858 matches
-
i se scalde într-o pînză groasă de ceață, care se prelinge încet spre rădăcina nasului, transformîndu-se în două picături mari, pornite în jos, de-a rostogolul. Mă duc să mă întind și eu pe o saltea spune el, ridicîndu-se jenat, pornind aiurea, pe lîngă ferestre, dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un braț de lemne, din stejarul tăiat, așezîndu-1 peste celelalte, la gura sobei. În bucătărie, femeile au terminat de curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dezbrăcă și de jacheta de tweed, pe care o atârnă în cuierul din compartiment. Își scoase cravata, slăbind nodul cu o mână, așa cum fac băieții sau bărbații lipsiți de experiență. Trase de ea cu putere; poate că se simțea ușor jenat să se dezbrace astfel, în public. — Cu fiecare sarcină pierdută, mi se părea că sunt provocat să creez o nouă viață. Își scoase vesta ca o femeie, încrucișându-și brațele deasupra pieptului și apucând marginea de jos. Și când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care a intrat în casă și a început să trebăluiască. Băiatul n-a mai stat pe gânduri, a intrat grăbit după ea și a luat-o prin surprindere: "De ce faci asta la mine în casă?" a întrebat-o el. Puțin jenată, fata îi răspunse: "Mă numesc Zhinü. Văd că trăiești singur și ai o viață grea, am vrut să îți dau o mână de ajutor." Bucuros din cale afară, mai ales că prinsese imediat drag de frumoasa fată, Niulang îi spuse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un sentiment de gol În stomac, o răceală sau o greață, Însă pentru mine va fi Întotdeauna acea senzație că sfîrcul Îmi scapă din gură și Îmi trece rapid peste gingii. Însă ce se aude acum ? E liniștea, o liniște jenată ? Vă trageți de bărbie și vă gîndiți “Ei da, asta explică totul. Individul ăsta și-a petrecut toată viața lui inutilă pur și simplu căutînd al treisprezecelea mamelon.” Și ce vă pot răspunde ? Ce pot face ? Să mă tîrăsc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era un loc supernașpa În care să trăiești, iar mama o alesese doar sub imperiul stringenței de a găsi un adăpost. În ciuda neînțelegerilor noastre din trecut, ultima zi petrecută Împreună a fost aproape emoționantă. Luweena m-a Îmbrățișat, iar Shunt, jenat, mi-a dat un ghiont În umăr. Tocmai dispăreau pe ușă, cînd am strigat după ei „Adio, scursuri ordinare ce sînteți, jigodiilor de ultimă speță”. I-am făcut cum mi-a venit la gură, după care m-am simțit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
măiastră care linse tușa câștigai setul cu 21-11. Pe la unu noaptea sunam la ușa lui moș Francisco. Îmi deschise „fetița“ pe care moșul o „adoptase“ (înțelegeți ghilimelele cum vreți) cu câteva luni în urmă. Era mai mult goală. Văzându-mă jenat, o luă la fugă și se ascunse în beci. Francisco apăru din sufragerie. - Are totuși cinșpe ani, cred, zise. Dar e cam copilăroasă, nu? - Mhm, am încuviințat. - Nu-i nimic, o să-i treacă. Să mergem. Am ieșit în stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o deranja - și spre plăcerea ei o mângâie pe piciorul expus vederii și atingerii de o rochie emoționant de scurtă. Dar nu asta o interesa. Mângâindu-i și ea piciorul, Angelica descoperi o umflătură tare și de care el părea jenat. Îi deschise pantalonii, iar el gemu comic și închise ochii. Sărutându-l în continuare, îi băgă mâna în chiloți. El gemu din nou. Angelica îi luă pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o rușine să ceri ajutor. De fapt, interveni Mma Makutsi, cei puternici au curajul să ceară ajutor. Numai cei slabi se simt prea jenați ca să vină aici. