485 matches
-
murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși de vânt bat la geamuri; cad picături de ploaie într-o armonie perfectă. Despre pământ: pământ de catifea; pământ reavăn; pământ jilav; pământ somnoros; petece negre; pământ muiat de ploaie; pământul absoarbe apa ca un burete. Despre râu: râul strălucind în soare; cearta sălciilor care toată ziulica dorm; murmur lung de ape revărsat peste maluri; râul luciu; apele - drumuri călătoare; vorbesc undele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre Socola. Numai prin candelabrele castanilor mai spânzură până târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ar dori fiecare copil. Am cunoscut-o anul trecut, în clasa cea luminoasă și încăpătoare. Cum am devenit prietene? Într-o zi deosebită de primăvară, pe când aerul era răcoros și înmiresmat, iar soarele blând de pe cerul de cristal încălzea pământul jilav, la școală s-a auzit clinchetul cristalin al soneriei. Eu, cum e firea mea mai neliniștită, am vrut să alerg, să fiu prima în curtea școlii și m-am luat la întrecere cu niște colege. Când s-a dat startul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru ca acel calorifer mic să-și facă simțit cum se cuvine efectul până în inima sistemului. Am intrat în foaier. O lumină slabă, gri-albăstrie scălda încăperea, o fereastră mare din spatele zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iau din nou în brațe, dar nu se mișcă. Ce motan ascultător ești, am spus, dând să plec. Stai, să nu te miști de acolo. Am urcat din nou puntea udă și înclinată, bocancii scârțâindu-mi și alunecând pe scândurile jilave. Am ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului Eric. Alunecând înapoi spre linia apei, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-a dus să-mi arate (bucuria era reținută; vorbea din ce în ce mai puțin) "mormântul haiducului". Găsise, săpînd adînc, o sabie, cîțiva bani de aramă, un coif... L-a pus pe cap și o dungă de rugină i-a curs pe fruntea jilavă. Am dat să i-o șterg. S-a ferit cu o mișcare iute, de sălbăticiune. Mi-a părut rău că-l urmasem pînă-n miezul pădurii. Sandalele-papuc, făcute de tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Eu credeam c-o ai mai mică. Dar mărturisirea-ți clară Din "Gazeta literară" Demonstrează elocvent Că-n conștiința dumitale De-adîncimi fenomenale Intră-ntregul continent". Blasfemie! Pe "antisemitul" Păstorel Teodoreanu, gluma contra tovarășei noastre, Veronica Porumbacu-Tauber, l-a costat ceva Jilavă. Sonată de noiembrie (I) "Dumnezeu să-i binecuvînteze pe istorici,/ Ca să trăiască și ei în bună înțelegere/ cu ceilalți oameni./ Dumnezeu să-i binecuvînteze pe poeți,/ Ca să nu fie ca istoricii". M. Sadoveanu, Divanul persian joi, 1 noiembrie, 2001 Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai iritată și își făcea sînge rău din nimic. S-a întors spre cel care bîrnîia exasperant și a început să-l studieze de pe o poziție neutră. Un firicel de salivă curgea din colțul gurii deformată de pernă, chelia era jilavă și un neg imens contrasta cu pielea netedă a nasului. Cu tot bănetul lui, cred că n-aș opta pentru o viață cu individul ăsta, comenta malițios. Femeia îl dezvelește puțin și-i remarcă structura scheletică, prin lipsa unui înveliș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de Istorisiri nesănătoase fericirii 53 mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
seamă, nu-i poate ceda acestei logici a orei de muncă. La Baudelaire, „naiv și sobru om de munci" e destinatarul cel mai improbabil al unei cărți de versuri iconoclaste. Așa încît, față de această specie, pe care toamnele reci și jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
cu vechi socoteli de achitat. Revăd în minte o listă-ntreagă, destinații cu mult mai agreabile, mă antrenez gonind imaginar, ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la pârjolire, ca să pot deveni astfel ceea ce dintotdeauna mi-am dorit să fiu. Cu gândul la omizi, la crisalide, mă certam aprig
