161 matches
-
în zilele Radului vodă celui Mare, cela la anul, iară celalaltu în zilele lui Matei Băsărabu voevod, la anulu” 77. în privința lespezii (azi dispărute) de pe mormântul clucerului Vlaicu, (făcută în 1587-1588), socrul lui Mihnea Turcitul, nu există nici o îndoială. Văduva jupânița Anca, își declară singură participarea (după ce fiica ei, Doamna Neaga, zidise biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Mihnea voevod și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Mihnea voevod și ale doamnei lui, Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru accea, jalnică, cu osârdie au făcut această biserică, iar mama ei, jupânița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”78. La fel în alte - foarte multe - cazuri. Spicuiesc: (trad. din sl.) „Această piatră a făcut-o și împodobit-o Doamna Dafina Domnului ei, răposatului înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
românești îi îndemnau pe aceștia să aibă grijă de moștenire. Presimțind consecințele inimiciției lui Petru Cercel, marele paharnic Gonțea (singurul dregător în epocă ocupant al rangului acestuia din 1568 până în 1583) și fiul său Neagul și-au lăsat toată averea jupâniței Vișa, admițând ca „ea să fie volnică să dea averile [...] cui va voi ea”. Prevedere înțeleaptă, căci, în 1584, în ziua de Paște, capul marelui paharnic va cădea din porunca Domnului. Voievozii întăreau hotărârile cu caracter testamentar luate de boierii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luate de logofătul Balaur și de soția sa Ana. Câteva decenii mai târziu, la 8 iunie 1580, Mihnea Turcitul întărea („am văzut Domnia Mea și am citit și cartea răposatului părinte al Domniei Mele la Alexandru voievod”) ocinile și vecinii jupâniței Neaga, văduva armașului Danciul, lăsați ei (în Ciocorăști și Văcărești) prin diată de soțul ei („ocinile și vecinii din Cocorăști și din Văcărești și casele și viile câte sunt și toate averile și sculele și țiganii care-i va avea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în fața Voievodului, care, confruntându-le, le transforma în acte oficiale. „Iar apoi - scrie Mircea Ciobanul într-un act din 16 iunie 1545 - a venit dregătorul Domniei Mele [era vorba de pârcălabul Badea, cel însurat cu Caplea], [...], înaintea Domniei Mele, cu jupânița lui, Caplea, de a întocmit averile sale, ca după moartea lui, dacă se va mărita jupânița Caplea, iar ei să-i fie din averile lui Badea satul Elhovețul și trei sălașe de țigani. Iar dacă va ședea jupânița Caplea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un act din 16 iunie 1545 - a venit dregătorul Domniei Mele [era vorba de pârcălabul Badea, cel însurat cu Caplea], [...], înaintea Domniei Mele, cu jupânița lui, Caplea, de a întocmit averile sale, ca după moartea lui, dacă se va mărita jupânița Caplea, iar ei să-i fie din averile lui Badea satul Elhovețul și trei sălașe de țigani. Iar dacă va ședea jupânița Caplea cu cinste - continuă Vodă, care participa, de fapt, la întocmirea unui testament, făcut în fața sa -, iar el
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mele, cu jupânița lui, Caplea, de a întocmit averile sale, ca după moartea lui, dacă se va mărita jupânița Caplea, iar ei să-i fie din averile lui Badea satul Elhovețul și trei sălașe de țigani. Iar dacă va ședea jupânița Caplea cu cinste - continuă Vodă, care participa, de fapt, la întocmirea unui testament, făcut în fața sa -, iar el i-a dat și i-a dăruit toate averile lui, fie puțin, fie mult, jupâniței lui, Caplea, ca să se hrănească în timpul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sălașe de țigani. Iar dacă va ședea jupânița Caplea cu cinste - continuă Vodă, care participa, de fapt, la întocmirea unui testament, făcut în fața sa -, iar el i-a dat și i-a dăruit toate averile lui, fie puțin, fie mult, jupâniței lui, Caplea, ca să se hrănească în timpul vieții ei, iar altul nimeni să nu aibă nici un amestec peste satele și peste țiganii și peste toate averile lui Badea”. Pilda era molipsitoare (în Transilvania se întâmpla la fel) și pentru straturile mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
camera de toaletă își restrângea vădit funcțiile), văduva cultiva mai departe, în camerele ei, acel spațiu particular al sociabilității unde Domnițele (am putea evoca aici droaia de fete care le înconjurau pe Elena-Ecaterina Rareș ori pe Ruxandra Lăpușneanu), jupânesele și jupânițele - „Curtea”, restrânsă dar privilegiată, a Doamnei (și lucrurile nu stăteau altfel nici în casele boieroaicelor) -, în straie „de casă”, nelipsite însă de strălucire, lucrau, ajutate de slujnice și roabe, țeseau, coseau la gherghef, brodau cu pricepere obiecte de podoabă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
