758 matches
-
loc întrunirea de constituire a ceea ce s-a numit în epocă „Opoziția Unită”, având ca scop imediat răsturnarea guvernului Ion Brătianu. Aceasta era o adunătură eterogenă formată din opozanții liberali de toate nuanțele (Take Ionescu, Fleva, Arion, Djuvara, Lecca), foștii junimiști trecuți de partea lui Lascăr Catargiu (frații Negruzzi, Vasile Pogor, Dumitru Rosetti, Ion Diamandi), precum și gruparea lui Petre Carp (Maiorescu, Marghiloman, Laurian, Stroici și Nica). La 19 decembrie 1887, Ion C. Brătianu a dizolvat Parlamentul ca urmare a expirării mandatului
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
Filipescu. La 23 martie 1888, în urma represiunii violente a manifestațiilor Opoziției Unite dar și a izbucnirii și răspândirii cu repeziciune a unor revolte țărănești, guvernul Ion C. Brătianu își prezintă demisia. Pentru calmarea situației, regele Carol I va însărcina pe junimistul Theodor Rosetti să formeze un guvern de moderați. Take Ionescu a candidat ca liberal dizident la Colegiul II Dolj pentru Camera Deputaților. Deși a fost combătut violent de către agenții guvernamentali, care l-au acuzat ca fiind "„spion țarist”", "„corupător al
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
16 octombrie 1897. "Omagiul d-lui Zaharia", semnat Erics, III, 17 octombrie 1897. "Paraziții gloriei altora", semnat Senez, III, 21 octombrie 1897. "Liberalii și străinii", semnat Ștefan, III, 23 octombrie 1897. "După „Epoca”, „Țara”", semnat Step, III, 24 octombrie 1897. "Junimiștii și Regele", semnat Ștefan, III, 29 octombrie 1897. "Începe lupta," semnat Ștefan, III, 29 octombrie 1897. "Boalele în țară, "semnat Ștefan, III, 30 octombrie 1897. "Mărturia „Liberalului"”, semnat Erics, III, 31 octombrie 1897. "Pâinea și prețul grâului, "semnat Ștefan, III
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
încetățenit”), din inițiativa unor tineri reîntorși de la studii din străinătate, în frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi și Teodor Rosetti. Ei își încep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. Printr-o formulă masonică, junimiștii, când vorbeau despre acest subiect, spuneau: Originea Junimii se pierde în negura timpului". Cursul public pe care Titu Maiorescu îl ținuse cu un an mai înainte, curând după instalarea sa la Iași, dovedise existența unui auditoriu cultivat, în stare să
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
e rândul fostului director, Al. Tzigara Samurcaș, să se adreseze cititorilor săi, la despărțire, Încredințat fiind că „vechea foaie junimistă” nu trebuie „să apună”, ci, dimpotrivă, merită să „pună În evidență cuvenită Împlinirea semicentenarului de la dispariția dintre noi a luceferilor junimiști Mihai Eminescu și Ion Creangă”, apoi, În 1940, a unui secol de la nașterea lui Titu Maiorescu - „sufletul Întregii mișcări”, având „conștiința Împăcată a datoriei Împlinite de-a lungul celor 15 ani de grele Încercări, editoriale mai ales, pe care le-
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
de unde vin. Mă voi strădui să fiu la Înălțimea cerută, nu vă voi dezamăgi. Am Însă o obiecție, o rezervă, una singură: nu sunt de acord cu modalitatea de până acum În privința transferului conducerii. știu că acest fapt Îl hotărau junimiștii vechi, ca și În cazul de azi, se consemna Într-un procesverbal, se dădeau sugestii etc. Eu nu mă Împac cu această practică, eu pretind independență Întreagă, fără niciun fel de tutelă, cu obligația fermă În ceea ce privește să păstrez spiritul Junimii
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
al Junimii unde este coleg cu persoane ilustre ca Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ion Creangă. Va frecventa regulat ședințele hebdomadare ale Junimii timp de 20 de ani. Ține și câteva conferințe în cadrul 'prelegerilor populare' ale Junimii. Junimiștii, faimoși prin felul în care luau totul în derâdere și susțineau, la întâlnirile cele mai serioase, că 'anecdota primează', au reținut figura lui Ioan D. Caragiani ca pe una foarte amuzantă. Aromânul, de-o vârstă cu Maiorescu, îi înveselea pe
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
faimoși prin felul în care luau totul în derâdere și susțineau, la întâlnirile cele mai serioase, că 'anecdota primează', au reținut figura lui Ioan D. Caragiani ca pe una foarte amuzantă. Aromânul, de-o vârstă cu Maiorescu, îi înveselea pe junimiști cu nenumăratele lui anecdote. El era la acea vreme singurul care putea stârni tot atâta ilaritate câtă putea să provoace Creangă. Caragiani era cel mai bogat anecdotist de la Junimea. Crescut în plin orient, Ioan Caragiani rezuma tradițiile și anecdotele tuturor
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
