324 matches
-
în ordinea apelului ne urcam în vagoane. Vagon după vagon se completează și se dă, toată marfa vie, în primirea pazei, securitatea. Urcați în vagoane, fiecare din noi ne căutam un loc. Ne asezăm pe sumarul bagaj, legat în pătura jerpelită... Obidiții sorții, înghesuiți în vagoane, treceam prin fața coloniei, care era așezată, față de calea ferată, la vest, pe o pantă lină în urcuș. Din mersul trenului vedeam toate barăcile, defilând parcă, prin fața noastră...Lăsam în urmă o viață hărțuită, un loc
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ești fată, te înțelegi foarte bine cu băieții. Bancurile lor porcoase și provocările fizice nu te afectează, deși uneori nu înțelegi de ce te iau așa de tare peste picior. Une ori se uită la pieptul tău, apoi la pantalonii tăi jerpeliți și uită de sâni; te simți în siguranță, pentru că lucrurile nu se vor complica. Băieții consideră că ești deșteaptă, căci aprobi tot ce spun ei și ești în stare să ții ritmul cu fumatul, berile, cu statul în ploaie și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
4,20, Adjud, sala de așteptare în frig, întinși pe bănci ori rînduiți pe scînduri de bagaje, băiatul cu legătura de mături cu coadă lungă, tîrnuri la căpătîi, te-ai ridicat, ai simțit aproape, ghemuit iar în scurta de piele jerpelită, scaunele în calorifere, încercîndu-le, sînt reci! mobilierul pune în vedetă omul imobil, baloturi de haine și fibre de mușchi încordate în frig, design actul de supraviețuire estetică la mobilier și cugete în dumbrăvile răcori, Semiramide a zis-o, eminescian, cizme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în spate, până îl îngenuchează, ceea ce-l face să verse și mai mult și să se înece. Este lăsat să-și tragă răsuflarea. Mai varsă de câteva ori tot felul de lichide și chiar firicele de sânge, murdărindu-și costumul jerpelit, apoi trage două guri mari de aer în plămâni. Un aer rece și îmbâcsit, putred, care îi provoacă și mai multă greață. — Revino-ți în fire, tâmpitule ! Și iar este luat pe sus, mai merge puțin până coboară câteva trepte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
1961, Pârcălab s-a întors "avariat", la ora 3, de la barul "Melody" și că, la 23 ianuarie 1962, ora 17, Varga se afla căzut sub masă la restaurantul "Universității"? Drept răspuns, Teașcă mi-a adus și arătat o veche agendă jerpelită, cu titulatura "Carnetul apicultorului" (?) în care-și notase, cu rigoare și năduf, amănunte relevante pentru "viața sportivă" a fotbaliștilor de la "Dinamo". În carte, însemnările cu pricina le-am mai periat, le-am mai domolit... Aflați c-am găsit în pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Doi, trei, poate patru și cinci kilometri i-am străbătut, apăsați de groază. Am văzut curți, sute de curți, ca niște funduri de cenușare stricate ; oameni reduși la a șaptea parte din om, priviri sleite de o descurajare chiorâșe, copii jerpeliți și strâmbi, mame de zdrențe, ca păpușile de bâlci, bărbați ca niște mături uzate până la coadă” <endnote id="(398)"/>. Probabil că În acest text pamfletarul Arghezi a exagerat starea de sărăcie În care trăia evreimea, cu scopul de a contracara
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
găsi obiectul, la unul din acei comercianți ambulanți la care puteai găsi orice, de la zorzoane de pus la glezne pînă la cartele de memorie de 16 sau 32 GB (că doar eram în patria informaticii). Era o umbrelă bărbătească, neagră, jerpelită și cîrpită, ieșită parcă dintr-un episod mizerabil al unui roman de Dickens. Pentru orice eventualitate ploioasă, bietul obiect avea să ne fie la îndemînă, în autocar, în orice moment. Lucrurile au luat o întorsătură enervant-hilară cu ocazia transbordării noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