măritată cu Mircea Ciobanul, după ce tatăl ei murise - ori să intre în familiile de mari boieri - Maria, o altă fiică a lui Petru Rareș s-a căsătorit cu marele logofăt Ion Movilă - sau ale unor nobili străini), de jupânese și jupânițe, de „copii nevîrstnici, încredințați până foarte târziu, mamei” (Mihnea, fiul lui Alexandru al II-lea Mircea, când a fost asociat la domnie de tatăl său, în 1574, avea - ziceam - nouă ani, iar învestirea de la Stanbul a venit trei ani mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Gestionarea patrimoniului Administrarea averii rămase de la soțul defunct - oricare ar fi fost „dimensiunile” acesteia - reprezenta o îndatorire importantă a văduvei. Chiar dacă uneori intrau cu dificultate în posesia acestei averi din pricina obstrucției rudelor soțului - socrii, copii, copii vitregi, cumnați (întărindu-i jupâniței Maria băneasa, văduva lui Ianache, fost mare ban al Craiovei, o proprietate, Alexandru Coconul evocă dificultățile întâmpinate de moștenitoare: „Iar apoi, când a fost acum, în zilele domniei mele, după moartea jupânului Ianache banul, iar soția lui Maria băneasa a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dacă - așa cum spuneam și mai sus - bărbață lor (uzând de acel „privilegiu al masculinității”) nu avuseseră înțelepciunea să le așeze sub protecția domnească ori să redacteze acte - cu formulări „definitive” („până va fi vin și el, și copiii lui, și jupânița lui, frații lui să nu se amestece cu nimic”) - menite să le „așeze” temeinic ca stăpânitoare ale averilor. Nu era deloc ușor pentru văduve să-și îndeplinească obligațiile ce le reveneau în raport cu averea moștenită (sau asupra căreia primeau dreptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Borce vindea un teren cu case și grădină jupânului State și jupânesei Chirea, soția lui, dar preciza că „le vinde numai jupânesei Chirea, pentru că și-a vândut un chirteș ce-l cumpărase”; jupan Dobromir, fost mare ban, a cumpărat de la jupânița Neacșa, călugărița din Drăgorești și de la nepotul ei Radul Bidiviul, un sat gorjean - Voinigești (Neacșa îl moștenise) și a dat pe el „60.000 aspri gata” - „asprii de zestre ai jupaniței Tomaia, de la părinții ei” - și apoi - zice Alexandru Vodă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din 10 iunie 1628 - „a lăsat cu limba lui, la moarte, încă pe când era el viu, în viața lui, să fie tot satul Voinigești jupaniței lui, Tomaia, mătușa jitelniței Sima stolniceasa, pentru că l-a cumpărat cu asprii de zestre ai jupâniței Tomaia... „; după moartea văduvei, satul cu pricina revenea Simei, ceea ce Alexandru Iliaș întărește). Cercetătorii sunt de acord că, dacă în acte, femeile vând sau cumpără singure (cum se întâmplă cu Maria, fosta nevastă a lui Mareș din Băjești; într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ar mai fi trăit, participarea lui la vânzare (ocina intrând în patrimoniul comun) ar fi fost obligatorie. Sau atunci când banii pentru o achiziție sunt plătiți de persoane diferite. Pentru o cumpărătură - un sat care se „vecinea” -, întărită de Vodă Mariei, jupânița lui Chirica comisul, o parte din vânzători au luat banii de la Chirca comisul iar ceilalți i-au primit „de la jupânița lui Chirca comisul toți asprii, 25.000 aspri și să fie vecini”. înseamnă ori că au fost cheltuielile departajate, ori
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru o achiziție sunt plătiți de persoane diferite. Pentru o cumpărătură - un sat care se „vecinea” -, întărită de Vodă Mariei, jupânița lui Chirica comisul, o parte din vânzători au luat banii de la Chirca comisul iar ceilalți i-au primit „de la jupânița lui Chirca comisul toți asprii, 25.000 aspri și să fie vecini”. înseamnă ori că au fost cheltuielile departajate, ori că Maria devenise văduvă. Chirca comisul nu mai exista. Văduvele mai mult vând (din pricini asupra cărora m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i convingă pe judecători, cum i s-a întâmplat lui „Stoica cu ceata lui”, care, neizbutind să aducă 12 jurători „la zi și la soroc”, n-a reușit să-l convingă pe Mihnea Turcitul în privința ocinei solicitate; Vodă îi întărește jupâniței Caplea și fiicelor ei ocină în Cocorăști; peste o lună însă, la 27 iunie 1578, același Mihnea îi poruncește Caplei din Cocorăști „să-și ia cășăria de pe munți, de pe muntele ei din Buceci, din Curmătură în sus, de o stână
