710 matches
-
se află deja pe masă, reveni iar asupra subiectului: — Mai spune-ne câte ceva despre isprăvile domnului Myatt. — E foarte drăguță, spuse Janet Pardoe, cu Înduioșare evidentă. Domnul Savory aruncă o privire spre Myatt, ca să vadă dacă acesta nu se simțea jignit, dar lui Myatt Îi era mult prea foame. Își savura prânzul lui Întârziat. — Evoluează pe scenă, nu-i așa? Întrebă el. — Da. Varieteu. — Am spus eu că era dansatoare În ansamblu, remarcă Janet Pardoe. Avea pe undeva o notă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe fată, prinsă de ritmul nervos al pantofului, dirijînd parcă aparatul de radio. Doar un surîs discret, parșiv, scăpat atenției șoferului, preocupat de șoseaua în curbă, lasă, fără urmă de îndoială, să se înțeleagă răspunsul ei: "Să vezi și restul..." Jignit că a rămas fără un răspuns, înfuriat de siguranța cu care fata și-a ocupat locul de favoare în cursa condusă de el, șoferul se gîndește să atace direct: Știi, domnișoară, uneori, cînd întîlnesc o imagine frumoasă, unor șoferi li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asigur că nu vom începe o slujbă pe care s-o sfîrșim în zori, deși asta ți-i obsesia. Ochii ei, amețiți deja de băutură, rămași însă reci și aspri, se ridică spre Mihai: M-am simțit cu atît mai jignită mereu, cu cît tu, știindu-mă mama Doinei... Mama Doinei! exclamă Mihai furios. Mai degrabă aș fi jurat că-i ești soră, decît... Maria face un gest brusc, de fiară lovită. Mihai s-a oprit, înspăimîntat: în fața lui, stă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe să le simtă în ultima vreme. Salută și iese, coborînd la parter să ia liftul, jignită adînc de apropo-ul cu cabana. "Deseară îi spun lui Iftimie. N-are decît să-mi găsească un post la el, ori în altă parte. Și să nu-l mai prind că-l invită pe Haralamb la noi, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Apar tot mai mulți inși care nu se simt cu adevărat bine decât umilindu-i pe cei din jur, având ce nu au ei, permițându-și ce nu-și permit cei mulți. Umilitorii se hrănesc din privirile uneori speriate, uneori jignite, alteori jinduitoare ale celorlalți. Ei nu se simt mari decât dacă reușesc să-i facă pe alții să se simtă mici. Averea devine în primul rând un mijloc de a umili. Și, iată, de a ucide. Poate asta e cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
este o catastrofă pentru neam. Și când te gândești că această maximă este un simbol, este cheia destinului nostru! Orice proverb, orice reflexie populară românească exprimă aceeași timiditate în fața vieții, aceeași nehotărâre și resemnare. Va trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudându i-se înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sunt un titlu de glorie. [...] Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întârziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
comedie proastă, că am trecut de la o teroare trivială la o libertate trivializată, îl suport cel mai greu. El mă face să vreau să uit tot ceea ce acești ani m-au silit să aflu. Înainte de decembrie ’89 „libertatea era umilită, jignită, călcată în picioare, batjocorită, dar credința în libertate rămăsese intactă. Teroarea nu putuse distruge în noi și respectul pentru libertate. [...] Comunismul era privit ca o fatalitate, ca o nenorocire de import. Nimeni, cu excepția, poate, a unor dogmatici opaci, nu credea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
m-am oprit. Din ochi îi ieșeau flăcări și fum. - Scuză-mă, am zis, chestia din mașină... chiar îmi pare rău, era doar... erau de mai de mult acolo... - Niciodată, zise Anca. Niciodată nu m-am mai simțit atât de jignită și de umilită. La nunta mea. La nunta mea! (accentuase prima dată „nunta“, a doua oară „mea“, deci am ascuns un zâmbet. Mai lipsea să accentueze „la“). Cum poți să faci așa ceva? Tu îți dai seama... - Te rog, am întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