deschis ușa. Casa era-ntunecată și avea un aer Închis. Haine, cărți, ziare, farfurii murdare și pahare erau Împrăștiate pe scaune și pe mese și pe podeaua murdară. Am dat la o parte un teanc de reviste de pe o canapea jerpelită. - Stai jos, am zis. Ai marfa la tine? - Mda, am pitit-o. Și-a desfăcut șlițul și a scos un plic dreptunghiular de hîrtie Împachetat În stilul junky, cu un capăt băgat În celălalt. Înăuntrul plicului erau altele două, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de alta a gardului metalic. Jandarmul spune către „pachetul” pelerin, pe un ton confesiv : „Ca anul acesta nu a fost niciodată, nu ați avut noroc. Ploaie, umezeală, multă lume, delegații oficiale”. În fine, un alt dialog între un bărbat îmbrăcat jerpelit și un jandarm : „Multă lume sărmană aicea, domn’ jandarm !”. Răspunsul jandarmului cade ca o lamă de ghilotină : „Da’ ce credeai, că dacă erați milionari mai veneați aici ?”. Rândul de noapte, după ora 21.00. și în acest an am avut
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ochi fosforescenți, fioroși, care erau fixați pe osul meu. Mă trecea un fior rece și am început să strig cît pot: Degeaba, este osul meu... cu decret... dl. Iliescu... Atunci au apărut o mulțime de cîini, care de care mai jerpeliți, mai costelivi, mai hulpavi. Intențiile lor erau clare și mi-au blocat orice posibilitate de scăpare. Ham, ham, dă osul, anafura mă-tii! țipă un dalmațian. Eram disperat că nu pot să-i înfrunt, erau prea mulți și o înfruntare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în intenția patronului ar trebui să fie caldă și discretă este morbidă, sepulcrală. Clienții beau holercă. Prin vitrine par o adunare de strigoi care și-au părăsit lăcașul pentru o nocturnă macabră, poate din cauza luminii verzi. * O femeie tânără, știrbă, jerpelită, consumată, decăzută, semănând cu celebra "băutoare de absint" a lui Picasso, mă acostează cu respect, cu timiditate studiată; e expertă a sordidului, îmi cere bani pentru o pâine. Îmi spune, confidențial, că tocmai a plecat de la Spitalul de psihiatrie, învoită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nemulțumit, de avea dreptatea de partea sa. Sunt, din acest punct de vedere, cu totul și eu de partea lui: ba, mi-am montat, pe masa la care scriu, un mic grup emblematic, o statuetă de lemn reprezentând un cerșetor jerpelit, jigărit și ciung, ținând în mână un talger special (pe care l-am găsit într-un beci de antichități din cetatea Sighișoarei, un coșuleț de nuiele împletite, cu fundul de tablă, pe care se mai vede vopseaua roșie, ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
corabie, numai un imens pustiu de culoarea cernelii albastre. Și cerul pustiu. Viitorul e în ouă Uneori, cuprins de sentimente obscure cărora nu le deslușesc înțelesul, o iau razna, căutând ceea ce nu am pierdut, înspre marginile tot mai vechi, mai jerpelite ale orașului. Case fără număr, câte o capră speriată, vântul care șuieră în voie și mai ales o tristețe leneșă, o abulie melancolică, ce mă îndeamnă spre acele teritorii insalubre, nerecomandabile unui om cu scaun la cap. Eu însă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
om, slab, cu membrele lungi, cu o barbă lungă, tot timpul răvășită. Ceea ce mă făcea să-1 evit era duhoarea sa personală: gunoiul și chirpicii făceau parte din structura sa, de aceea mirosea atât de urât. Haina preoțească, foarte veche și jerpelită, era unica lui haină; purta ghete mari ca niște cizme direct pe piciorul gol, fără ciorapi, pentru economie. Misiunea mea, când ne duceam la dânsul noi fiind rude de mâna a zecea, dar singurele lui rude era să-i dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
frig și ningea. Pelerinul nu purta alte veșminte decât niște nădragi de pânză groasă care-i ajungeau până la genunchi lăsându-i picioarele goale, ceva încălțări, un pieptar de stofă neagră ros de tot pe la umeri și o manta scurtă și jerpelită. 50. Ajunse în Veneția la jumătatea lunii ianuarie 1524. De la șplecarea dinț Cipru, călătorise pe mare toată luna noiembrie, decembrie și o parte din ianuarie. În Veneția, unul din cei doi care-l găzduiseră înainte de plecarea la Ierusalim îl întâlni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu ajutorul acestuia au fost oprite. Aducea hergheliile în bătae de biciu etc. "De unde mai nainte, când țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