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. Spusele lui Mma Makutsi îl mai liniștiră întrucâtva pe client. Iată un semn bun. Nu toată lumea știe cum să facă un client să se simtă confortabil și faptul că Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din cînd în cînd se oprea cu mîna în aer, de parcă ar fi uitat ceva, atunci îl privea drept în ochi pe prinț, Pangratty reușea să-i susțină căutătura, italianul părea mulțumit și-și continua demonstrația. Prințul se simțea din ce în ce mai jenat, ceilalți invitați observaseră interesul lui Balbo pentru el și la rîndul lor îl priveau de parcă atunci l-ar fi descoperit. Mai toți erau niște necunoscuți pentru el, în general ofițeri tineri, grade mici, cei mai mulți din arma tehnică, probabil ingineri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Marc o făcu să tresară: De un sfert de oră tac și mă uit la tine. Unde ai fost? Luana roși. Îmi cer scuze. Cuvintele tale mi-au adus în minte vremuri de demult. Băiatul se uită într-o parte, jenat. Te plictisesc, nu-i așa? O plictisise, într-adevăr, puțin! Nu leșina de emoție în prezența lui Antal Marcus, evident, dar îi plăcea acest interes pe care-l stârnise și nu voia să rămână prea curând fără el. Întoarsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Radu Noia, inginer mecanic, sosit în fabrică în urmă cu doi ani, imediat după terminarea facultății, veni la dactilografa registraturii să ceară o adeverință de salariat. Prinsă într-o lucrare cu termen imediat de rezolvare, Luana îl repezi. Tânărul ieși jenat, lipsit de curajul de-a mai încerca alte demersuri. Fata se simți vinovată de bruschețea cu care-l tratase. Îi dactilografie adeverința și i-o înmână personal, cu scuzele de rigoare. Radu simți că leșină sub atingerea dulce a zâmbetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
supremă importanță. Dar nu erau profesorii oamenii care să observe aerul triumfal de pe figura Carminei. Aveau în vizită două femei, mama și fiica, amândouă frumoase și îmbrăcate cu gust, afișând un aer nespus de delicat. Cele două femei păreau vădit jenate, dar încântate totodată, de ploaia de complimente ce se abătuse asupra lor din gura gazdelor, un tir fantastic, copleșitor, imparabil, o ploaie de amabilități, un izvor nesecat, inepuizabil, grindină. În timpul acesta, Nina servi tort cu frișcă, banane și ananas, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când în când se apleca și o pipăia pe Carmina ca pentru a se convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția se urni greu dar se urni. Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei din ultima vreme, argumenta înfocată fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la greu! Câteva minute mai târziu, după ce soacra Elenei le servise cu cafea și dulceață, etalându-și serviciile scumpe, consideră că sosise momentul să le lase pe cele două surori singure, să poată sporovăi în voie, de-ale lor. Constatară, jenate, că nu prea aveau ce să-și spună. Elena întrebă de cutare și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie cea din urmă, ea își amintise că este femeie și îl privise îndobitocită. O, dacă el n-ar fi observat starea ei de cădere, o, dacă Alexe n-ar fi văzut licărul de chemare, slăbiciunea de-o clipă! Ce jenată se simțea când retrăia momentul! Dacă profesorul Alexe observase vicleșugul ei inutil, vai, ce avalanșă de ironii mușcătoare aveau să urmeze, cum numele va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor grăbi să plece pretextând treburi urgente și pe scări vor comenta: a îmbătrânit maman. Sidonia chemă chelnerița. Voia să facă plata. Achită consumația, supărată de-a binelea, făcu un semn cu mâna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Un roman? — Îhî. M-a bătut dintotdeauna gândul să-ncerc să scriu și eu un roman. — E mai greu decât crezi, spuse Adrian. Vasăzică nu te oferi să adaptezi Adăpostul pentru BBC? Aaa... nu, deocamdată nu, răspunse Șam, un pic jenat. Îmi pare rău. Înțeleg că tot complotul nostru îndreptat împotriva lui Fanny Tarrant a cam eșuat. — Da. — Te-a căutat Peter Reeves de la Chronicle? — Da. — Nu l-a interesat ideea? — Ba da, răspunse Adrian, dar cele mai compromițătoare detalii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ea. Mamă, cum poți să vorbești așa În fața unui viitor preot? Nu doar viitor preot, ci și un preot cu viitor, zise Amalia visătoare. Pentru că are prezent. Lângă