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
acesteia și de la ceilalți invitați. Am dat din cap către femeia cu bronz de Agadir, cea care nu avea să-mi fie niciodată confidentă. A dat din cap la rîndul ei. Afară, pe stradă, felinarele aveau aureole portocalii, mireasma frunzelor jilave străjuia trotuarele umede. - Ai băut mult?, m-a întrebat Jane. Vrei să conduc eu? I-am dat cheile iar ea a îndreptat brelocul care pulsa înspre mașina noastră, păstaia noastră de oțel. Incuietoarea centrală a clănțănit, m-am urcat pe
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
comprimări, dereglări, tot ce iese din cadrele restrictive ale realului. Într-un loc, în curtea unei familii așezate cade, peste noapte, un curcubeu. Întins ca un delfin eșuat la țărm, acesta pare să se sufoce pe pământul nu îndeajuns de jilav. Ca orice muribund, e cuprins de stări febrile, în funcție de spectrul solar. În dreptul culorii roșii, evident, temperatura e mai ridicată. Altundeva, prima criză amoroasă a unui tânăr matematician e transcrisă în limbajul arid al culegerilor pentru olimpiadă: „Se dă: o sferă
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
Se mișcă precum broderii Străvechi sub cerul Înnoit de stele. Făclii din cimitir, molcome degete Numără serile calme. Nu-mi spuneți Că noaptea de vară nu-i frumoasă. Din POESIE INEDITE [Straripa nell’umida notte...] [Iese din matcă în noaptea jilavă...] Iese din matcă în noaptea jilavă râul Silențios. Adio stearpă vigoare a tinereții mele. Din CROCE E DELIZIA [I tuoi calmi spettacoli...] [Calmele tale spectacole...] Calmele tale spectacole. Viața. Iubirea ce le leagă. Soare pe colină, Și mai târziu luna
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
cerul Înnoit de stele. Făclii din cimitir, molcome degete Numără serile calme. Nu-mi spuneți Că noaptea de vară nu-i frumoasă. Din POESIE INEDITE [Straripa nell’umida notte...] [Iese din matcă în noaptea jilavă...] Iese din matcă în noaptea jilavă râul Silențios. Adio stearpă vigoare a tinereții mele. Din CROCE E DELIZIA [I tuoi calmi spettacoli...] [Calmele tale spectacole...] Calmele tale spectacole. Viața. Iubirea ce le leagă. Soare pe colină, Și mai târziu luna. Ajutor, ajutor! Din STRANEZZE [Laggiù, dove
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
putea trece, ca pe o vamă? De bună seamă că nimic. În transparența lui, care nu spune și nu ascunde, sînt micașisturi de singurătate. Iată, unind mișcările ritmate de desprindere cu miasmele umede ale pămîntului, care nu cheamă reavănul, ci jilavul, un Vals vechi: "Vals vechi, mireasa moartă e-n voaluri prăfuite/ Ghirlănzi de fete albe în rochii ca de spumă/ Cu cavaleri de pică se-nvîrt pe-aici cernite/ Și răspîndesc în aer un vag parfum de humă.// Stă cimitiru-n lună
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
probabil în convalescență și tata m-a scos afară să mă aerisesc și, chiar înainte de a vedea zăpada, de a simți frigul, la deschiderea ușii m-a izbit în nări mirosul acela viu, «sănătos», proaspăt, care mi-a relevat mirosul jilav, cald, vechi, de boală, pe care urma să-l părăsesc. Zăpada era foarte mare și era un ger pe care îl simțeam prin haine și prin pătura moale în care mă învelise”. Cel mai închegat sub unghi compozițional rămâne, însă
Turism literar by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4671_a_5996]
-
Gigi Becali și principalii săi colaboratori a durat circa o oră, iar concluzia a fost aceea că pentru a fi exploatat politic o eventuală eliberare, Traian Băsescu ar trebui să trimită, înainte de a lua în discuție cererea, un emisar la Jilave pentru a discuta cu întemnițatul. Deocamdată nu s-a stabilit cine să fie acesta. Reamintim că într-o situație relativ similară, la Dan Diaconescu a fost Iulian Fota. Pentru a mai trage de timp, slugile lui Băsescu au găsit și
EXCLUSIV: Băsescu s-a consultat cu Lăzăroiu și Fota despre grațierea lui Becali, spune Vadim Tudor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35316_a_36641]
-
