369 matches
-
deținut politic între anii 1955 - 1964. Referindu-ne, în cele ce urmează, în mod special la Biserica “Sfântul Silvestru” din București, vom afirma că lăcașul de cult a fost zidit pe 15 iunie anul 1743, de către jupân Pârvu boiangiul și jupâneasa Stanca. Așezământul a fost afectat de două cutremure, unul în anul 1802 și celălalt în anul 1838. Cel din urmă a dărâmat complet vechiul edificiu și biserica a fost reclădită de Ilie Dimitrie și frații săi Ioan, Stoian, Gheorghe, Radu
EDUCAŢIA MORAL-RELIGIOASĂ AR TREBUI SĂ FIE IMPERATIVUL VREMII NOASTRE!... – DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/346320_a_347649]
-
operetă) un alt D., unul care mizează pe sentimente, nu doar pe idei în conflict. După un prim act plasat într-un patriarhal Ev Mediu de convenție - acțiunea se petrece în vremea lui Petru Rareș -, aducând în scenă boieri și jupânese, stareți, răzeși, lotri, plăieși, partea a doua e o idilă (între Ioniță, nepotul domnitorului, și Anca, fiica pădurilor) plină de alinturi, emanând o poezie naivă. Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
interesează sunt formele în care a supraviețuit el în unele texte folclorice românești. Ca arbore sacru, paltinul este - așa cum am văzut deja - reședința zeului, fie a Demiurgului, fie a pruncului Isus și a Sfintei Maria. În colinde, Maica Domnului (sau „jupâneasa”) cu prunc în brațe stă la umbra a „doi paltini galbeni”. Un șoim îi fură „Fașa fiului,/ Brâul Domnului” și-și face cuibul în paltini. Șoimul e blestemat sau este omorât, cuibul e stricat, paltinii sunt tăiați (72, p. 249
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se întâmplă, în renume și apoi chiar în nume. Româncele din epocă foloseau într-adevăr afionul în diferite situații, inclusiv când se retrăgeau în pat. Ne asigură vornicul Nicolae Văcărescu într-o scrisoare-poem din 1814, adresată nepo- tului său Iancu. Jupânesele, se plânge vornicul, nu mai gătesc și nu mai mănâncă „butincă cu mac”. Macul îl lasă de alte ceasuri La ale patului foarte dulci pasuri Când inimioara le face tac ! (202) Nu se înțelege prea bine dacă în acest caz
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Farmece, 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în Trecute vieți de doamne și domnițe (I-III, 1932-1939), Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues (1937) și Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui G. vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea Trecute vieți de doamne și domnițe (volumul I a fost premiat de
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
sută de ani, I-II, București, 1935; P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere bibliografice: Camil Petrescu, „Prin viroage și coclauri” de Const. Gane, RVVR, 1923, 1; Perpessicius, Opere, XII, 200-202, 495; Pompiliu Constantinescu, „Întâmplarea cea mare”, SBR, 1927, 9; Octav Șuluțiu, „Farmece”, „Axa”, 1933, 15
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
al unei nopți de vară, în codrul fermecat se ițesc zâne bune, zâne rele, pitici războinici, pitici-copii, arici puși pe harță, un străvechi duh al pădurilor, în timp ce la curtea lui Nalbă crai își fac veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe, într-o jubilantă lume de candori. SCRIERI: Primele amintiri
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
fiindcă pornise să le restrângă privilegiile în favoarea țăranilor, S. face o figură justițiară și un umanist, cu vederi care depășesc timpul evocat. Dar marele talent al prozatorului salvează cartea prin alte personaje, răzvrătiți spontani, credibili, dieci isteți, oșteni credincioși și jupânese înțelepte. Și aici, prin toți porii, romanul primește poezia basmului. Presvitera Olimbiada e o Sfântă Vineri înconjurată de viețuitoarele ajutătoare care îi stau în preajmă, Moș Petrea, Căpitanul, e un fel de Sânt Ilie, stăpân pe foc. Nu lipsește nici
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