accent, care-i trăda originea sa exotică și care dădea istorisirilor sale un gust și mai bun. Istorisea cu un farmec nespus și cum se întîmplă câteodată tocmai nestăpanirea perfectă a limbii și acentul diferit interesa. Ca și la teatru, Junimiștii îi cereau lui Caragiani să repete anecdota care le plăcuse cel mai mult în ședința trecută. Junimea avea deprinderi foarte libere, membrii tratându-se între dânșii cu mare familiaritate și, întocmai ca la școală între copii, își dădeau porecle unii
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
întemeiat Stațiunea Zoologică de la Sinaia (1922). Membru fondator al Academiei de Științe din România (1938). A fost un pasionat naturalist. Armean din Moldova după mamă (Erbiceanu). Căsătorit în 1903 cu Maria Buiucliu (Maria Șt. Buicli), descendenta unei familii armenești de junimiști, au avut împreună o fiică, Maria-Zanfira, căsătorită cu avocatul Constantin (Titu) Deleanu (decedat la 4 februarie 1966). A fost bun prieten cu istoricul și zoologul Constantin Kirițescu. Arhiva Erbiceanu-Buiucliu-Popovici-Bâznoșanu, care cuprinde documente vechi de câteva sute de ani (de la Miron
Andrei Popovici-Bâznoșanu () [Corola-website/Science/332059_a_333388]
-
secretar al Facultății de Litere și Filosofie din București, apoi, între 1898 și 1902, profesor secundar în București. Din noiembrie 1902, este transferat ca profesor în Iași. Remarcat de Titu Maiorescu încă din anii studenției, B. a intrat în rândurile junimiștilor și a făcut parte, din 1894 până în 1904, din comitetele succesive de direcție ale „Convorbirilor literare”, la care a și colaborat, în aceeași perioadă. Activitatea politică a junimiștilor a susținut-o prin articolele din „România jună” (1899-1900) și din „Tribuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
de Titu Maiorescu încă din anii studenției, B. a intrat în rândurile junimiștilor și a făcut parte, din 1894 până în 1904, din comitetele succesive de direcție ale „Convorbirilor literare”, la care a și colaborat, în aceeași perioadă. Activitatea politică a junimiștilor a susținut-o prin articolele din „România jună” (1899-1900) și din „Tribuna conservatoare”, ziar al cărui redactor a fost din martie 1903 până în iulie 1904. Discipol al lui Maiorescu, B. a reprezentat una dintre speranțele junimismului de după 1890. Dar articolele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
prin cursivitatea stilului și firescul expresiilor. Traduceri: P. A. de Alarcón, Morăreasa și corregidorul, București, 1896; ed. 2 (Morărița), București, 1908. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, N. I. Basilescu, CL, 1905, 1; Alexandrina Mititelu, Traduceri românești din Leopardi, SI, 1936; M. Ciurdariu, Un junimist uitat: N. I. Basilescu, RITL, 1972, 4, 1973, 1; Dicț. lit. 1900, 82. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
cele 9600 de cuvinte (plagiate) ale Manifestului Comunist, unde este statuată lupta de clasă, dictatura proletariatului și fericirea veșnică a celor sărmani, În contra socialismului demontează pas cu pas minciunile bine mascate ale acestuia, evidențiind pericolele rezultate din instaurarea puterii comuniste. Junimiștii, și cu atît mai clar mentorul Junimii, erau conștienți de pericolele comunizării asupra vieții spirituale, materiale și, nu în ultimul rînd, naționale. Traducerea și apoi publicarea de către Titu Maiorescu în două ediții, la zece ani distanță, a eseului spencerian denotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
între care evocarea unor personalități s-a dovedit cît se poate de prolifică. Între cei pe care pana lui i-a zugrăvit cu obiectivitate, dar nu lipsită de patima unor principii de la care refuza să abdice, s-au aflat: Un junimist antisemit A.C. Cuza (1956), Poezie și politică Octavian Goga (1956), Un singuratic: C. Stere (1956), Nicolae Iorga (1957) etc. Pe toți cei evocați, Pamfil Șeicaru i-a cunoscut îndeaproape, a fost cu ei, mai mult sau mai puțin, prieten, evocările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
registrele instituției, ca și din corespondența dintre D. Boghean și Petru Th. Missir, din perioada întunecării tragice a poetului. P. documentează despre o Veronica Micle la Reuniunea Femeilor Române, la vârsta când semna Ana Verona Câmpeanu, despre bibliotecile personale ale junimiștilor Vasile Pogor, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, A. D. Xenopol, Ștefan Vârgolici ori Iacob Negruzzi. Nu mai puțin demnă de interes este ultima parte a cărții, dedicată parlamentarismului junimist, ca și capitolul special dedicat lui P. P. Carp, atât de cunoscut ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
că actul proclamării regatului să fie opera unui guvern de uniune națională, să exprime, cu alte cuvinte, voința întregii națiuni. În acest sens, I. C. Brătianu îi prezența lui P. P. Carp, în martie 1881, propunerea constituirii unui asemenea guvern. Cu toate ca junimiștii înclinau să fie de acord, propunerea premierului s-a lovit de refuzul conservatorilor care, pe lângă condiționarea participării la un asemenea guvern cu atribuirea unor posturi importante formațiunii lor politice (Lascăr Catargiu urmând să devină președintele Senatului), nu puteau uită nici