din Nuntă în cer presupunea o serie de indicii olfactive (precum mirosul omletei din strada Dimitrie Onciul), iar pentru Mavrodin făptura acesteia era mereu înconjurată de un misterios parfum, un văzduh numai al ei, tot astfel Petru Anicet asociază mirosurile jilave cu existența lipsită de perspectivă din Mătăsari: mirosul „de apă, de noroi și de gard ud - miros pe care Petru învățase să-l recunoască” îi evocă acum o „lume moartă”, un segment existențial a cărui rememorare „îl umilea și îl
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
Joși, vârtejiți, ca fumul ieșind din vetrele cerului, fuior cu care se spânzură ceasul acesta obscur cu ieșirile, două, pecetluite. Octombrie. Normandia de Jos. Târziu. CONSOLATIO De unde să începi, stăveziu slujitor al umbrei, cavaler al Lunii, ochind cu săgeata clopotele jilave ale miezului nopții? Cresc ierburi de-a valma în jurul bisericilor Hrănite de umezeala întunericului, împinse în sus de confuzia orelor. Cine ascunde iarna și ziua, frigul și căldura sub mantia săracă a clarobscurului? Poți imita zeul, ori, dimpotrivă, poți să
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
o transparență. Conștiința capătă spontan ponderea aburului și consistența unei adieri de vînt; conștiința artistului? conștiința privitorului? sau, pur și simplu, un sărman accident al luminii? Poezia spațiilor agreste, vibrația în fața densității acestora, bucuria de a atinge cu privirea elementele jilave sau formele aprinse ale peisajului sînt, prin pictura lui Dumitriu, definitiv cîștigate dar și unice în arta noastră contemporană. Unice prin natura lor formală, prin expresia inconfundabilă care, cu timpul, a devenit stil și, mai ales, prin conviețuirea perfectă a
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
Expoziție. Unele dintre ele o bucură, altele o înfurie. Cele mai multe, nu-i creează nici un strop de emoție. Martina este tentată să rămână lângă toga călugărului soldat, să se înfășoare cu totul în țesătura din lână primitivă, dar... stofa aia este jilavă, cu iz de mormânt și-i rece ca un lințoliu. Se retarge ca și cum ar fi atins un cadavru. în jur, se simte mirosul de mucegaiuri în amestec cu cel de pielărie unsă cu untură de viezure. Martina nu mai are
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vîra molcom printre pași. își făcea griji pentru Jerisena, fără o pricină anume, simțea gustul colbului de sub pat, de sub putreziciunea hanului. Auzea racii ieșind la mal sub clarul lunii iar nasul său amușina adîncimile, aflînd sub pămînturi miresme de argint jilav și piatră încinsă. Simțea gazul metan subteran alungînd petrolul în susul versanților din pîntecele pămîntului, stivuirea damfului de vegetație putridă peste cel de sulf și de apă clocotită feruginoasă. Iar în zori Jerisena aflată în pat lîngă el, țipă trezindu-l
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
lighean apă caldă și leșie! - a dat dispoziție primarului. Rubleo, tu scoate trusa să avem totul la îndemână! - i-a ordonat și unuia din colaboratori. Între timp, milițienii își făcuseră datoria și aduseseră oamenii. Tristețea și întunericul, perdelele învechite, dușumeaua jilava înjghebau încăperea tristă ce aștepta sârmanii oameni. Aburii, deasupra ligheanului, împrăștiau o putoare greu de suportat. Ușa s-a deschis. Primul în încăpere a fost Leanca. Un batran cocoșat, cu haine zdrențuite, numai petice, cu opinci și obiele ponosite. Ochii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Hotelul Iris era cu puțin înainte de începerea sezonului estival. Ploua fără contenire încă din zori, iar pe seară ploaia se întețise. Marea fremăta, înecată în cenușiu. Rafalele răbufneau înăuntru ori de câte ori vreun client trecea pe ușă, iar covorul de la intrare era jilav. Neoanele de la firmele magazinelor din preajmă erau toate stinse și pe stradă nu se zărea nici țipenie de om. Când trecea câte o mașină, stropii de ploaie se vedeau în lumina farurilor. Mă pregăteam să închid casa de marcat și
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]