127 matches
-
abitir decât în perioada sovieticilor. Am ajuns, acum, să avem doar... 66 de astfel de școli. Câte vor mai rămâne în următorii ani? Mă tem să întreb. Or, "prietenii noștri", ucrainenii, au găsit o metodă foarte eficientă de a lua jeratic cu mâinile noastre. Adică de a trage focul pe turta lor, tot cu mâinile unora dintre conaționalii noștri. Adică a cozilor de topor. Neprietenilor noștri nu le vine greu să găsească în fiecare sat câteva familii care, vorba ceea, scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vieții din așezare decît aceea dinlăuntrul locuitorilor ei. Tocmai de aceea am venit, din cauza caraghioșilor pe care, nu trebuie să uităm, prințul i-a trimis în Vladia. Chiar dacă nu s-a mai întors, tot a reușit să ne pună pe jeratic, excelența-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luminișul pădurii, făcea din el o ființă vie, agățată de viață cu toate legile și credințele ei. Egon mergea tăcut, alături de mine, legănându-și basmaua umplută cu ciuperci. Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte solitar, o grămadă imensă de jeratic, când ne-am oprit o clipă pe țărmul lacului negru, în care se reflecta integral, un munte semeț de zăpadă. În noaptea aceea Hilda, în văl negru, străveziu, s-a suit pe masa de brad din atelier, să schițeze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
elan. Elanii sunt cei mai imprezibili. Azi te ignoră și mâine te atacă. Sau ar putea să fie un linx. În Malibu Colony a fost o pumă, a intervenit Charlie. Au împușcat-o. Puștiul a tot îndesat vârful bățului în jeratic, până când vârful a luat foc. Uneori animalele și oamenii nu pot să se amestece, a spus Drew. Uneori oamenii sunt mai răi decât animalele. Jina s-a aplecat într-o parte ca să evite fumul. Ahmad a mai pus un butuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și venim. Cine n-ar vrea să mănînce păstrăvi fripți? Vin ș-ș-și eu! sări Nuțu. Dar acum, continuă Vlad, hai să mergem la peșteră, că ne apucă noaptea pe drum! Și iar porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul îi povestea despre puterea și nemurirea șarpelui, care-și leapădă pielea bătrână ca pe o haină veche, despre obiceiul numit "fiertul mărgelei". într-o anume zi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oi duce să mă hodinesc oleacă. Tu să faci la fel. Pe urmă să citești în cele cărți fiule. După plecarea bătrânului, am băgat de seamă că prin tot trupul meu alerga deja o herghelie de cai năzdrăvani hrăniți cu jeratic...M-am întins pe crivat și în scurtă vreme am ațipit...Cât oi fi dormit nu știu dar la un timp am simțit cum o mână moale îmi atinge fruntea, în timp ce un glas rostește aproape șoptit: Scoală, fiule, că pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
leul Zicând: ai slănină și pâine și le ții numai pentru tine, lepădătură burgheză, în loc să faci parte la toți, care suntem la fel de flămânzi?... Iar Enea Căpută, încrâncenându-și privirile, încât în bătaia lămpii, ochii îi ardeau, ca doi bumbi de jeratic, unul oglindind o flăcăruie verde, iar celălalt, având o răsfrângere albastră, l-a înfruntat pe Duran Zicându-i: îți convine să dispui de ceea ce nu-i al tău, calicule, dar dacă te simți așa de cu dare de mână, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl ținea gura, un cântec în care era vorba de muzicanți de culoare și fără vedere, ce se opinteau în trompete, saxofoane, pistoane și tromboane, reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași dolofani și meditativi, răzbătu printr-un portal de ipsos și teracotă, înfundat cu spărturi de faianță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care bătrânii își ștergeau ochelarii de sticlă ieftină, cu evlavia păstrării unor lentile de o limpezime extraordinară ale firmei Karl Zeiss din Jena; cu negustori armeni meditativi, ce-și încălzeau, iarna, degetele, ieșind din mănuși fără burice, la cățui, cu jeraticul pe jumătate stins, ca și cum tot ar mai fi avut de dat rest, în monedă măruntă de argint, cu cap de rege în efigii tocite, unor clienți care cumpărau stafide, acadele și alte multe produse coloniale, escamotate de comerțul socialismului biruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm!... Se reculese, pâcâind din luleaua stinsă, pe care o animă pufăind insistent și îndelung, reaprinzându-i jeraticul, sub arabul cu turban de argint, apoi glăsui: Pentru o reprezentare a vitezei Luminii, vă reamintesc că, într-o secundă, o undă luminoasă poate ajunge de la Pământ la Lună! Sau, cum revelează Balada magică a fratelui meu O'Piatră, invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și un Megateriu, nu numai frigul de afară. Cine o fi lăsat-o atât de deschisă? Oare eu oi fi uitat-o? Înainte de a