495 matches
-
care zăcea pe masa de scris: În curând avea să se isprăvească și nu știa de unde va mai putea face rost de altul. Din nou, avea să fie nevoit să scrie doar În minte, folosindu-se de cartea memoriei. Un junghi violent Îl Încercă Îndărătul ochiului, cu degetul său de foc. Își Închise ochii cu putere, așteptând să se risipească norul de scântei Înfocate. În timp ce Își apăsa cu pumnii pe pleoape, auzi o mișcare În spatele ușii și o mână care atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
târât din bar În bar se terminaseră, n-a simțit nici remușcare pentru ultimele trei săptămâni, nici regret că reluarea lor nu mai era posibilă. Adoptase metoda cea mai violentă - chiar dacă și cea mai slabă - de a se apăra de junghiurile memoriei și, deși nu era o soluție pe care ar fi recomandat-o și altora, la sfârșit a constatat că Își Îndeplinise misiunea: supraviețuise primului val de durere. Nu Înțelegeți greșit! Amory o iubise pe Rosalind așa cum n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
murea încet. Sorinel ieși strâmb din portret. Tot din semiprofil. Se împiedică puțin de haltere - dar ăstea nu erau ale lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ale lui. A lui era Mariana, fiica muribundă a Americii. Dansul deveni mai viu. Ochii Marianei ardeau și fata simți un junghi puternic în abdomen. Sorinel se apropia de ea, mereu pătrunzător, mereu din semiprofil. Mariana oftă sub spasmul unui junghi îngrozitor. Publicul crezu altceva. Spiritele se înfierbântaseră și o țară întreagă, plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din nou pământul. Apropierea lui Mișu stârni murmure de protest în rândul publicului. Ei voiau s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scrisului meu cer să-mi improvizez un sentiment motor. Cel mai expeditiv e ura. Dragostea încape doar în cântecul exhaustiv, în spațiile curbe și ermetice ale versului care, singure, o țin ca univers în fața noastră. Ura însă e lineară de la junghiul lui Cain. Zveltă înflorește numai în lăncile armatelor. Să nu disprețuim această întîie aproximație a lucrurilor, înadins creată pentru viața imediată. Îmi voi porunci deci o mânie activă. Dar de această dată, ca nu cumva mântuirea să-mi fie primejduită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Hai să ne mințim, iubito, că frumoși suntem și buni, Că mai arde în noi focul, cum în vatră doi cărbuni; Să uităm dureri de oase, că ne taie câte-un junghi, Că ne mai privim în față căutând mereu alt unghi. Eu îți zic că ești superbă, cum o viață tot ai fost, Tu îmi faci un semn cu mâna și îmi spui că n-are rost; Nu mai ține cu
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364601_a_365930]
-
culturale de masă, unice, cum a fost Cenaclul Flacăra, a ales compromisul...! Ceea ce îl salvează e faptul că l-a mai și criticat pe Ceaușescu. Păunescu este printre puținii poeți ai „iepocii de aur” care a mai băgat câte un junghi în Nicolae Ceaușescu, pe sub perdeaua de laude mai strecurând câte una dintre grelele nefericiri ale națiunii. Poezia lui Adrian Păunescu nu face studii de profunzime istorică ci învederează numai momentele făuririi ei, purtând mai mult sau mai puțin răspunderea pentru
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
trecătorilor, cărți de pomană. Glasul scriitorului putea fi auzit numai în micile pauze sau când arareori, vacarmul muzicii se domolea pentru câteva momente. Solomon repeta la nesfârșit, cu trăsăturile feței înghețate într-o ingenuă grimasă, ca și cum ar fi avut un junghi la inimă: ”Citiți, măi copii! Citiți. Atâta vă costă, dragii mei: să citiți...” Era în al nouălea cer că vedea pe fețele celor care primeau romanul, o nesecată fericire, el nerealizând că de fapt, această fericire nu se înfiripa în
