510 matches
-
lintiță. Purta pantaloni scurți, coloniali, englezești și o cască de plută, le primise în dar de la împuternicitul britanic cînd împlinise cincizeci și cinci de ani împreună cu un album zoologic editat de Oxford Press, album din care lipseau o groază de jivine și gîngănii pe care Schmeltzer le văzuse cu ochii lui în desișurile de stuf și papură pe care le cercetase mai cu de-amănuntul decît un veritabil contrabandist. Cu toate că manualul în vigoare nu prevedea vreun fel de experiență ori împăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu mantia grea și albă a zăpezii. În codri, deja s-a așternut un strat gros de frunze uscate, săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul, luându-și rămas bun de la meleagurile noastre, la început de drum. Jivinele pădurii își caută adăposturi pentru iarnă, iar oamenii își încheie ultimele lucrări agricole și pregătesc adăposturile pentru animale. Când luna noiembrie se apropie de sfârșit, Toamna mai plânge puțin, apoi, cu o ultimă reverență, face loc surorii sale, Iarna, retrăgându
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plăceau ei, la discreție și înconjurată de camere video, casetofoane și microfoane. O plictiseau, de asemenea, istoriile ce se puneau pe seama Babel-ului lingvistic ce se desfășura în capul ei. Nu că oamenii nu ar fi atras-o mai mult decât jivinele neinteresante ale pădurii, în fapt, o interesa omul, individual, luat în sine, în particular, dar dobândise o oroare paranoică în raport cu masele, grupuri, grupări, ședințe, conferințe, organizații și conclave. Pe omul singur, pe individ, îl putea duce și manipula ușor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cei ce n-o făceau, aveau s-o regrete mai târziu, când se vor fi descoperind singuri, fără rost, confuzi, în căutarea propriei identități. ............................................................................................................... Confesiunea Da. Mie nu-mi displac oamenii, mă simt câteodată mai atrasă de ei decât de jivinele pădurii, ce îmi par totuși mai frumoase. Totuși și oamenii sunt câteodată frumoși. A existat o ființă ce mi-a fost tare dragă. M-am iubit cu ea așa cum m-a învățat ea că se iubesc oamenii. Și mai cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Din tot cotețul nu mai rămăsese nimic, fusese împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am putut da niciodată seama cît am stat țintuit locului privind în gol ca o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
abia camuflînd un zîmbet. Curcudel s-a schimbat De două zile și de două nopți lumina arde continuu în cămăruța lui Ion Curcudel. Nici o mișcare nu s-a observat prin curte și zăpada căzută între timp era imaculată, necălcată de jivină sau de om. Curcudel avea o grădină imensă, plină de pomi fructiferi, de viță de vie, de stupi și de huceaguri impenetrabile de cătină pe haturile care îl despărțeau de vecini. Pe la 35 de ani s-a însurat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ase me nea istorii, l-au despicat În patru și În paisprezece și au ajuns la Încheierea că trăiesc pe lume oameni cu blestemul de a se preface noaptea, după ce se dau de trei ori peste cap, În cîte o jivină. Dacă În aceeași noapte nu apucă să bată nouă hotare, așa rămîn vreme de trei ani... Ori de șapte ori de nouă. Afară de atunci cînd le atingi cu fierul. Dar, dacă recunoști sub Înfățișarea unui cîine ori a vreunei mîțe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca să-i tragă de limbă și să-i prindă cu vreo vorbă proastă despre țar și Împărăție. Bănuiala s-a răspîndit și rușii nu s-au mai arătat la fel de prietenoși cu dînsul. Îi puneau Întrebări ciudate despre zăpadă și despre jivine necunoscute ori despre unele pe care chiar ei i le arătaseră pentru Întîia oară. Nu știa ce să le răspundă, iar ei păreau că nu-l cred că nu știe. Ba i-au luat și robota de curier și i-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mi-aș lua! Uite la ea! Ce mijloc! Ce șolduri. Pe urmă, ce țâțe! Da’ ce picioare! Parcă-i