155 matches
-
o statuie a acelui om vrednic de milă. Undeva în străfundul inimii sale, omul năzuiește după cineva care să-i fie alături toată viața, să nu-l trădeze și să nu-l părăsească, fie el doar un câine bolnav și jigărit. Omul acela s-a preschimbat într-un câine amărât de dragul oamenilor.” Samuraiul repetă în sinea lui parcă pentru a se convinge: „Într-adevăr, omul acela s-a preschimbat de dragul nostru în câinele care ne este mereu alături. În foile scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea o găină bătrână și jigărită, așteptându-și clientul sau moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie de metal o monedă care declanșă mecanismul unei cutii muzicale. Pe acordurile unui vals vienez găina țâșni în picioare și, rotindu-se în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Dumnezeu, nu-mi stă în putere să pot acorda vreodată iertarea la asemenea jigodii. Ploșnițe protejate prin lege Cu ocazia trecerii în neființă a unui boschetar devenit pentru un scurt timp celebru, ca până la urmă să moară ca un câine jigărit, uitat de toată lumea, într-o garsonieră mizerabilă de închiriat, am scris și eu vreo câteva rânduri, ce-i drept, cam aspre împotriva celor care cândva s-au scălâmbăit ca niște clovni de prost gust în fetidul circ de tristă amintire
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea o găină bătrână și jigărită, așteptându-și clientul sau moartea, care din ei o veni mai curând. Filip introduse într-o cutie de metal o monedă care declanșă mecanismul unei cutii muzicale. Pe acordurile unui vals vienez găina țâșni în picioare și, rotindu-se în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
celalalt tărâm. Se Întorceau pe cărări ocolite, În toiul nopții, ca să nu fie văzuți de săteni. Un timp, se ascundeau În casă. Apoi, după ce se Întremau, Îndrăzneau să iasă la lumină. Umblau târându-și cu umilință umbra pe ulițele satului, jigăriți și temători ca niște câini ajunși pe drumuri. Despre lagăr lumea vorbea vrute și nevrute. Despre unii se zvonea că și-ar fi mâncat propriile excremente, despre alții, că s-ar fi atins și de carne de om. Onisei venise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a recunoscut pe moșneagul pe care-l întâlniseră în Salmon, cel care-i invitase la masă în cazul în care supraviețuiau până acolo. Structura pe care el o numise cabană era așezată pe un banc nisipos, împresurat de niște pini jigăriți. Jina a zărit o serie de construcții fără nici o legătură una cu cealaltă, din punct de vedere estetic, care erau înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia cu două șoproane. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pot bucura până și de mohoreala unor zile ca aceasta de azi. M-a lăsat să-i întorc spatele acelui Argeșanu, cu nepăsarea cu care, pe trotuarul de vizavi, doarme acum bătrâna cu sacoșe multe. La picioarele ei, un câine jigărit încearcă să se cuibărească, făcându-și culcuș sub mantaua ei de pompier. Dintr-un colț al treptelor fostei intrări a cinematografului se scurge o dâră de urină. Nu scriu pentru că vreau să scriu neapărat așa ceva. Este în orașul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Își comadă o plăcintă cu mere și o cafea. Cafeaua o bău turnând câteva picături de Alexandrion În ea, cu gândul să se dreagă. Cât despre plăcintă, simpla ei vedere Îi făcu rău, astfel că Noimann o aruncă unui câine jigărit ce-i da, nu se știe de ce, mereu târcoale. Ieșind din birt, stomatologul Paul, strângându-și geanta de voiaj la șold, trecu În sala de așteptare, plină de tot felul de boccele, de fum gros de țigară și de fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
urma. În fundul acestei văi ea a întâlnit un pustnic bătrân cu o barbă albă ce-i ajungea până la brâu și o înfățișare venerabilă. Acest pustnic, care părea uscat de bătrânețe și de post, mergea la pas călare pe un asin jigărit. Prințesa, care nu mai putea de frică, l-a implorat să-i salveze viața și s-o conducă până într-un port la mare, de unde să se poată îmbarca pe o corabie și să părăsească Franța, spre a nu mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vadă legătura dintre el. Simțea o sudoare rece la încheieturile mâinilor, pulsând-i. Apoi o voce supărată. „Carter, cine-i tipul ăsta? Ce caută aici?” Danny se întoarse, afișând un zâmbet pacificator; văzu un tip gras într-un smoching alb, jigărit, și cu o pălărioară „1950” cu steluțe verzi. „Detectivul Upshaw. Doctorul Katz?” Grasul începuse să ridice mâna, apoi o lăsă să cadă. „Ce faci cu cadavrul ăla? Cu ce drept vii aici și te bagi în munca mea?” Carter se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe lângă mine când lucrez e de ajuns să-mi cauzeze un infarct. De parcă n-aș putea să fac și treaba mea, și pe-a ei fără să mă ambalez atâta, ca ea. Ha! Nu e decât un pui de găină jigărit, dacă e să mă Întrebi pe mine. Habar n-am ce vede Derek la ea. Am coborât scările rânjind. Lou reușea de fiecare dată să mă Înveselească. Treptele erau foarte aglomerate din cauza femeilor Îmbrăcate și machiate care se Îndreptau hotărâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece nu adia vântul, Soare Răsare atârna parcă neputincios, de catarg, asemenea togăi unui senator roman. Un câine maro, jigărit și fricos, luase la mirosit toate florile din stratul de flori ce se afla în grădina interioară. Nu-mi puteam imagina de ce trebuie un câine să adulmece flori, pe o zi ploioasă. Scriam și scriam, iar când mă durea tăietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din care face parte și dânsul, în clipa plecării, strîngîndu-i mâinile mișcat, frățește, îl rugă să-l însoțească până la preotul satului, să cunoască barem și pe celălalt îndrumător al poporului. