357 matches
-
pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din atmosfera târgușorului provincial, cu umanitatea văzută la scară, și e "transportat" ulterior în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
hulpavi. Numai că, dintr-o asemenea pasiune, tot ce poate rezulta e un volum de articole tematizate, dar destul de precare ca armătură teoretică. Ce s-a remarcat mai rar în comentariile pe marginea amintirilor lui Gh. Jurgea-Negrilești e o anume jubilație a influenței. Nu atât prezența în jurul micului Jorjik (nepot, de altfel, al consulului rus) a unor personalități politice de primă mână este determinantă, cât înzestrarea acestora cu un talent al povestirii ieșit din comun. Generalii cu sânge nobil și cu
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
persoanei tale un număr maxim de malentendu-uri, într-o unitate cât mai mică de timp. A doua: ca să fii celebru, e, de asemenea, obligatoriu ca gafa, confuzia, malentendu-ul pe care le stârnesc persoana ta să fie însoțite de entuziasmul și jubilația maximă a celui care le produce. În sfârșit, temeiul adevăratei celebrități nu este gestul care se presupune că te-ar putea face celebru, ci caricatura lui. Altfel spus, un om nu este celebru pentru ceea ce a făcut, ci pentru ceea ce
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
risipesc în astfel de probe masochiste?" Pragmatismul universitarului care se respectă își va spune cuvântul și, între gări și aeroporturi, voi treiera metodic și restul de vreo mie de pagini care mi-au rămas. Am recitit, în schimb, cu o jubilație interioară de care nu mă mai credeam în stare, noua ediție a cărții-jucărie a lui Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, apărută la Polirom. Tribulațiile celor doi călugări benedictini purtători de bască, prin cenușa imperiului
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
în ziare a mea e / fotografia incendiatorului ale mele sînt/ fotografiile celor o duzină de victime" (Complicitate ș1ț). Avem a face așadar cu o metodică răsturnare a iubirii cristice, cu sfidarea unui fond mistic obsesiv, prezent cu un semn inversat. Jubilația păcatului pare a nu fi decît fața întoarsă a unei virtuți exasperate. Atingînd un moment limită al contradicției lăuntrice, poetul ajunge la un simțămînt paroxistic al respingerii universalizate, se îneacă de-o ură neînfrînată, de-o poftă de injurie ca
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Bowman, unul dintre vocaliștii inovativi de pe scena americană actuală. Tehnicile neconvenționale abundă, însă interpretul nu le absolutizează (așa cum ne-a obișnuit s'o facă, de pildă, un Phil Minton). Discursul e fragmentat, deconstructivist, dar nu își refuză nici momente de jubilație pe ritmuri binare, susținute de puertoricanul Tony Cintron, de conivență cu basistul Rael Wesley Grant (vechi aliat al magistrului Sam Rivers!). Marea surpriză a fost, cel puțin pentru subsemnatul, prezența în grup a lui D.D. Jackson - nimeni altul decât companionul
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
licitația ar fi fost blocată prin pasivitatea participanților, iar, în consecință, spectacolul plimbării artei românești la Paris ar fi fost drastic compromis. Și în această situație tristă, în care nu s-ar fi văzut nici spectacol, nici confirmarea evaluărilor, nici jubilația de-o clipă a artiștilor implicați, s-a recurs la o altă strategie, pe cît de rudimentară, pe atît de eficientă. Adică la prețul de rezervă, dar nu la acela în avantajul cumpărătorului, aflat sub nivelul prețului de pornire, ci
„De la București la Paris“ și retur (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7394_a_8719]
-
artist și meticulos, în filiația lui Ștefan Agopian și în sincronie cu o revelație târzie a "optzecismului" ca Horia Ursu. Marca proprie a lui Filip Florian este luminozitatea cărții (difuzată din scriitură în atmosfera propriu-zisă a romanului) ce merge împreună cu jubilația elaborării ei. La Agopian, stilul e unul funebru-strălucitor, corporalizându-se și devenind însuși o lume, în locul celei istorice, secătuită de vitalitate și ajunsă inconsistentă. Zilele regelui se deschide, în schimb, printr-o dedicație relevantă ("Lui Luca, băiatul meu, care știe ce
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
fără a recurge la recuzita interpretării teatrale, adâncimile misterioase ale unui text ce-și ascunde un al doilea înțeles în chipul lui sonor. Pașadia, Pantazi și tânărul narator sunt întruchipați firesc, prin interiorizarea aventurii fiecăruia. Singurul care este "jucat", cu jubilație, cu timbrul vocii schimbat exact cu o nuanță, sugerând astfel caricatura, este Pirgu. Citind Craii, Andrei Pleșu reușește să regăsească simplitatea originară a rostirii unei povești, adăugându-i însă, cu discreție, întreaga bogăție rafinată a propriei personalități. S-ar crede