închide canaturile ferestrei, Profesorul simți cum adie o suflare de vânt și cum un moment incandescența jeraticului din șemineul de piatră resuscită în vatră, înălțând un lujer subțire și strălucitor de flacără. Cadrul vinețiu-lucios al oglinzii de Murano se învioră și el, stârnind luarea-i aminte, care i se deplasă spre contururile ce zămisleau din străfundurile proiecției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răsunat glasul înalt al ușierului, odată cu deschiderea largă a ușii sălii tronului. Vodă Ștefan, mai mult scund decât înalt, cu fața bălaie de-a curmezișul căreia stau frumos răsucite mustățile ca spicul grâului. Ochii... Da! Ochii ca două fărâme de jeratic se mișcă fără încetare de la un boier la altul, de parcă i-ar cântări din priviri. Bun găsit, boieri! Să trăiești, măria ta! au grăit boierii într-un glas. Sunteți toți? Au lipsește careva? Toți, mărite doamne! a răspuns postelnicul în numele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lui osoasă pe frunte și m-a privit lung. În cele din urmă, m-a întrebat părintește: Ce-i cu tine, fiule? Ce gânduri te muncesc de n ai hodină? Toată noaptea te-ai zvârcolit în pat ca șarpele pe jeratic și vorbeai, vorbeai mereu. Vorbeai chiar cu mine despre niște hrisoave, ispisoace și urice domnești. Mă întrebai mereu ba de una ba de alta. Te simțeam când bucuros, când trist și spuneai vorbe aspre către unii voievozi sau chiar fețe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a terminat vorba și a și luat-o la picior, cu mersul lui mărunt...Cu greu mă puteam ține de el. Când am ajuns în chilioara lui, mi-a arătat ce are de mâncare: Uite aici niște pește făcut pe jeratic și niște sirop de zmeură, ca să ți ogoiești setea. După ce mi-a rânduit toate dinainte, s-a retras în chilioara lui. La o vreme, s-a întors purtând în brațe un maldăr de cărți, pe care mi le-a întins
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe un cer de ianuarie, caii care l-au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
La 15 ani în suflet crește o câmpie, pe câmpie îngerii culeg păpădii coapte pentru a împleti lună nouă și stele perechi... La 15 ani adormi sub un măr și te trezești Greuceanu strunind căpăstrul unui armăsar nărăvaș, ce înfulecă jeratic din podul palmei. La 15 ani, pe vreme de secetă, te trimite mama tocmai în capătul satului să aduci o găleată cu apă, iar tu, puiul mamei, o iei la deal pe firul izvorului până în cer și te întorci seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până la capăt, atât de simplu... Petru a ales luna plină și scara coșarului; nici un ciob de lumină în vatra cerului; Dumnezeu, ca un balaur cu 7 capete, scuipa rouă peste fiecare stea coaptă. Viața dă în foc, se scurge peste jeratic, clocotește precum smoala în cazanul constructorului, se depănușează viața prin toate ungherele, desface picioarele cât să încapă un înger; primul drum, în podul palmei, ultimul, printre fire de iarbă îngerul desenează indicatoare de circulație. Fierbe domol viața la foc mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
calul floarea de păpădie până-și umple burta cu rouă, potcoavele îi scapără scântei de lună plină, coama înverzește a iarbă de coasă, primăvara sub șa ca sub o ultimă brazdă de zăpadă... În genunchi, păcătoșilor, în genunchi! Paște calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia, antirimul, cămașa, pantalonii, sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în postul mare.) Acareturile se topeau unul câte unul. ("Bogățiile ard cu flacără albastră în noaptea de Înviere", spunea mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două umbre aprinse se țineau de mână. Desculț, dansul pe jeratic este invocarea supremă: "Doamne, coboară din cer și vezi, și cercetează viața aceasta pe care a plantat-o dreapta ta și o desăvârșește pe ea!" Pielea, precum o coajă de apă ce se evapora a ploaie de patimi; părul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pasăre, într-un ou de pasăre, într-un zbor neînceput. Dansează! Suntem în Cana Galileei, s-a terminat vinul, Iisus va face prima minune; sângele său va domoli toate însetările, toate bețiile lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu pubisul Irinei, se încarcă pentru mine cu o senzualitate atât de profundă, încât nu-l pot pronunța fără un frison). Apropiindu-se de centrul scenei, liniile tind să se răsucească, să devină sinuoase, ca fumul de la un vas cu jeratic, unde ard bietele arome, relicve ale unei drogherii armenești a cărei faimă - uzurpată de localul în care se fuma opium - provocase mulțimea, care voia să răzbune bunele moravuri, s-o jefuiască; liniile se răsucesc, ca o coardă invizibilă care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]