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge, iar un moșneag scotea apă din fântâna cu roată pentru adăpatul vitelor. ― Uite-mi toată familia! zise învățătorul Dragoș, arătîndu-i, după ce Titu își luase rămas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ham, parcă ai fi câine, și nu om! Că doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne ajute Dumnezeu și nouă! Femeia boscorodea în tindă. Glasul ei tânguitor îi borșea sângele. Lângă dânsul, stătea liniștit, sorindu-se, câinele jigărit și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului și tu, nu-mi sta-n picioare! Câinele chelălăi prelung și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ai dacă poți să te plimbi pe stradă cu un killer personal în lesă ! L-am trezit din somn. Sare speriat într-o parte și începe să latre neconvingător. Eu sar în partea opusă. E mare, dar costeliv și jigărit. E derutat, nu știe ce să facă, să mă muște sau să fugă. Îl privesc drept în ochi : oare cui i-o fi mai frică dintre noi doi ? Mă privește la rîndul lui și parcă are o revelație : se întoarce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
baba dă-i cu poveștile înainte : cum fusese Ioaniu preferatu lu Averescu și cum l-a rănit la Predeal și la Mărăști și el mai știe pe unde, și ce decorații avea, și cum se-ntâlnise ei și era ea jigărită și amărâtă și-mbrăcată-n negru după bărba-su. Și cum el iar se amorezase de ea, că fusese el și mai-nainte, da nu-ndrăznise să-i spuie. Asta lu mutu s-o spuie că nu-ndrăznise ! îndrăznise ei mai mulți, înșirase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să cazi în picioare ! Ce noroc are unele-n viață, își zicea în gând. A țâșnit în spatele ei ceva, se-ntoarce repede, și inima mai să-i sară din piept : — Ptiu, drace, zice, ptiu, drace, zââât d-aici !... Un motan jigărit și c-o blană năpârlită, ca vai de el, coboară dintre crengile părului. Ce păr mai era și ăsta, ce pere mari, zemoase făcea ! Acu s-a chircit, s-a uscat, vara trecută l-a năpădit și omizile. Cum să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un miros putregăios; În celălalt capăt al camerei există un dulap, pe ușa lui, o oglindă, În care mă privesc și am sentimentul foarte ciudat că de fapt sînt Într-un muzeu. Îmi mișc mîinile, dar reflexia mea, care arată jigărită și Îmbătrînită prematur, nu și le mișcă, acesta nu sînt eu, pielea mi se face de găină. Ba ești, ești Într-un muzeu, nimic din viața ta nu e real, Îmi spune reflexia, are cearcăne galbene, de om bătrîn și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce știam noi, niște mucoși, rîdeam că răsturnau ăia gardurile... Soldații? Veneau așa, pe rînd, unii intrau prin gospodării și Își luau ei, alții cereau... Nu arătau toți ca niște soldați, erau ca vai de capul lor, n-aveau uniforme, jigăriți... mă rog, o dată, a venit unu’, avea o barbă blondă... cred că era ceva Învățător sau profesor... cu buzunarul de la pieptul tunicii plin de creioane colorate și ne-a desenat pe noi, copiii, pe o hîrtie maro de ambalaj... Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
altarul rural al vreunei mici zeități locale. Numele tradițional este „Pârâul lui Lud“, dar e mai cunoscut sub denumirea de „Micul poznaș“. La celălalt capăt al Institutului, perpendiculară pe el, se găsește o construcție lungă de beton, în prezent cam jigărită și în paragină, ridicată prin anul 1920, în stil Bauhaus, și considerată la acea vreme drept un model de arhitectură modernă. Între capătul acestei clădiri (numită „Camerele din Ennistone“) și capătul grădinii se înalță un zid din cărămizi galbene smălțuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu mai existau decât "remize", eșecuri. De orice cauză mă apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era la sfârșit decât un pumn de nisip. Eram istovit după un asemenea proces. Cu ochii înroșiți de nesomn, jigărit, neras și abătut. Zile întregi umblam ca un câine plouat. N-aveam chef de nimic și nu mai vroiam să vorbesc cu nimeni. Mă simțeam într-o stare de disperare cumplită. A început chiar să-mi treacă prin minte gândul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de vegetație, la câmpurile cu rare tufe de cactus, și nu pot evita un sentiment de dezolare. Ne oprim să vedem o mină părăsită, de unde s-a extras borax. Transportul minereului se făcea cu catâri. Soarele e năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o pădure de curmali străbătută de un pârâu care seamănă cu pâraiele de munte de la noi. E la fel de limpede și mă reped să mă spăl
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îi plăceau. Se gândi la muncă - era leneșă - dar nu putea fi cine știe ce greutate. Cu toate că n-o văzuse de atâta timp, Elena abia înainte de a o concedia examina scrutător pe domnișoara Noriea. Ieșită de curând din spital, Mika-Le era cam jigărită, purta un bn.-ton lăsat jos pe ochii galbeni, vestiți pentru enigma lor suspectă. Acum ochii Noricăi, cam blegi, nu exprimau dc-ît o mare atenție către comenzile scurte ale Elenei. Vîlvoiul părului arăpesc era strâns la spate cu două ace
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mă muște, se plânse bătrânul. Cred că are și o boală urâtă de piele. ― S-a strecurat azi-dimineață în curte, îl lămuri Julius. A încercat grădinarul să-l alunge, pe urmă i s-a făcut milă, căci e șchiop și jigărit. Dar nu despre câine vroia Julius să discute. ― Cum vă explicați că nu mai e praf? Și, totuși, vântul n-a încetat. ― N-am nici o explicație, ridică din umeri doctorul Luca. ― Dar s-a mai auzit ceva despre expediție? De
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]