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
pur și dur fascism. Cine mai are și firave iluzii privind scopurile și metodele prin care stânga încearcă să ajungă și să rămână la putere trebuie să citească acest studiu (traducerea românească în "Idei în dialog") despre "bufonul ucigaș" și jubilația sa în fața totalitarismului, terorii revoluționare, violenței utopice și antisemitismului. Firește că nu veți găsi toate aceste ingrediente în articolele și cărțile tinerilor Alex. Cistelecan, Sorin Adam Matei, Ciprian Șiulea. Dar ele nu se găseau nici în abordările de început ale
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
consemnare ageră dar fără o mare miză afectivă, poetul își recomandă devenirea cu o elegantă aplicație. Frecvent precizate ca atare, timpul și locul nu în-tîr-zie totuși a luneca în imaginar. Se instituie un climat de melancolie vagă ce nu stînjenește jubilația de fond a unui temperament stenic. Inteligența vizibilă în elaborarea atentă, în dozarea insolitului predomină asupra substanței emotive, mimîndu-i nota de candoare ne-cesară expresiei pentru a se juca cu propria-i spontaneita-te. Textul e "făcut", cu o ingenuitate studiată. Ironia
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
textualizează: "O, jubilează tot ce e departe, / Tot ceea ce apropiat (zare) intră-n carte" (Am urmat cărările cu urme halucinatorii...). Ca și următoarea aproximare a belșugului biblic, a paradoxalei fecundități virginale: În ziua întîia am rîs către toate, / Era o jubilație de țară unde curgea lapte și miere, / Era la capătul drumului o sfîntă adiere de fecioare însărcinate" (În ziua întîia am rîs către toate...). Oprimat de toate cele ce sunt, nu în ultimul rînd de singurătatea care e un "șarpe
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
context, expozițiile consacrate în ultimii ani obiectualității Cărții, inclusiv cea recentă, de la Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2, au oferit imaginea gravă a ceremonialurilor comemorative. în discursul artistic s-au insinuat infoliul cernit, obiectul bituminos, fila rătăcită și textul masacrat. Jubilația, jocul, comentariul liber sau subtilele glose borgesiene, prezențe invariabile în orice acțiune pe marginea Cărții-obiect, au devenit, pentru o clipă, denunț, strigăt și avertisment. II. Arta video Ne-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
altundeva, transformarea, deturnarea poetică a obiectului este oricând posibilă: tânărul iese din scenă alunecând pe patine și scoțând din buzunare fulgi/paiete, pe care îi aruncă în jurul lui: zăpadă festivă, zăpadă ludică, zăpadă plină de voioșie, semn al unei intense jubilații. Cu multă vreme în urmă, Strehler opera aceeași metamorfoză în Il Campiello: zăpadă/confetti. Și în Soldatul necunoscut, spectacolul finlandezului Christian Smeds, din înaltul scenei cad fulgi de zăpadă... pete albe care se topesc de îndată pe pământul negru al
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
prin vastitatea semnificațiilor sale ar putea, la o pripită vedere, să intrige: - Trupul și Ființa. De bună seamă, iată trupuri, scene însuflețite de mișcare, momente de împreunare și momente de despărțire; momente de dramă, trădare, pedeapsă și retribuție; trupuri în jubilație, trupuri în pătimire și chin. Iată clipe de gestație și de zămislire, săgetări ale memoriei creatorului încărcate de o cuminte, calmă nostalgie. Iată luxuriante priveliști. Și separat de acestea - legate de ele în pofida registrului diferit de expresie - în peniță, în
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
și acuitate plastică, spectacolul mereu schimbător al lumii. Dinamismul unei realități aflate în perpetuă redefinire se materializează în instantanee pline de prospețime, vădind o surprinzătoare capacitate asociativă. Sensibilitatea este delicată, emoția se cenzurează atent înainte de a atinge pragul critic, refuzând jubilația extatică, natura, confratern percepută, este, de fiecare dată, părtașa trăirilor omenești. Conturul tiraniei pe cer (pentru Gajda Mema Toptani) M-am dus cu ea la plimbare, să-i văd balconul - de-acolo se zărea ca-n palmă orașul, prins parcă
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
lume, întrețin și ele mitologia Cannes-ului, de aceea nimeni nu se supără, gândul concurenței fiind departe. De-a lungul timpului, mi-a fost dat să văd multe trăsnăi pe Croazetă, dar tancuri, încă nu. Hollywoodul rămâne de neclintit . Câtă jubilație, câtă imaginație în a construi o lume a pumnului sănătos, în timp ce la doi pași, pe un ecran, vedeam un alt Hollywood, al infernului moral, al unei lumi care nu are nici un Dumnezeu, al unei cumplite mașini de a fabrica monștri