el fericirea nu e numai o făgăduință neonorată, Însoțită de aceleași Încurajări jenate: va fi bine mâine, data viitoare, ne trebuie răbdare, ci și ocazia de a striga, acum și aici, În această lume, vreau să zic precum cele puține fericite: e bine! Dumneata ce părerea ai, domnule Coriolan? Coriolan ascultase cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pierdut și cea de-a doua cheiță pe câmpul de instrucție. Dar unde se găsesc obiectele cu pricina? Chiar aici, zise Petru. Intrară În „I. L. Caragiale”, care avea un raion cu articole de voiaj. Geamantane Însă momentan nu aveau, declară jenat librarul. Eventual peste o săptămână, când primeau marfă. Era un articol puțin solicitat de clienți. Și ora Închiderii pe deasupra. Ora Închiderii? izbucni Petru. Ora Închiderii ați spus? Mai sunt trei minute, domnule profesor, bâigui librarul. Vă rog să mă iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără a se gândi o clipă că În absența sa lucrurile s-ar fi petrecut cu totul altfel. Ochii săi luminoși erau umbriți din când În când de o ceață subțire melancolică, de visător incorigibil. Părea mai degrabă Încântat decât jenat că asistă la această scenă, ca și cum Împlinirea ei i s-ar fi datorat cumva Într-un mod miraculos chiar lui. Petru Însă Înțelegea că nu privirea candidă a intrusului Îl deranja, ci graba cu care Iolanda se desprindea de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care imita de minune argintul viu. Grija cu care și-o spăla În fiecare seară Înainte de culcare părea astfel răsplătită. Atâta doar că, din cauza bolii, orele sale de culcare erau tot mai greu de prevăzut. Simțindu-se privit se opri jenat. De emoție, uită să Înghită și Începu să tușească. Atunci se așeză lângă el și Îl cuprinse de după umeri. Îl strângea atât cât să nu-i Îngreuneze respirația. Tusea Începea să se calmeze, nu și tremurul accentuat al mâinii drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fac și farurile mașinilor noaptea În „faza de Întâlnire”. O privire care spunea mai mult decât ea Însăși dorea. Violeta abia mai respira În liniștea camerei, În timp ce respirația lui era tot mai sacadată și mai greu de stăpânit. Tăcerea asta jenată, iată un lucru cu care un regizor de film are Întotdeauna de furcă. Când se hotărî să Îi lase singuri, Violeta era Întinsă pe mochetă, epuizată de o Înfruntare care durase prea mult pentru o puștoaică de clasa a Xl-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu-l uităm totuși pe negustorul de antene, adăugă malițios Petru. El ar fi trebuit să distribuie Învățăturile lui Luther În vremea Reformei, și nu să vândă antene parabolice În zilele noastre, zise Iolanda. Adevărate rețetare ale cretinizării, completă Petru, jenat parcă de elanul său retoric pe care Iolanda nu Îl prețuia În mod deosebit. În fond, toată strădania sa de a veni În ajutorul doamnei Ster, chiar cu riscul unei mici chermeze de cartier, a urmărit În primul rând propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peste câteva zile, după ce ne mai relaxăm amândoi. Dacă te pot ajuta cu ceva în privința procesului, îți stau la dispoziție. Pot servi ca martor, dacă dorești, deși nu sunt persoana cea mai indicată. (Iese, grăbit... Intră conglomeratul Philip. E ușor jenat. Se îndreaptă încet spre Dora.) Philip: Ne scuzi! N-am vrut să deranjăm. Am așteptat o vreme la ușă... Ne-am gândit că nu o să dureze prea mult, oricum.... Dora: Întâi mă spionezi și apoi îți ceri scuze. Philip ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Avocatul acuzării se ridică repede din scaun pentru a face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții. (Râsete în auditoriu. Avocatul, ușor jenat.) Eu nu fac decât să reproduc dorința doamnei acuzatoare. (Se reașază în scaunul inculpatului. Picior peste picior. Își drege vocea.) Judecătorul: Starea civilă a doamnei acuzatoare este de minimă importanță. În sfârșit, să auzim plângerea dumneavoastră către doamna Dora. Avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]