
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
Remarcabile sunt și poeziile de critică socială sau a scăderilor omenești: Algoritmul succesului, Zâmbetul fals, În timp, Întrebări (celor ce muncesc în străinătate). Întâlnim și poezii care au împrumutat câte ceva din recuzita folclorică: „Jelui-m-a, cui să-i spui?/ Jelui-m-a nucului.../ Nucul are frunza multă -/ Ca tristețea mea, profundă”. (Jelui-m-aș) Poeta Tatiana Dabija nu a fost tributară modelor și curentelor poetice, a scris cum a simțit, păstrând nota personală distinctivă. Nici nu a fost preocupată ca
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se una cu fotoliul adânc în care stătea. Îngrijorarea lui atinsese cote maxime și îi provoca o stare de rău fizic. ,, Vai de capul meu, în ce m-am băgat! se jeluia el în sinea lui, terorizat. Când vor afla ai mei că l-am contactat pe Carlos și că i-am spus tot adevărul, voi fi terminat! Mă omoară Lea! Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
Ceea ce vor crede și despre mine! îl consolă ea, solidarizând cu el în ,,păcat”. Îi mai și promisesem mamei, că o voi ajuta să curețe dezastrul de aseară! Rușinea asta va trebui s-o suport singură, îți dai seama? se jelui ea, ipocrit. - Vai de noi! Suntem incorigibili! Hai să mai salvăm câteva aparențe, până nu e prea târziu! Dar abia după o altă oră își făcură apariția în salon, cu niște fețe spășite și inocente, menite să miște și cele
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
sine însuși, amenințat de o administrație coruptă și fără de demnitate în toate interesele sale, să simtă că legea și instituțiile sânt literă moartă, că arbitrariul și cupiditatea de clică sânt totul și - văzând că nu mai are nici cui se jelui, nici pe cine se sprijini - să cază în apatia popoarelor condamnate la nenorocire. Noi înțelegem foarte bine ca "Romînul" să se teamă până și de hârtiuța, răspândită mai zilele trecute prin capitală, în care membrii guvernului sânt amenințați cu moartea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Los răspunse: "De-aceea pier așa în fermecata tranșă dizolvat. Poți odihni pe nori de taină, în vreme ce reci rouri și friguroasa promoroaca 320 Se furișează peste mădularele-mi, măcar că stau întins pe maluri ale verii Printre-ale Lumii frumuseți. Rece și jeluindu-se Los Încă moare pentru Enitharmon, și nici un spirit nu țîșnește din neînsuflețitu-mi trup, Căci sînt ne-nsuflețit pînă ce tu la viață iar m-aduci cu al tau dulce cîntec. Acum luînd chipu-Ahaniei și-acum chipul lui Enion, 325
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din sînu-mi nicicînd nu se va stinge: vînturi și ape de durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și Speranța". 205 Fiindcă-n clipa-aceasta din Enion nimic nu mai rămase în groaznicul văzduh, Doar un glas veșnic jeluindu-se-n Stihii. Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, rătăcea, Ahania rătăcește-acum: Ea rătăcește pe Veci temîndu-se că nu cumva să cadă în nedeslușire 118, Căci luminoșii-i ochi privesc Abisul. Și uneori un somn ușor 210 Pleoapele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mîntui-va Fiul Domnului, ci ne va prăpădi". Astfel vorbi Enitharmon tremurînd, în șiroaie de lacrimi. Los ședea-n Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
smuls și pielea încrețita. Iată, întunecime-acoperă lungul alai de prapuri peste vînt, Si de cai negri și oameni înarmați și prizonieri nenorociți în lanțuri. Au unde-i vor primi mormintele pe toți, și unde le va fi lăcașul? Și cine jelui-va taină ce niciodată Prizonierii nu și i-a slobozit? 670 Lăsați pe sclavul care la moară macină să fugă-n cîmp afară, Lăsați-l să se uite sus spre ceruri și în văzduhul luminos să rîdă. Lăsați încătușatul suflet
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
urmînd spațiului (Enitharmon), căci Enitharmon va mărturisi: "deși sînt dizolvată în luminosul Dumnezeu,/ Spiritul meu mai urmărește încă dragostea ta cea mincinoasă peste stînci și vai". Los îi va răspunde: "De-aceea pier așa în Fermecata tranșă dizolvat [...]/ Rece și jeluindu-se Los/ Încă moare pentru Enitharmon, și nici un spirit nu țîșnește din neînsuflețitu-mi trup,/ Căci sînt ne-nsuflețit pînă ce tu la viață iar m-aduci cu al tau dulce cîntec" (Vala, ÎI, 316-323). Cîntecul lui Enitharmon este probabil muzică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în loc de grâu. Timp de trei săptămâni, totul merse bine. Apoi, într-o dimineață, ducându-se să le hrănească, omul găsi și mai multe găini moarte. Își făcu bagajele, se îndreptă spre Himalaya și urcă din nou muntele. „O, guru”, se jelui el, „mi-au murit și mai multe găini!”. „Cum le dai să bea apă?” „Am făcut niște vase din lemn și acolo le pun apa.” „Copăi! Îți trebuie copăi!” Crescătorul bătu din nou drum lung spre casă și construi copăile
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