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de Ion I. Părăianu DECEMBRIE Cerul s-a pudrat cu cenușă; A crăpat scoarța pe trunchiuri, Multe tăiate zac după ușă - Medicament pentru junghiuri. Sus pe deal, la Cuculie, s-a așternut zăpada pe ciulini; pentru copii - nespusă bucurie - la săniuțe și-au înhămat doi câini. Aleargă, se-mbulzesc râzând ... Pe derdeluș s-a adunat armată ... Abia găsindu-și câte unul rând Să coboare
POEZII DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363251_a_364580]
-
în rugii de castraveți bătrâni și-o latră niște câini. adio, pică frunza! la dracu, pice tot! că s-a depus osânza, putred sunt de copt. se hânțână un dinte și un molar de minte, mă doare un picior, un junghi mă taie-n spate și-mi arde de... amor! adio, pică toate! e semn că o să mor? vai, toamnă, te omor! Referință Bibliografică: vai, toamnă, te omor! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 998, Anul III, 24 septembrie
VAI, TOAMNĂ, TE OMOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363261_a_364590]
-
din căruță, prin licărul unei scântei care se-aprinse de la țigara unuia, zări buza spartă a lui Polizache, dar n-apucă să mai zică ceva că țiganul îi și înfipse un cuțit în spate. Și Tudor se trezi cu acel junghi în spinare. Deschise ochii și privi prin cameră. -Ce-ai, mă, de ți-a luat Dumnezeu somnul?- îl întrebă nevasta când îl văzu în capul oaselor. -N-am nimic, mă dor șalele, am răcit pe la grajduri! Și-am visat și-un vis
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
două ore. După ce ne-am procurat tichetele de drum până la Crișan de la casa de bilete a gării fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară, confecționat din șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o comandă mobilizatoare, de mici și bere rece
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
știut ce să fac. Până la urmă, am cedat. Am distrus rețeta, mi-am luat banii. Peste două zile, o mașină l-a călcat pe fabricantul rețetei. Sunt sigur că a fost mâna lor...”. Am icnit scurt, ca străpuns de un junghi din cap până în picioare. Aproape că mi-am acoperit urechile cu mâinile, pentru a nu auzi mai departe. Acesta era cu adevărat cel mai negru dintre toate scenariile posibile. Eram șocat, lovit, rănit de moarte. ”Ce ai făcut?! Ce ai
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
cu glumele pe care Andrei le făcea pe seama morții, și-i ziceau să-l încurajeze. - Țin-te tare nea Andrei! Fugi mereu din calea ei. - Așa fac, dacă tu vrei, și se ducea agale să-și ia medicamentul tămăduitor, de junghiuri și tuse, de la țața Mărița Floreaca (crâșmărița zvăpăiată, c-a-nșelat comuna toată, încărcând nota de plată), cum i se dusese vestea peste nouă sate. Altădată, când ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu mare greutate. Răceala i se cuibărise în oase, că dârdâia ca piftia. Cam din vara aceea păcătoasă a-nceput totul, iar junghiurile dureroase s-au declanșat în toamnă, după câte-și aduce aminte de acel an blestemat. Într-o zi, cu puțin nori la orizont, se apucase să cioplească rămășițele de iarbă care se vedeau pe sub prunii din coasta Piscului. Trebuia să
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
fi grăbind, că nici n-apucai să fac țuica de prune?!... O cinsteam, doar mă știi că nu sunt așa zgârcit.Costică a zâmbit, prefăcându-se că l-aprobă, dar și-a văzut de drum; nu avea chef de vorbă. Junghiurile pe care le simțea Andrei că-i mănâncă zilișoarele, care nu erau de ieri de azi, l-au făcut să le considere ca ceva obișnuit. Atunci când îl sâcâie, își zice-nsinea sa:„Iar le viniră dracii, n-am decât să aștept
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Îmi leg șireturile Strivesc sub fiecare pas O amintire Poc,poc Poc, poc E sunetul viitorului Zâmbet șăgalnic Un manechin încremenit Strada dispare Sub asfaltul topit Molozul înghite opțiuni Și junghiul ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde Pământul delirează picuri de apă Complicat Să-i spun că visează??? Ironie...în arșiță pe mine Mă