vodă...”; „Iar doamna lui Neagoe vodă [Basarab] și Theodosie, fie-său, ducându-se la țarigrad, acolo au murit și ea și feciorii ei”; „De acest domn [Ștefan cel Tânăr] scriu moldovenii că l-au omorât doamnă-sa (zăii, de treabă jupâneasă moldoveancă, să-și omoare bărbatul)”; „până l-au băgat în Ciceu, cetatea lui [a lui Petru Rareș], unde era doamnă-sa Elena, cu fiii lui, Iliaș și Ștefan, și fiică-sa Ruxanda...”; „Și doamnă-sa Elena, fiind sârbă, fată dă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe o iapă, domnul [Alexandru Ilieș], la Brăila și doamnă-sa la Giurgiul...”; „Zic unii să să fie culcat Ștefan vodă [Gheorghe] cu doamna [a lui Vasile Lupu] să-și întoarcă aceaea ce făcuse Vasilie vodă de să culcase cu jupâneasa lui, în boierie”; [Grigore I Ghica, în a doua domnie] „au trimis pă Sturzea spătar, cumnatu-său, de au adus pă doamna de la Vinețiea...”; [turcii] „temându-se de o primejdie ca aceasta” [hainire] „au poruncit domnului să-și trimiță doamna cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ruxandra, fata lui Vasilie vodă”; (Duca Vodă își logodește fiica, pe Catrina, cu Ștefan, fiul lui Radu Leon, cu „mare veselie”, „multe ospeți”, „multe jocuri”, cu „pehlivani de cei ce joacă pă funii” „strâns-au toată boerimea țărăi, cu toată jupâneasele și au întins corturile în deal dăspre Mihai vodă...”; un proiect nereușit - „Numai mâhnire avea [Duca Vodă] pentru fie-sa Catrina, care fusase mai înainte logodită după Ștefan, feciorul Radului vodă Leon...” -, căci Vodă, viitorul socru, auzise că Ștefan „are
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ruxandra lui Alexandru Lăpușneanu („Decii, doamnă-sa au făcut sfat cu ceilalți, cu toții, că de să va scula, va face mari răutăți, ci l-au otrăvit și au murit”) sau soția lui Grigore I Ghica, care le-a uimit pe „jupâneasa” cu hainele ei apusene („Doamna era îmbrăcată în haine frâncești foarte frumoase”) când s-a întors acasă, dar care, odată întoarsă în București, a reintrat în „codul” locului: „deci au lepădat hainele acelea și au luat rumânești”. Altfel, ținte ale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au fost tineri cu nevestele lor și cu féte mari...”; seimenii răsculați „sfintele veșminte făcutu-le-au muerilor și fételor chinteșă”; tot aceia „singuri își da muerile lor și copiii lor și rudele lor robi în mâinile turcilor”; „Iar pre jupânesele lor le muncea și le lua toată agoniseala” [Mihnea al III-lea Radu]; „și au robit turci, turcoaice, copii, de i-au adus în țară” [Mihai Viteazul într-o campanie sud-dunăreană]; ori stârnind persecuții sau compasiune când rămâneau fără sprijin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ei se cred vii, dar femeile lor se cred văduve. De aceea îți zic: niciodată să nu te îmbeți, Doamne prealuminate...” 4) depășesc arareori categoria celor ce se aflau în vârful ierarhiilor sociale (am aflat două cazuri în Cronica Bălenilor: „Jupâneasa dar și copiii [lui Hrizea vistierul din Popești] rămâind în sărăcie iar nu i-au lăsat în odihnă, ci totdeauna în pază de slujitori se afla, zioa și noaptea și le cerea bani pen târg”; „ci pă Papa l-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împlinirea riturilor ce însoțeau trecerea soțului mort în lumea de dincolo („duseseră-l la mănăstirea lor ot Mărginéni și acolo îl îngropară, făcându-i-se pogrebaniia și pamete mare cum se cade”), intervine pentru comutarea pedepsei lui Stroe Leurdeanul („Iar jupâneasa Elena și cu feciorii ei n-au vrut, ci s-au rugat la Antonie vodă să-l iarte de moarte și să ia cinul călugăresc, că va da el seamă înaintea înfricoșătorului județ”), suferă persecuțiile unor Voievozi ostili („unii la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiică a postelnicului Udriște din Mărgineni), domnițele Ancuța (cea care trăise experiența unei logodne nefericite cu un reprezentant al Movileștilor și se va mărita aici cu Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul) și Elena - Elina - Ilinca, slujitorii, câțiva boieri cu jupânesele lor, trei logofeți de cancelarie (Radu Șerban întreținea o corespondență intensă; scria în țară și în alte părți), un doctor (căci fostul Voievod era bolnav de gută), „der Leibhartz seiner Durchlaucht”, năimit în Austria, și - la fel ca Petru Șchiopul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Caplii, i Pătrașco, i Calotă, i Stan sin Socol dvornicul, și alții, meșița septembrie 1 deni. Și au făcut Alexandru-vodă, den jos de București, o mănăstire mare, hram Svetaia Troiță [...]56. Pătru-vodă Cercel sin Pătrașco-vodă [cel ce poruncise ca rămășițele jupânesei Caplea, soția marelui postelnic Ghiormea, să fie deshumate din schitul ctitorit de ea lângă dealul de la Mihai Vodă și să fie mutate la Mănăstirea Bolintin, căci boieroaica s-ar fi arătat o „pizmașă! - n.m.] au venit domn de la Poartă, întrând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Hotin, în anul „7035 [1527], Ghernarie 14”. De la Ureche, știrea otrăvirii a ajuns la cunoștința Anonimului Bălenilor. Acesta o înregistrează în cronica sa, adăugându-i cuvenita maliție muntenească: „Scriu moldovenii că l-au omorât doamnă-sa (zeii, de treabă, jupâneasă moldoveancă, să-și omoare bărbatul!)”. Numai că „jupâneasa moldoveancă” era Stana, fiica cea mare a lui Neagoe Basarab, cu care Ștefăniță se căsătorise în iunie 1526, deci doar de un an. împiedicat să se însoare cu Ruxandra (făgăduită lui Bogdan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