scrisă, nu alta!” ― Acum, bagă-te În cadă - i-a spus infirmiera, Întorcându se spre ea. Stanca a tresărit ca o jivină când dă cu ochii de om. A dus mâinile la sâni, și-a strâns picioarele, devenind un fel de arici... ― Fii Înțelegătoare, Stăncuțo. Hai, scumpo. Nu ți fie rușine de mine. Câte fete n-am văzut eu!... Chiar culcate pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la drum lung și primejdios!.. Că priceperea la îmblânzirea Balaurului Moșul a lăsat-o moștenire lui Băbălean de la Bobeica pe care-l înștiințez eu cu buciumul cel nou. De peste munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu obligații: colectivizare, mobilizare la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran... că noi tremuram cu frica în oase ca niște jivine prin galerii. Pe tiran, da! Dar nu și pe ciracii lui! Că foarte mulți dintre ei se află astăzi la butoane și prădăluiesc ce-a mai rămas din țara asta... Minciuna, delațiunea, cinismul, șantajul, violența verbală, frauda, furtul, șmecheria, promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care nau crezut nicio clipă în Dumnezeu și care, totuși, și-au manifestat credința? Ei, ce dovadă mai bună a faptului că am dreptate mai vrei în plus? Așa încât, te întreb acum într-un cuvânt, ce ești tu: om sau jivină?! Ah, prea de multă vreme nu mai sunt iubită, prețuită, respectată, și asta-i numai din vina ta, adică din vina necuviinței, a prostiei și a neobrăzării crase, ce le arăți tu față de mine, mama ta! Canalie, îmi vine să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
joacă, nu este o plimbare până pe deal la Huci, unde te duci tu mereu. Nu, este o călătorie de durată, cu multe peripeții și destule neprevăzute. Dacă ești hotărât să înduri foamea, setea, să te lupți cu tot felul de jivine, să înduri dorul de locul unde te-ai născut sau să înduri tot felul de chinuri la care vei fi supus de către canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și să ne pregătim de drum, a zis într-un târziu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frică, deși Căiță îl încuraja cum putea mai bine: -Fii cuminte, băiete, nu te vom părăsi. Fii încredințat că pe acest nenorocit îl vom omorî cât de curând și ... N-a terminat de spus pentru că Stup l-a întrerupt: -De jivinele acestea care m-au înconjurat cum scăpăm? a întrebat scheunând Stup. -Ești aici, lângă mine, ai răbdare să-mi aducă Trotinel din desagă ce-mi trebuie și ai să vezi numai cum vor fugi de își vor frânge până și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mișelește câțiva urieși cărora le-a luat hainele și așa au putut ajunge în subteran unde erau copiii și femeile în vârstă. Când i-a văzut, Verona l-a recunoscut pe Zedon și a strigat: -Săriți, fetelor, c-a intrat jivina în adăpostul nostru. Îndrăzniți, jigodiilor, să veniți până aici, și a început duelul cu primul care era în calea ei. Pe Zedon l-a luat în primire Adela, iar cel de al treilea se lupta cu Angela. Barbarul a profitat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
privirea. O voce disperată și profundă mi-a strigat în ureche: -Nuuu! ... Am încremenit într-o poziție anevoioasă și am observat un șarpe viu colorat. Șarpele s-a deșirat și a plecat în partea opusă intrând în tufișuri. Priveam cum jivina pleacă și eram bucuros din această cauză, gândindu-mă că, dacă voi leșina, să nu pățesc ceva până îmi voi reveni. Eram într-o stare răvășită, cu dorința de a avea puterea să părăsesc locul, pentru că mi s-au muiat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ale unor lumi lăuntrice cu disponibilități infinite. Atunci când acest izvor seacă, vine moartea. Splendid, în acest context, dialogul cu un arbore al integralității sinelui, în poemul La Arborele am plâns...("Mă-ntristează când văd/ Cum te locuiesc/ Tot mai puține jivine/ Și păsări din tine/ Nu-și mai satură zborul..."). Ideală pentru poet este atmosfera unei epoci retro, a protocolului uman și liric, ca în poemul Retro: "Dame-n tangouri,/ Zeppeline,/ Cocarde,/ Cabriolete,/ Landouri,/ Mașini-Chevrolet/ Și parfumul Cavour.../ Pe-atunci/ Se