-mi, fără sfială ce durere ai ! Ți-a făcut cineva vreun neajuns ? Moș Ion Roată, văzând că, după atâția ani de zile, nu l-a uitat colonelul Alexandru Cuza și că l-a primit cu atâta bunătate,[...] Începe a se jelui cum urmează: Luminarea voastră ! De când cu păcatul cel cu adunrea n-am mai avut zi bună cu megieșul meu cel puternic, stăpânul unei moșii foarte mari, pe care-l cunoști Măria ta... Dar de cum am ajuns acasă, goană și prigoană
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
-le la curte. Îți poți Închipui, Măria ta, ce urgie grozavă era pe capul meu ! Văzând eu de la o vreme că nu mai Încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boieriu să mă jeluiesc. Și boierul, În loc de un cuvânt bun, m-a scuipat drept În obraz, de față cu slugile sale,[...] Încât am crezut că a căzut ceriul pe mine de rușine !... Și cu rânduiala asta, Măria ta, În câțiva ani de zile m-
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
EminescuOpVIII 421} b E codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mascați (strămoșii ?). Este un bocet cules în zona Vrancei, acum doar câteva decenii, care redă într-un mod cât se poate de plastic și de explicit ideea postexistenței defunctului, datorată consubstanțializării acestuia cu copacul : Omule-pomule, nu te milui, nu te jelui ; bucură-te bucură că rădăcina ta murind în pământ a prins în cer și lutul tău s-a încurat de unde-a venit în vis liniștit. Bucurați-vă, bucurați și voi ceilalți oamenilor-pomilor femei și bărbați, beți și mâncați, cântați și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
narațiunile sadoveniene urmează aproape toate aceeași schemă: obsedat de „chestiunea țărănească”, prozatorul caută să dezvăluie drame care se petrec sub regimul „durerilor înăbușite”. E vorba de oameni încercați, cărora o tărie interioară le dictează să rabde suferințele fără să se jeluiască, să le ascundă sub o mândrie stoică. Singuratici, închiși în lungi tăceri, sunt totuși firi sociabile, simt nevoia de a găsi înțelegere. De aici „spovedania”, care intervine într-o împrejurare anume, când ei socotesc momentul potrivit să își destăinuie motivele
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe birou. - Informație precisă. - Zău, dac-am furat cartofe ! Să n-am parte de babă, să ardă casa și să mă găsească scrum în jar, dacă știu eu ceva, se jelui moșneagul. Ochii săi bulbucați lăcrimară. Și-i șterse ostentativ, frecându-i îndelung, cu suspine nereținute și adâncă milă față de sine. Privind concentrat tocul dintre degete, șeful pungi un bot creț, apoi, cu bonomie, crăcănă picioarele sub masă. - Ei, haide, moșule
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în Paris. în ziua de 6 aprilie 1814, Napoleon I Bonaparte a fost nevoit să abdice. Se afla la Fontainebleau. Prăbușit moralicește, istovit fizic, mărețul mic împărat nu dădea semne că înțelegea foarte exact semnificațiile momentului. în numele Franței, el își jeluia în tăcere propria soartă. își amintea de puținii prieteni, dar mai ales de numeroșii dușmani. în acele momente, însă, din adâncurile ființei au ieșit la iveală și imagini pe care părea să le fi îngropat definitiv în uitare. între acestea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mai prezintă probleme. Expansiunea înspre Elba și Dunăre necesită o prezență militară susținută. Din fericire, triburile de acolo sunt total dezbinate. Vede că bătrânul împărat își plimbă degetul pe birou ca și cum ar urmări o hartă. — Unde să duc armata? se jeluie. Îl iscodește din ochi. — Aici sau acolo? Secretarul tace prudent. Principele horcăie gutural. — În fiecare moment, granița e descoperită într-un punct sau altul. Izbește violent cu pumnul în masă. — Și asta numai datorită ție! Bietul Ianuarius face înfricoșat un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu untdelemn și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul sesizează momentul prielnic și se grăbește să se arate de acord: — Așa e, luminate stăpâne, e o nesăbuință din partea cuiva să nu se preocupe de economie. — Iar începi! se jeluie principele. Îndeasă smucit un nou pumn de țelină în gură. Răbdător, se cretarul rămâne în picioare. După câteva clipe, se aventurează totuși: — Mai sunt și jocurile în onoarea victoriei... Bătrânul se oprește din ronțăit. Îi face semn din bărbie să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puteri conferite pe viață. Regele Sacrificiilor este exact la polul opus. În mod intenționat a fost conceput ca un om de paie, pus să îndeplinească o funcție de protocol. Nu reprezintă nimic. Întruchipează doar spaima de trecut. M-am plictisit, se jeluie Asinia. O smucește nervoasă. — Mi-e rău... Refuză să-i asculte văicărelile. Se gândește la rex și la pontifex. Poporul a fost cel care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat să lupte pentru ea și să nu mai îngăduie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se știu, și-au fost reazăm una alteia. Nu te mai frământa fără rost, îi șoptește. Își dă seama că e un sfat banal și prostesc. Dar ceva mai in teligent nu-i vine în cap. Nu mă iubește! se jeluie tot pe șoptite Agrippina. Vipsania îi înconjoară umerii cu brațul fără să-i pese de ochii curioși care îi fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]