355 matches
-
dintr-o experiență de 25 de ani, în care am mâncat de multe ori acest fel și altele asemănătoare. În ciuda aparențelor uneori șocante, broaștele sunt omorâte uman. În restaurantele în care se oferă acest fel de mâncare, broaștele sunt omorâte, jupuite și apoi servite in mai multe feluri de mâncare, începând cu sashimi. În ceea ce privește cruzimea față de animale, Zinnern este mai îngrijorat de practicile americane de producție în masă a carnei de vită, pui, porc și nu numai.
Vezi clipul în care o broască este mâncată de vie într-un restaurant - VIDEO by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64127_a_65452]
-
miros de cadavru”, obiect concret urmărit de jocul umbrelor ce „dau nebunie”. Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La adăpostul precar al unui cer nevrotic, artificial, Bacovia își poartă „firma” sceptică, de o luciditate jupuită, la discreția intemperiilor existențiale. Cel ce gândește și simte, creier „ce palpită de tristețe și tăcere”, este secondat și subminat de cel ce vorbește. Existența prin limbaj, superioară, își îngăduie inițiative rebele, neașteptate, de care „celălalt” se înspăimântă. Între „inițierea
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
fiindcă nu s-a mai păstrat nimic din casa lui Barbu Catargiu (mai rămăsese o aripă în 1940). Un foarte mare teren viran se întinde astfel de-a lungul Caii Victoriei în dreptul numărului 129. Un paravan urît, acoperit de afișe jupuite, ascunde crîngul care a răsărit acolo de cînd se așteaptă o noua construcție. Ultima, de prin anii ’70, adăpostea un birou de arhitectură al Ministerului Învățămîntului. Dacă există un proiect de a construi, ar trebui să fie semnalat, dar o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4360_a_5685]
-
ai încă mult drum înaintea ta, chinuri multe; mănâncă, să prinzi putere, să înduri. Îi rupse încă un colț de pâine, îi dădu încă două măsline; își legă în grabă basmaua care îi alunecase de pe cap și-i dezvelise fruntea jupuită. - Încotro cu bine, flăcăul meu?, întrebă ea. - În pustiu. - Unde?, vorbește deslușit! - În pustiu. Bătrâna încreți gura știrbă, privirea ei se-ncruntă. - La mănăstire?, strigă cu mânie neașteptată. De ce? Ce cauți acolo înăuntru? Nu ți-e milă de tinerețea ta
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
program din a da cu tifla convențiilor sociale de tot soiul. Primul nivel al frondei se îndreaptă, evident, împotriva familiei: „de ce ați vândut casa cu grâu mie nu/ mi-ați zis nimic și acolo voiam să fac filme/ cu iepuri jupuiți găini ca în nekroromantic 1 de jorg/ buttgereit după ce le tai gâtul zboară/ ele pe acoperiș și bunicul se urcă greu după/ ele cade cu piciorul prin scânduri la porcii nesătuii/ îl mănâncă până la oase și tot mai vor voi
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
am povestit încă! Voi mai avea timp? Și clipa se dilată, e uriașă, e cît toată viața... Plutesc, aparent inutil, în balonul străveziu de spumă irizată feeric... Mint!!! Mă tîrîi în mocirla groasă, grețoasă, înaintez totuși, chiar dacă murdar, cu palmele jupuite, cu obrazul învinețit de rușine, distrugînd aerul proaspăt din jur. Mă înșurubez, transpirat, în realitate...