știe că e mai cool să creezi o modă decât s-o urmezi. Inteligența lui tăioasă și neliniștită strălucește pe schelăria sumbră a acestor filme ca un diamant mare cât hotelul Ritz, ascuns - din pudoare și eleganță - sub o husă jerpelită. Marfa, și nu banii (dialog cu Mihai Chirilov) „8. Nu se acceptă filmele de gen.ș Dogma ’95 Alex. Leo “erban : Am auzit recent o chestie nemaipomenită în legătură cu Marfa și banii : i s a reproșat, de către nu știu ce ziaristă de doi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-i cazul să muncești atât de mult. Stai și tu jos și ascultă-mi povestea“, zise demonul. Țăranul s-a uitat atent la fața demonului. Știa că nu e bine să stea de vorbă cu el, dar văzându-l așa jerpelit și obosit... Ceva m-a lovit peste obraz. Ceva plat și moale. Nu ceva mare. Ce se întâmpla? m-am întrebat. În clipa aceea m-a plesnit iar. Am ridicat mâna dreaptă să scap de lovituri, dar degeaba. Am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai avut probleme cu erecția. Ba dimpotrivă, a fost perfectă ca piramidele din Egipt. Părul ei mirosea a proaspăt și arăta minunat. Canapeaua - frumoasă și solidă. Ca pe vremuri, când canapelele erau canapele. — Grozavă canapea! am exclamat. — E veche și jerpelită. Tocmai mă gândeam să-mi cumpăr una nouă. — N-o să mai găsești una ca asta. — Bine, nu mai cumpăr. Am cântat apoi Danny Boy împreună cu Bing Crosby. — Îți place melodia asta chiar atât de mult? întrebă ea. — Da, foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eram gata pentru noaptea care începea. Invitații începură să apară. Costumația era îndeajuns de previzibilă: vampiri, un lepros, Jack Spintecătorul, un clovn monstruos, doi asasini cu topoare, cineva care părea doar să se ascundă sub un cearceaf enorm, o mumie jerpelită, câțiva sataniști, apoi un număr de manechine celebre, un țăran ciumat și, așa cum era de așteptat, toți studenții mei erau zombi. Cineva pe care nu l-am recunoscut venise costumat ca Patrick Bateman, ceea ce nu mi s-a părut deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ăăă, de pe la Răzvan. Îi spun că fac bine. Îi place răspunsul meu stereotipic, îmi zâmbește. Nu știu cum să închei conversația asta palpitantă, așa că mă uit prin jur. Îl văd pe Răzvan. Mă vede și el și se apropie. Poartă un tricou jerpelit peste care și-a pus un sacou roz bombon. Îl pup, îl întreb unde-i Miki. E și ea pe-aici. Băi, aveți haleală acolo. A făcut Miki niște cârnați bestiali, to’ felu de nebunii. Îi zic că nu mai
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
maldăr de umerașe cu o mână, în timp ce, cu cealaltă, examinez cu grijă fiecare obiect. După un sfert de oră mă apucă febra musculară. Exact în clipa în care îmi propun să iau o pauză, se strigă bingo. Găsesc un hanorac jerpelit, de un prost gust frate cu răpirea din serai. E perfect, dar o să fie nevoie să-l mai murdăresc pe ici, pe colo. Mă adâncesc în admirația țesăturii decolorate și învechite de vreme. La un moment dat simt că cineva
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
degetul și se întoarce spre o doamnă cu mustață. Ți-am zis io, Geto, că el e? Amărâtu n-are bani nici să se tundă. Ia uite ce barbă are, zici că-i maimuță din preistorie. Mă uit la hanoracul jerpelit cu care am rămas în mână. Probabil că n-are mai mult de jumătate de kilogram. Cu doar doi lei mi-aș fi făcut cel mai senzațional costum pentru spectacol. Păcat. Pun hanoracul pe umeraș și ies din magazin. Next
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Neamul Șoimăreștilor. Nu înțelegeam nimic din Țara de dincolo de negură, până am fost speriat de Insula misterioasă, dar acaparat de Cei trei mușchetari, care erau patru, și nu înțelegeam de ce. Ziua ca ziua, însă noaptea începea ghicitul în niște cărți jerpelite, reparate cu cerneală neagră și roșie. În cele din urmă doamna se retrăgea, mai scria la lumina unei lămpi între dosare mai mari, mai groase decât niște cărămizi. Ziua eram obligat să fac liniște, noaptea eram culcat devreme și mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ceară topită. Imaginea se estompează. Pierde orice reper de timp și spațiu. Ce țară e asta, fără ferestre? Prăpăd de ninsoare. Ferestrele sunt astupate de troiene. Un necunoscut doarme ghemuit pe masa din sufragerie, cu mâinile vârâte în mânecile hainei jerpelite. În bucătărioară, un copil s-a cuibărit pe blatul de lucru, cu capul pe o caserolă. Într-un colț stă tupilată Clementina, țigăncușa care cerșește la intrarea supermarketului din Genevilliers. Are unsprezece ani și e româncă. Din când în când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]