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
Linia puternic conservatoare pe care L. Catargiu o imprimă partidului, unitatea de vederi asupra politicii externe (și unii și alții împărtășeau apropierea României de Puterile Centrale) și, nu în ultimul rând, ambiția deosebită a lui P. P. Carp, făceau că junimiștii să se apropie de liberalii guvernamentali. Ei primiseră, de altfel, mai multe mandate în Parlament, unde făceau o "opoziție leala" (adversarii îi spuneau "miluita"). Distanțarea liberalilor moderați de cei guvernamentali începe să se concretizeze în primăvara anului 1883, când are
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
politice erau obligate să caute a-și mari baza electorală, această situație se făcea resimțită doar la orașe, situația țărănimii, din punct de vedere al implicării politice, rămânând, ca și până atunci, practic nesemnificativă. Anul 1885 aduce cu sine decizia junimiștilor de a se alătura "Opoziției unite". În acest fel, opoziția extraparlamentara dobândea și un sprijin parlamentar. P. P. Carp rămânea rezervat față de această decizie, continuând o politică de înțelegere cu liberalii guvernamentali. Lipsă acută de cadre cu experiență în conducerea
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
primul rând din cauza lipsei de unitate ce se regăsea printre membrii opoziției. Existau astfel, mai multe fracțiuni, toate animate de dorință schimbării lui I. C. Brătianu, dar acționând de pe poziții diferite. Erau conservatori în afara Parlamentului (L. Catargiu) și conservatori în Parlament (junimiștii), erau liberali în afara Parlamentului (G. Vernescu și radicalii) și liberali în Parlament (D. Brătianu și tinerii disidenți)10. Din acest motiv, desi urmăreau un țel comun, acțiunile opoziției nu căpătau consistentă. Anul 1887 se scurge fiind dominat de acțiuni de
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
pe de altă parte "Opoziția unită" era un amalgam de forțe ținute la un loc doar de dorință îndepărtării lui I. C. Brătianu și nu reprezentau o alternativă la guvernare (important de precizat faptul că, deși se raliaseră acțiunilor "Opoziției unite", junimiștii încă nu erau întru totul de acord cu politica dusă de L. Catargiu). Pe de altă parte, nici tinerii conservatori de la "Epoca" nu agreau politică dusă de președintele conservator. În aceste condiții regele, care dorea că puterea să fie preluată
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
acest prilej se ilustrează însă prin fixarea spirituală într-un spațiu eminescian restrictiv, ca să nu zicem provincial. Astfel, Nae Georgescu, în articolul Eminescu, mereu nou, reia (a cîta oară?) - teoria complotului politic pus la cale de autoritățile române, cu complicitatea Junimiștilor, a lui Maiorescu în primul rînd, și care ar fi dus la internarea abuzivă a poetului în ospiciu, în acea tristă zi de 28 iunie 1883; format din argumente pe cît de stupefiante și insolite, pe atît de inconsistente, puzzle
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
susținerea unor opinii sensibil diferite față de cele curente, prin deschiderea largă a ferestrelor comparative către literatura europeană, în preajma căreia literatura noastră la acel moment părea complexată, nedeslușită, lipsită de pregnanța unor orientări clare. Spre o "critică științifică" Deși simțise generozitatea junimiștilor A. D. Xenopol și Șt. Vârgolici, pe tot traseul studenției sale rapide, Iorga pornește la drum cu convingerea că va deveni vizibil doar dacă va lua distanță față de acțiunea critică a lui Maiorescu, devenită fapt istoric. Astfel, în chiar primul articol
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
pe tot traseul studenției sale rapide, Iorga pornește la drum cu convingerea că va deveni vizibil doar dacă va lua distanță față de acțiunea critică a lui Maiorescu, devenită fapt istoric. Astfel, în chiar primul articol apărut în jurnalul "Lupta" (al junimistului Gheorghe Panu), el se apleacă asupra piesei Năpasta de I. L. Caragiale, văzută ca "un studiu psihologic superior", "printre cele mai bune dintre operele noastre dramatice... și ar avea greutatea sa chiar aiurea, unde s-a scris și s-a gândit
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
perioadei începuturilor, fiind totodată întâia analiză asupra operei viitorului mare clasic român. N. Iorga propune câteva demersuri importante, toate de noutate în epocă, și anume: să-l scoată pe Creangă din sfera minoră a anecdotiștilor, pe seama cărora se amuzau copios junimiștii la seratele lor; să promoveze opera lui Creangă drept una "de o însemnătate capitală pentru cercetători", esențială pentru cunoașterea identității românești; să i se recunoască acestuia profunda originalitate, atât ca trăire autentică a tradiției, cât mai ales în evoluția limbii
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]