Rabla ideală by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16210_a_17535]
-
pînă atunci știusem și-acum uitam și-acum un deșert cu venele trandafirii își agăța de moliciunea craniului ventuzele mestecîndu-mi trecutul scuipîndu-mi obosit viitorul și urletul poros a spart sticla ferestrelor și dopul de parafină a umplut țestele și labele jupuite ale țipătului au zdrobit tunelul de catran în timp ce vocea de 26 de ani a mamei bubuia ca un picamer sfredelind nefericirea de-a mă ști dintr-un pîntec de care atîta s-a rugat să nu fie să nu mai
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
Ileana Mălăncioiu reface (mai ales în primele ei volume) o lume ființînd arhaic, o copilărie în care inocența este frecvent surprinsă - dacă nu chiar contrazisă - de ,vinovăția" unor ritualuri care își au întotdeauna prețul într-o jertfă. Pasărea tăiată, boul jupuit sau mielul sacrificat atîrnînd de grindă sînt tot atîtea grozăvii pe care întîi ochiul și apoi cuvîntul refuză să le atenueze în vreun fel. Maturizarea nu se clădește pe neliniști benigne, ci pe ideea de ,vină" absolută, de la păcatul originar
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
umăr cu sfârșitul, începi să ai încredere în siguranța mâinilor, a picioarelor și a minții tale. Înveți să capeți încredere în stăpânirea ta de sine. Încet-încet, atenția ta devine atât de intens focalizată, încât nu mai iei în seamă degetele jupuite, crampele musculare din coapse, efortul de a-ți menține concentrarea. O stare asemenea transei îți domină eforturile; ascensiunea devine un vis cu ochii deschiși.” (p. 165) Astfel de rânduri sunt scrise de un om care a urcat pe Everest, iar
Transcendentalism în Alaska by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4177_a_5502]
-
cei doi. În mediul cărții tipărite însă, astfel de experimente pot fi urmărite în Mesi@ de Andrei Codrescu, Cinci nori colorați pe cerul de răsărit de Florina Ilis, Omulețul roșu de Doina Ruști ori în Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita de Adrian Oțoiu. Interpretată ca o concatenare între spațiul realității fizice și cel al noilor medii de comunicare, virtualitatea poate fi analizată deopotrivă în chip fenomenologic, pragmatic, discursiv și ficțional. Situată permanent la o interfață multistratificată, virtualitatea în literatură înseamnă
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
că se află, fiindcă nu-i părea regește să sufere de o zonă atât de sensibilă în trupul său, încât dacă ar fi atins-o cineva, ar fi fost ca și când ar fi pus piper pe o rană, pe un loc jupuit și când Luciia termină și se ridică în picioare vădind că vrea să plece plutind, Ștefan sări în picioare, își trase nădragii și cămașa uscate și cam scorțoase pe el, dar în fugă, fără să se încheie și auzindu-l
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
și biserica nicăieri. Numa moloz, cărămizi, lemne și fiare. Am coborît că nu să mai putea circula. Doi pereți rupți la jumătate să mai ținea În picioare - parcă-i tăiase cu fierăstrău pă mijloc și pă ei să vedea sfinți jupuiți și fără capete. Îți venea să plîngi, vecină, și să cazi În genunchi și să te-nchini la Dumnezeu să ne ierte că astea-s semne rele că prea ne-am umplut de păcate și-n Sfînta Scriptură scrie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se gudure la picioarele mele. Îl mîngîi, Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Era o minune să îl privesc, atât de slab încât oasele și mușchii i se vedeau prin piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era o spirală slinoasă care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați-vă, domnu’ Sempere, asta-i o casă respectabilă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dinspre ferestuicile din turn, atârnau, ca niște podoabe de la Întrecerea de Armindeni, sforile de care deținuții sperau că vreun suflet milostiv va agăța o bucată de pâine. În acel moment, câțiva prizonieri se aflau În curte, spălând niște piei proaspăt jupuite, la un canal de irigare natural a cărui apă rău-mirositoare se scurgea liber pe pământ. - A fost adus un om aici, astăzi. Fabio dal Pozzo, negustor. Unde e? Întrebă Dante Îngrijorat, nerecunoscându-și omul printre deținuți. Sunt priorul Comunei. Străjerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
anumita impostura, o sfidare a gustului contemporanilor. Arghezi îl desființează că poet în pamfletul „Seară”.”Zgomotul operei sale- arată Arghezi- nu a trecut pragul cenaclurilor și al cafenelei, din inspirație îi rămân exterioritățile disparate, firimiturile, pleava, mătreața unei idei, pielea jupuita a unei imagini...e ca un plisc farfuridi răzbit în simbolism...el cântă numerele paisprezece, douăzeci și unu și șapte; iahturile, castelele, mătasurile, săpunul Floră, fabricile de parfum..., complăcându-se în obscurități... imaginile lui sunt fie banale, fie imbecile... o elucrubație de