De la Ureche, știrea otrăvirii a ajuns la cunoștința Anonimului Bălenilor. Acesta o înregistrează în cronica sa, adăugându-i cuvenita maliție muntenească: „Scriu moldovenii că l-au omorât doamnă-sa (zeii, de treabă, jupâneasă moldoveancă, să-și omoare bărbatul!)”. Numai că „jupâneasa moldoveancă” era Stana, fiica cea mare a lui Neagoe Basarab, cu care Ștefăniță se căsătorise în iunie 1526, deci doar de un an. împiedicat să se însoare cu Ruxandra (făgăduită lui Bogdan cel Orb, se pare, pentru Ștefăniță, cel născut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu vederea faptul că unul din cei trei era „vasul lui Dumnezeu” și că, în esență, omorârea moldovenilor a constituit o crimă politică 145. Și Domnul și boierii avuseseră grijă, în poruncile lor dinainte de moarte, de soții: Doamna Candachia (Caterina), jupâneasa Magda, soția lui Ion Moțoc, și jupâneasa Marica, nevasta lui Drăghici Spancioc 146. Unul dintre cazacii care au tulburat domnia lui Petru Șchiopul (întrerupându-o chiar, între 18 noiembrie și 28 decembrie 1577147) a fost Ioan Potcoavă (era în stare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trei era „vasul lui Dumnezeu” și că, în esență, omorârea moldovenilor a constituit o crimă politică 145. Și Domnul și boierii avuseseră grijă, în poruncile lor dinainte de moarte, de soții: Doamna Candachia (Caterina), jupâneasa Magda, soția lui Ion Moțoc, și jupâneasa Marica, nevasta lui Drăghici Spancioc 146. Unul dintre cazacii care au tulburat domnia lui Petru Șchiopul (întrerupându-o chiar, între 18 noiembrie și 28 decembrie 1577147) a fost Ioan Potcoavă (era în stare să îndoaie cu mâinile goale o potcoavă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
boierii aflați de partea Doamnei Chiajna 172) sau a Domnilor pe care voiau să-i înlăture de pe tron (între cei care l-au combătut pe Petru cel Tânăr s-a aflat și marele postelnic Marcu, patron de carte, însurat cu jupâneasa Marga - „Marga cea bătrână” din care vor coborî Brâncovenii -, sora lui Neagoe Basarab; el a căzut în războiul cu Petru Vodă de la Boian în 1559173). Fidelitatea presupunea sacrificiul. Boierii care au înțeles ideea politică a lui Radu de la Afumați nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în tabloul votiv de la Dolheștii Mari o pălărie cu calotă joasă și cu boruri răsfrânte, după cum italienească pare a fi pălăria Doamnei Cătălina, soția lui Radu cel Mare, de la Mănăstirea bulgărească Kremikovți; tot cu pălărie și voal este pictată și jupâneasa Iuliana, soția lui Luca Arbore, în ctitoria bărbatului ei - și, peste rochia lungă cu mâneci ample, o mantie bizantină din stofă plină, cu flori de aur, tivită cu blană 320), cercetătorii iau în seamă, atunci când privesc moda feminină de Curte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cele de ceremonie. Adică spațiul privat din palatul domnesc din Orașul de Scaun (camerele sau casa Doamnei) sau din cele aflate în reședințele pasagere (odaia Doamnei și iatacul) de la moșii sau din mănăstiri, încăperea unde ea mânca împreună cu domnițele și jupânesele ori cu Vodă, paraclisul Doamnei - loc al rugăciunilor particulare și al clipelor de reculegere, capela domnească ori altă biserică unde asculta liturghia, locurile presărate pe traseele plimbărilor (palatele voievodale din țară, conacele boierilor, mănăstirile), grădinile. Nici în aceste locuri (în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
socrul lui Matei aga, și pre Ghiețea clucerul, socrul lui Șărban spătarul, și pre Stoica logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrână la casa răposatului Costandin postelnicul...”). Stoica Ludescu a fost cel ce a redactat, după „învățătura bunii stăpânii méle, jupâneasa Elina, stara Postelniceasa”, în 1681, testamentele Elînei, doua - unul la 1 septembrie, înainte ca postelniceasa să plece în pelerinaj la Locurile Sfinte, al doilea o lună mai târziu, în același an. Aș vrea să mai evoc un „om de casa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]