ÎMI LEG ŞIRETURILE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349146_a_350475]
-
Articolele Autorului Ai venit ca o mireasă, în confetii de zăpadă; Toți copiii-n hărmălaie au ieșit ca să te vadă. Pe la geamuri, în balcoane, moși și babe își dau coate, Ar veni și ei la nuntă, dar îi ține-un junghi în spate, Criza asta le-a redus pensia la... jumătate. Pe șosele patinează în derivă cai-putere; Driverii înjură-amarnic bordul lor cu computere. Dai un sac de bani, aproape, pe-o mașină ce lucește, Iar când fulgul de omăt peste stradă
AI VENIT CA O MIREASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361924_a_363253]
-
nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Hai să ne mințim, iubito, că frumoși suntem și buni, Că mai arde în noi focul, cum în vatră doi cărbuni; Să uităm dureri de oase, că ne taie câte-un junghi, Că ne mai privim în față căutând mereu alt unghi. Eu îți zic că ești superbă, cum o viață tot ai fost, Tu îmi faci un semn cu mâna și îmi spui că n-are rost; Nu mai ține cu
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361941_a_363270]
-
regulile ei, ce nu pot fi schimbate. Cineva totuși dirija lumea asta și îi cerea să plătească. Și nu după moarte, ci acum, în acest timp, pe acest Pământ. Ce pedeapsă mai cruntă putea căpăta? Șerban zâmbea în continuare. Un junghi dureros îi săgetă inima și se încăpățână să rămână acolo, înțepenit, ca și cum ar fi o menghină ruginită, imposibil de desfăcut. Îi amintea că are o inimă pe care și-o umpluse cu de toate, mai puțin cu iubire. Își strânse
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
era? - Calul de dar... - Exact, cu toate că darul a mers pe pantofi... Numai că peste vreo două săptămâni, îmi spune Liuba că are o ideie. Chiar în clipa în care mi-a spus că are o ideie, am simțit așa un junghi ușor în stânga, dar nu am vrut s-o sperii. „Tot am primit o sută de dolari la care nu ne-am așteptat, zice ea, ce-ar fi să-mi cumpăr o haină de piele modernă?". - Înțeleg foarte bine... Și ați
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
la disperare ? Hei,trupul meu,cum de-ai ajuns banal și-arăți de parcă-ai fi-n ultimul hal, cărându-te cu greu printre mizerii și umilința de-a fi fost răpus, de ce te lași spre deznădejde dus și de-orice junghi,oricât de mic, te sperii ? Hei,trupul meu,nu simți în tine cum sufletul este tânăr și acum ? Iubind cum am iubit Iubind cum am iubit de când mă știu nu pot să mă-ndoiesc că am să fiu trimis să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
printre care și eu. În încheierea cuvântului, i-am dedicat un catren pe care l-am scris chiar înainte de a lua cuvântul: Când joacă pe scenă, frate Nu-l mai recunoști: are har și mult haz. Chiar de are-un junghi în spate , Trece de la agonie la extaz. Îi doresc multă sănătate, putere de muncă și să ne bucurăm de prezența lui în mijlocul nostru mulți ani de acum încolo! Să ne trăiești, Geo Călugăru! Vasilica Ilie 27 ianuarie, 2017 Referință Bibliografică
SCRIITORUL GEO CĂLUGĂRU. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366187_a_367516]
-
deoarece nu se pricepe la chestiuni tehnice. - Săuumânaaa păntuuu masăăă c-a fosss bunăă și gustoaaa, iaaa, bucă.. bucăăă... bucăteasaaa fumoasăăă... rosti galant Lică, din postura celui care conducea întreaga adunare, iar doamna zâmbind, spuse în gând: „lua-v-ar junghiurile și buba neagră, de porci bețivi”, spre profundul regret al porcilor, care însă nu au aflat niciodată ce afront li se adusese. Apoi, se retrase cu grație, că tocmai începea serialul cu afurisitul ăla de Mighel. Bărbații mai rămaseră puțin
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]