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
personaj, Rosa Lentini creează cadrul desfășurării experienței cruciale prin care trece, nu fără a-și lua măsuri de precauție: Tăcerea ți-a luat în stăpânire poarta / șanțul și golul. Cineva trece / ca un lup cenușiu în noapte / cu puii săi jupuiți / în timp ce moartea îi cioplește oasele / ca pe niște sculpturi, ca pe niște flaute. / Tăcerea-i de argint, muzica / de diamant și moartea nu e / un pumnal de aur” (III). Excelentă metaforă a morții! În cadrul destul de straniu creat, glisarea spre fantastic
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
șosea și să aibă ferestre mari, transformîndu-se, practic, într-un fel de acvarii. De cîte ori treci pe lîngă un asemenea salon, este imposibil să nu primești cîte o porție de moartea pasiunii. De dragul nostru, doamnele se lasă rase, scobite, jupuite, jumulite, stoarse, împachetate, flexate, totul cu o naturalețe perfectă, în văzul tuturor trecătorilor. Eu cred și acum că o femeie trebuie să se facă frumoasă în intimitate, nu sub ochii trecătorilor, dar, întotdeauna cînd nu înțeleg ceva, presupun că eu
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]
-
cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu-i decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor învălătucite pe câmpie sau poate sunt doar aburii proaspăt jupuitelor conștiințe etalate zi de zi în editoriale sub pecetea intraductibilelor zâmbete eternă-i această învârtire a pământului și a lumii. TRANSHUMANȚE Voi ieși în ploaie cu mîinile goale, să-mi umplu pumnii cu lichidele mărgăritare. Hipnotizată de vârtejul arămiu o să
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365219_a_366548]
-
suav / sâmburele nu mai vrea să se nască... / Obârșia lui împărătească / e de aur bolnav // Deasupra, - ce greu / să fii rază strivită / între oră și clipită / cu pleoape de curcubeu... // Jos, ce nevedere / și câtă lipsă de sens ! / ... a cojii jupuite ca un plâns / de pe conștiință... // Eu, tu, el / o să fiim toți trei / deodată // Mai mult tu, - / decât unicul / Mai mult el, - / decât piatra / Mai mult eu, - / decât singurătatea... // în ființă, a frigului / și a căldurii, / a de os a digului
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
de anatomie Facultatea de Medicină București-doctorul Gerota ( a cărui prietenie și colaborare a sa cu Brâncuși s-a dovedit a fi fost prolifica pentru că a dat naștere celebrului ecorșeu, adică o reprezentare a corpului omenesc fără piele cunoscut sub titlul Jupuitul bazat pe disecțiile făcute în cadrul Facultății de Medicină și Muzeului de Anatomie Comparată) și pe scriitorul român Petre Pandrea care povestește despre îndelungatele dialoguri pe teme esoterice purtate în anul 1938, după întoarcerea artistului din India. Brâncuși avea obiceiul să
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
mai de care goale se mândresc cu ce au fiecare. Unele dintre ele înalte, subțirele, ce-și expun ale lor păsărele, care seamănă cu niște rândunele, de te uimești privind la ele. O găbiuță drăguță și cu fundele, dintre rândunelele jupuite vai de ele, s-a expus prea mult la soare și s-a înnegrit la culoare. Câteva dintre ele folosesc și jucărele, ce le pot satisface pe bietele rândunele. Au și hamuri și curele, ancorate între ele, devenind tot mai
ERMITAJUL RÂNDUNELELOR de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346120_a_347449]
-
măreți turnați din oțel, cu o bilă de tun în gheare. Mai existau și alte statui metalice ale lui Napoleon așezate pe socluri din beton sau ale unor comandanți din oștirea sa, a căror vopsea neagră de protecție era cam jupuită. Terminându-ne vizita, am făcut cale întoarsă spre Tongrinne, urmând ca a doua zi să vizităm orașul Namur și Citadela Terra Nova Namur. Referință Bibliografică: FESTIVALUL FLORILOR - NOTE DE CALATORIE IN BELGIA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
ca fapte deosebit de firești la toate nivelurile societare etc., iată ce a oferit și oferă constant întreaga clasă politică autohtonă actuală poporului său votant din momentul în care lui Nicolae Ceaușescu i s-au văzut creierii întinși cinematografic pe zidul jupuit al garnizoanei târgoviștene și până azi, când același fost președinte de țară a devenit deja în mintea multora dintre cetățenii patriei române un soi de erou național de urma căruia au mâncat o pâine cândva și și-au încropit un
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]