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dunga” ne duce către Mihai Viteazul - a achitat sumele datorate de tatăl său, mort după 9 octombrie 1670, când și-a scris testamentul), dacă nu cumva contractau și ei, la rându-le, pe fondul unei instabilități financiare moștenite, alte datorii (jupânițele Ilina, Preda și Stanca, nepoatele lui Vladislav din Belcini, au rămas cu „multă datorie” - sumele fiind împrumutate de tatăl [spătarul Hamza fusese însurat cu Anca, fiica marelui ban Gheorghe Băleanu] și de bunicul lor și au fost nevoite, ca să scape
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rându-le, să se împrumute (după moartea lui Dan Danilovici, Vlada - sau Vlădaia -, văduva lui, „a căzut cu datorie la un turc din Giurgiu”; „Iar apoi când a fost în zilele răposatului Mihnea voievod, după moartea lui Ivașco vornic, iar jupânița lui Elina vorniceasa a luat de la Mihnea voievod 1000 de galbeni de bani ca să-i schimbe în țara Ungurească, să-i facă galbeni de aur. Iar apoi, jupânița Elina vorniceasa ea a cheltuit acei bani și i-a mâncat de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost în zilele răposatului Mihnea voievod, după moartea lui Ivașco vornic, iar jupânița lui Elina vorniceasa a luat de la Mihnea voievod 1000 de galbeni de bani ca să-i schimbe în țara Ungurească, să-i facă galbeni de aur. Iar apoi, jupânița Elina vorniceasa ea a cheltuit acei bani și i-a mâncat de n-a avut de unde să-i dea, să-i plătească...”), contra unor garanții însemnate, să-și zălogească bunurile (Teodosia lui Nicoriță armașul îi scrie de la Uście, din Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Barbu murise în 1530 în lupta de la Viișoara, sprijinindu-și cumnatul). Pe marele vornic Cârstea (grec de neam), însurat cu Maria Corbeanu, Alexandru Iliașa (cel care îi confiscase „toate ocinele” pretronului Stoica din Strâmba, vistierul hoț însurat cu Dochia, fiica jupâniței Marina) l-a omorât - în 1618 -, căci participase la răscoala lui Lupu Mehedințeanu. I-a luat apoi „banii și hainele și caii și ferecăturile și tot ce a găsit din averile lui”. Și Radu Mihnea își va trata la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-o „Dunga cea mare, bătrână și blagorodnă a rodului și neamului său, atâta despre tată, cât și depre mumă”. „Depre mună”, Cantacuzinii se întâlnesc cu Brâncovenii o dată cu nunta dintre „Papa postelnic Brâncoveanul fiul Predii vornicul, tatăl lui Costandin Voevod” și „jupânița Stanca” (fiica postelnicului Constantin Cantacuzino), însoțire ce a dat un nou avânt neamului de boieri de țară al Brâncovenilor. Și copiii Stancăi cu Papa postelnicul sunt zugrăviți la Hurez: Barbul, Matei și Costandin (ultimul, cu trăsături fine, semănând vădit cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mănăstirea Brâncoveni vor fi patru), sunt conduși de „marele postelnic” Constantin Cantacuzino („oval prelung și îngust, frunte înaltă, ochi neliniștiți, întrebători sub sprâncenele arcuite circumflexe, nas lung, fin, drept și gură senzuală, plină” - „figură tipică de meridional”), cel însurat cu jupânița Ilinca, fiică a lui Radu Șerban, și care l-a „slujit” pe Matei Basarab „de la începutul domniei lui până la moarte”. Cei doi părinți sunt urmați de băieți («Drăghici Cantacuzino biv vel spătar, Costandin Cantacuzino biv vel stolnic - figură rotundă, cărnoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubirorului Io[an] Mihnea voievod și ale doamnei lui Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru acea, jalnică cu osârdie a făcut această biserică”; iar jupânița Anca, mama ei a împodobit mormîntul: „iar jupanița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”344), căci Mihnea nu pre era atent la conveniențe. După o a treia ședere în scaun, efemeră (câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doamnele Anușca Zora și Voica” din Făgăraș, acuzate de vrăjitorie prin 1508426 - până la slujnice sau persoane cu o situație materială precară, precum acea ciobăniță în vârstă din Aiud, acuzată de vrăjitorie în 1683427), din femei singure ori căsătorite (ca acea jupâniță Neacșa, soția lui Ion Logofătul, acuzată de nepoata ei, nevasta popei Badea, că este „vrăjitoare și strigoaică” și că „îi otrăvea pe fiii popei”; pe reclamanți - aflăm din hrisovul dat de Mihnea Turcitul în 1586 - pâra i-a costat moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]