par de nerecunoscut. Nu mă îndoiesc că Lotaria asta (așa o cheamă) le-a citit conștiincios, dar cred că le-a citit numai ca să găsească în ele propriile ei convingeri dintotdeauna. Am încercat să i-o spun. A replicat, puțin jignită: — De ce? Dumneavoastră ați vrea ca eu să citesc în cărțile dumneavoastră numai convingerile dumneavoastră? I-am răspuns: — Nu e așa. Mă aștept ca în cărțile mele cititorii să citească ceva ce eu nu știam; dar pot să aștept asta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce voia respectivul printr-o asemenea Întrebare, dar, după ce șovăi o clipă, răspunse pe același ton: - Cu propriul meu drept, singurul pe care Îl recunosc, preciză. Cu dreptul pe care l-ați avut voi pînă acum să mă umiliți, disprețuiți, jigniți și loviți de cînd mi-aduc eu aminte - făcu o pauză scurtă și Îl privi fix, cu ură. Mereu m-ați asigurat că sînt un monstru și ați repetat asta de atîtea ori, că am terminat prin a mă ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dăruiască În Întregime, deși Îi iubise nebunește pe Rodrigo de San Antonio, Germán de Arriaga și chiar pe Diego Ojeda. Iar acum se afla acolo, supusă În cele din urmă unui bărbat - era oare bărbat acea arătare? -, ținută În lanțuri, jignită, folosită și umilită cum nu aveau să fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
respinge pe acei bărbați care nu fuseseră În stare s-o facă să li se supună, pe cît de mult Își dorea ea, inconștient, să se simtă subjugată. Cum să Își mărturisească ei Înseși că tînjea să fie disprețuită, umilită, jignită, lovită și redusă la simpla condiție de receptacul al nevoilor sexuale ale unei ființe respingătoare și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să accepte autenticitatea dezechilibrului ei mintal și faptul că aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tot eșafodajul acesta de inteligență și șiretenie. "Dar dacă reușește?! Dacă oricum reușește, chiar dacă ați acționa împotrivă, așa după cum vă dictează obligațiile de serviciu și poate și cele de convingeri. Caracterul nu intră în discuție, nu trebuie să vă simțiți jignit, caracterul nimănui nu intră în discuție atunci cînd se declanșează o asemenea acțiune, o acțiune de modelare a viitorului, am putea zice. Deci ceea ce trebuie să vină, să se petreacă se va petrece împotriva tuturor. Sau, aici zîmbi-rînji, din cauza tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
loc de rochie, îl prinse de guler și aproape că-l purtă pe sus până la masa unde își aveau locul. Îl trânti pe scaun și începu să dea din gura strident rujată, croindu-l, când și când, peste ceafă. Profund jignită, Sanda se retrase și încremeni pe un scaun, ca și cum acela ar fi fost singurul loc în care îi era permis să stea. Luana se albi de mila ei. O mânie cruntă îi încleștă mâinile pe scândura de gard și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
râse Nuța, încântată de "glumița" pe care o făcuse, dar nevasta lui e grasă și plină de bube. Mi-a spus că te place și m-a rugat să-ți vorbesc despre el. Nu vrei să vă aranjez o întâlnire? Jignită că o credea capabilă să se preteze la un astfel de gest, fata voi să-i spună, de la obraz, cât era de josnică dar se abținu. Având-o mereu prezentă în coasta ei, Luana trebuia să păstreze o cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
incapabil să depășească momentul. Luana nu putea face asta. Nu-i putea închide, încă o dată, drumul către ea. Când Radu i-a spus că face burtă și că e cazul să se apuce de gimnastică, doamna Noia s-a simțit jignită. S-a apucat de exerciții, asudând din greu la fiecare mișcare. După o lună, se simți rău. Medicul de familie o trimise la ginecolog. Urcată, din nou, pe masa înfricoșătoare, Luana crezu că moare de frică. Controlul i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