Cannes 2014: Debarcarea vedetelor cu tancul by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62216_a_63541]
-
matur, mult mai echilibrat, care renunță la nudismul confesiv și învață arta deghizamentului și a escamotării: „Incandescența devine calcul lucid, ironie subtilă sau răceală casantă. Năvala instinctuală, imprudența magnanimă, apetitul pentru enormitatea hohotitoare sau ricanarea cinică, pentru contradicțiile stupefiante și jubilația provocatoare cedează seniorial înaintea echilibrului, a distanței abil cultivate, a sicității sentențioase, resemnării autopersiflante, ori a mocqueriei mai mult sau mai puțin acide". (p. 29) Spuneam că Dan C. Mihăilescu arată dezinvoltura unei conștiințe care nu are de îndurat tainice
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
spațiul melancoliei pe care Leonard Cohen și l-a apropriat încă de la primele compoziții. Cu toate acestea, nu există nimic iremediabil în cântecele sale actuale. Există, în schimb, un luciu mat al resemnării, o virilitate în înfrângere și o tandră jubilație în resemnare. Demnitatea rostirii instituie o tonalitate generală aproape biblică, o gesticulație cvasi liturgică, desfășurată însă întrun loc din care valorile spiritului par să fi dispărut. E o lume a unui Dumnezeu care a devenit înțelept tocmai pentru că a știut
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
ca pe un concentrat cosmic, ca pe un rezumat al întregului în care noi înșine nu sîntem decît accidente minore. În spațiul culorii există început și sfîrșit, există întuneric și lumină, există cald și rece, există umed și uscat, există jubilație și prăbușire, cer și pămînt, viață și moarte, iubire și ură, armonii și conflicte, infern, paradis, aer, foc, sînge, clorofilă, vitalitate și pustiu, există întemeietori, șamani, magi, iluminați, există Goethe și Newton, există tot ceea ce se poate atinge și tot
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
acoperișul primăriei" (dus-întors). E pusă la contribuție și o licantropie decorativă: „încet îi crescuseră solzi pe dinăuntru / îi înmuguriseră colți aspri de lup / în loc de inimă" (iarna plecase). Caracteristică e indistincția morală, o confuzie între bine și rău, între suferință și jubilație, între înfrîngere și victorie, ca expresie a unei primordialități iterative, deschizînd o salutară perspectivă. Deșeurile insinuează candoarea unui nou început: „chiar viața noastră / un maidan nenorocit unde printre gunoaie / și cutii de conserve s-au amestecat / urmele învingătorilor ale învinșilor
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
dramaturg și prozator pursânge fiind, n-a avut și o vădită înclinație pentru gândirea și construcția teoretice. Problema relației lui Caragiale cu filosofia - fără să fie nouă, căci și-a pus-o și Constantin- Rădulescu Motru, care a considerat că jubilația vitalistă reprezintă filosofia de viață a lui Caragiale - este tentantă și pentru că pare neverosimilă, și pentru că există indicii că autorul Momentelor știa mai mult decât lăsa să se vadă că știe” (p. 13). Indecidabil. Morala întregii cărți e condensată aici
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
scalde în sîngele lui, atingeau subit acest har, umplînd de presciență misterioasă universul. Acolo unde sufletul rîurește în efuziuni de dulce umilință creștină, făpturile înaripate își scutură neîncrederea și teama, Sfîntul Francisc le poate ține o predică, adunate cuminte în jurul jubilației sale, prevenitoare și calmă. Episodul, pe care Giotto l-a nemurit în ciclul picturilor din biserica superioară de la Assisi, aparține definitiv memoriei europene. Dar și mai departe, în arca etiopiană a unor fervori veterotestamentare, ce se revendică de la Solomon și
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
și până la recentul volum, Cina cea de toamnă (Ed. DaciaXXI, 2011), refuză lectura inocentă. Cele trei decenii care au trecut de la anul debutului editorial nu marchează etape lirice distincte. Creația literatului craiovean, crescută din neliniști și interogații, angoase și iluminări, jubilații și autodevorări, aparține aceleiași vârste a credinței în forța cuvintelor de a modela universul. Este necesară, așadar, o inițiere în secretele ritualuri ce transformă iluzia în realitate. „Salturile mortale” fără plasă de siguranță ale metaforei, atunci când versurile sunt lăsate pe seama
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]