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
cunosc decât povestea unui copil moșneag / sprijinit în uterul maicii de raza magilor / Adânc până-n sâmburele întunericului / până în centrul muzicii sferelor / glod uscat pe copita capricornului" (Copil moșneag). Un atare filon culminează cu o autocaricatură în care, declarîndu-se, romantic, "deopotrivă jivină și înger crin și jeg / până la ultima moleculă", poetul ne înfățișează o burlescă fracționare numerotată a ființei proprii: "Cum m-ai făcut de-atunci ambidextru / și ambivalent aidoma sânt gâde și jertfă / în aceeași cămașă de blugi / La morgă // mă
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
acum încolo. Iar tu să nu mă mai respingi, să vii cum ai venit și azi. - Animalule! îi strigă ea. Deschide-mi ușa imediat, că o să uit unde mă aflu și o să încep să țip. În ochii lui ca de jivină apăru o scânteiere de frică. Deschise ușa pe jumătate, schiță apoi un zâmbet de rămas-bun, în vreme ce ea coborî în fugă treptele, străbătu cu capul în piept curtea și ieși în stradă. Plângea fără lacrimi și-și dădu seama că aceea
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
Aceeași exaltare distrată, energie ineficientă, risipită cu dezordinea cu care vine, la Topârceanu. O frumusețe strașnică, grăbită, convinsă de propria netrăinicie și amânându-și risipirea prin exces de zel e firul roșu al Rapsodiilor. De ea se molipsesc oameni, copaci, jivine. Începe o lume, cu zor, și nimeni nu vrea să scape momentul. Și totul se liniștește ciudat, ca o oală în fierbere sub un capac diafan, în imaginea cerului înflorit, cerând pentru primăvara lui un remember cu neputință. Agitația va
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
chiar în secvențele sîngeroase ale devenirilor. Aerul e o rană, soarele se naște în zori ca un făt însîngerat de dinții mării, rana gurii mușcă rana mărului, rana limbii se asociază cu apa rănită, pe urmele poetului se ațin numeroase jivine care vor să-l sfîșie spre a- și umple burțile: „Prin rana sufletului se scurge,/ vai,/ fără întoarcere/ trupul” (Vînătoarea). Organicitatea carnală se extinde peste tot. Sînt descoperite „resturile de la conceperea ideii/ bucăți de piatră și bucăți de carne/ resturi
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
să iau cu mine un bătrân ramolit?” Totuși, l-a luat pentru o bucată de drum, ”că și așa e bine”). Animalele se adresează democratic și fără inhibiții celor mai înalți dregători și sunt buni sfetnici ai omului. Pe lângă obișnuitele jivine domestice și sălbatice din toate basmele intervin și unele mitologice sau imaginate (pasărea Simorgh și puii ei, diverse feluri de balauri, șerpi și papagali vizionari -vorbitori etc.) Vulpea e însă cel mai simpatic și inteligent personaj, de câte ori apare acaparează prim-
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
ajuns morman de gunoi”. „Țara veche”, învecinată altădată „cu basmul și balada” apare acum, în Cerșetorul, ca un ținut pustiit, atacat de sălbăticiuni și colindat de un Dumnezeu cerșetor: „Ca să-ți încerce multa-ți bunătate, / O, țara mea, mâncată de jivine, / Pe drumurile-ți albe-n triste sate, / Cu traista de cerșetor în spate, / Azi iar colindă Dumnezeu prin tine”. În această lume-ocnă („Porneau în lanțuri spre ocnă, convoi după convoi”), poetul revoltat propune soluția mistică a apocatastazei reconstituind situația inițială
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
Kremlinului - Roller & comp. - pentru a ne rupe de rădăcini, În detenție, la Aiud, Dumitru Cristea și-a aliat În luptă versul. Singur mărturisește că viața i-a fost „o trântă și cu lumea și cu veacul”. O Înfruntare deschisă cu „jivina roșie”, care pârjolea totul În cale: istoria națională, intelectualitatea, armata și școala tradițională, țăranul român și proprietățile lui de veacuri, Întreaga moștenire a neamului acumulată În milenii trecute prin foc și sabie. Viața mea a fost o luptă Când cu
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]