comportarea mamei încât o încerca un fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a gândi și era derutată, jignită, uneori iritată. Când pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să reușească s-o impresioneze sau s-o emoționeze cu ceva. Ea urmărea mai departe capătul lucios al acului, mâna i se mișca repede, cu precizie, ochelarii îi tot alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub bărbie, Carmina adormi cu greu, o deranja aerul închis din cameră, avea impresia că se sufocă, simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în folosul celor două ființe. Nu cerea mulțumiri, nu cerea laude, așa credea ea că este normal să facă și așa proceda. Bărbatul uneori o lua în râs: Ce mai cârpăcești acolo, se interesa și ea îi arunca o privire jignită. Lasă-mă pe mine să cârpăcesc, îi răspunde serioasă, nu te băga tu dacă nu înțelegi. Totuși părerile lui nu-i erau indiferente, după ce termina lucrul, când era gata finisat, îl expunea de-a lungul patului și-l întreba: Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se agite cum că n-am martori la scenă respectivă. Chestia asta, arată ea spre reportofon, nu înregistrează și sunetul unui genunchi luat la pipăit. — Și cu prietenul meu Șam Sharp v-ați purtat la fel de crud. S-a simțit jignit. — O să supraviețuiască, îi aruncă Fanny. — Mda, îndrăznesc să cred că da, spuse și Adrian. Totuși trebuie să recunosc că am fost un pic surprinsă când ați acceptat să mă primiți imediat după apariția acelui interviu, spuse ea. M-am gandit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
uitat ceva la sauna, isi dădu Șam cu părerea. — Ce vrei? o întreba Adrian pe Fanny. — Îmi închipui că l-ați citit... articolul meu despre dumneavoastră... Nu. Încă nu ne-au sosit ziarele. — Ah, scăpa Fanny, părând de-a dreptul jignita. Ei bine, să fiu în locul dumneavoastră, nici că mi-ar pasă. Fapt e că nimeni n-o să-i dea nici o atenție. Privi cu jind spre masă și adaugă: — Te pomenești că acolo-i cafea? — Ce se-ntâmplă aici? În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Cred că-i din cauza căldurii. Își împinse ochelarii la loc și, preț de o secundă, se uită țintă la mine. — Ar cam trebui să-ți conservi energia, Sanderson. Nu-mi ești de nici un folos în starea asta. M-am prefăcut jignit. — Doar asta sunt pentru tine? — Da, zise ea. La câteva ore după ceea ce, din lipsă de inspirație, an numit momentele de criză ale lui Clio din noaptea precedentă, făcuserăm din nou sex, nici nu mai știu la ce oră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cuvântul TABLE apăru scris mare pe ecran. — Dar. La ce folosește? Imediat ce am pus întrebarea, mi-am dorit să n-o fi făcut. Însă era-n ordine; doctorul era prea antrenat de propriile idei ca să se gândească măcar să se simtă jignit. — La ce folosește? La ce folosește? Hmmm. Fidorous se așeză pe un hard drive demontat și se uită fix la monitor. — Construiesc viruși de limbaj ca să-i pot înțelege mai bine pe cei reali, care apar în mod natural. Munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la buze, mai încet, îi recomandă în șoaptă, simțind cum i se strînge inima. Altcineva în locul meu s-ar fi simțit jignit, domnilor, intră în vorbă șoferul, dar din partea mea să știți că n-are de ce să vă fie frică, mi-am dat seama din secunda în care mi ați deschis portiera că e ceva la mijloc, face pe deșteptul. — Bine, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să ne batem capul cu problemele lui. Limba de lemn a eseurilor A apărut încă un eseist care folosește cu evlavie limbajul filozofic creat de Constantin Noica. Nou-venitul se numește Constantin Mitră și a publicat de curând o carte, Omul jignit (Paralela 45, Pitești, 2007), cu o prefață (solemnă) de Mircea Flonta. Încă din subtitlul cărții - În ce se ține lumea când temeiurile cad, iar originarul e de negăsit? - recunoaștem stilul autohtonist sacerdotal al mentorului. Cu mențiunea însă că, la Constantin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]