122 matches
-
Sovietică, acolo stabilindu-se foarte puține persoane, numai în scopuri de cercetare și militare. Accesul navelor este posibil doar câteva luni pe an, în timpul verii, și necesită permise speciale. Arhipelagul este de origine vulcanică, fiind compus din bazalt neozoic și jurasic. Deși acoperite de gheață, există, de asemenea, zone acoperite cu mușchi și de licheni. Partea nord-estică a insulelor este în întregime acoperite de gheață pe tot parcursul anului, chiar dacă, uneori, gheața se retrage pe timpul verii de pe insulele meridionale ale arhipelagului
Arhipelagul Franz Josef () [Corola-website/Science/316629_a_317958]
-
direcția est-vest de 348 km. Structura geologică a Elveției este în mare măsură datorată coliziunii cu miloane de ani în urmă a plăcii tectonice continentale africane cu cea europeană. Munții Alpi au structura de bază constituită din granit. În perioada jurasică au rezultat munți de încrețire din calcar, mai mici decât Alpii. Regiunea Elveției centrale cuprinde șesuri și dealuri.La aceste trei zone se mai adaugă Valea Padului în sud cu înălțimea "Tessin", regiunea Mendrisio și depresiunea Rinului superior, unde se
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
climă temperată, iar în sudul Alpilor domină o climă mediteraneană. Clima în Elveția diferă mult de al o regiune geografică la alta. Astfel Elveția se poate împărți în patru zone climatice: In principiu domnește în zona centrală și a munților jurasici și regiunea alpină o climă asemănătoare, diferențe mai mari climatice fiind în regiunea de sud a Elveției. Pe când în regiunea centrală și alpină precipitațiile medii sunt cca. 2000 mm/an în Walis (valea Rhôn-ului) sunt numai 550 mm/an fiind
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
o temperatură medie între 16 - 19 °C, iar temperatura medie anuală este de cca. 7 - 9 °C. In Alpi este clima aspră caracteristică munților înalți. Ca vânturi permanente se poate aminti Föhnul un vânt călduț (nu bate în regiunea munților jurasici), iar Bise este un vânt rece care nu bate de obicei în sudul Elveției. Pădurile ocupă o suprafață de 30 % din suprafața Elveției, astfel în zona alpină domină rășinoasele (piceacaee ca: bradul, molidul, zada (larix), pinul (pinus cembra)), pădurile jucând
Geografia Elveției () [Corola-website/Science/306335_a_307664]
-
() a fost o paleontologă și geologă britanică, dar și o colecționară și comerciantă de fosile, care a devenit celebră în toată lumea pentru importantele ei descoperiri efectuate în straturile fosile marine jurasice din orașul Lyme Regis, Dorset, Anglia, localitate în care a trăit. Activitatea ei a contribuit considerabil la schimbări fundamentale în gândirea științifică referitoare la viața preistorică și istoria Pământului. Anning căuta fosile în zona stâncilor , în special în lunile de
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
biologie. Sursa a mare parte din aceste fosile era litoralul stâncos de lângă Lyme Regis, parte a unei formațiuni geologice denumită . Ea constă din straturi alternante de calcare și , depuse ca sediment pe o albie marină puțin adâncă la începutul perioadei jurasice (acum circa 210-195 milioane de ani). Este una dintre cele mai bogate locuri fosilifere din Marea Britanie. Litoralul putea fi însă periculos de instabil, mai ales iarna când ploile abundente duceau la alunecări de teren. Exact în acele luni de iarnă
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
cât de mult se aseamănă camerele fosilizate cu sacii de cerneală al caracatițelor și sepiilor actuale, pe care le-a disecat pentru a înțelege anatomia cefalopodelor fosile, iar aceasta l-a făcut pe William Buckland să publice concluzia că belemnitele jurasice utilizau cerneala pentru apărare la fel ca numeroase cefalopode moderne. Tot Anning a observat și că fosilele cu forme ciudate denumite pe atunci „pietre bezoar” se găseau adesea în regiunea abdominală a scheletelor de ihtiozaur. Ea a observat că dacă
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
al Carpaților Orientali). Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
istoria geologică a Pământului. Scara geologică împarte cei 4,6 miliarde ani de istorie a Terrei în unități de timp de lungimi diferite. Mai multe perioade geologice sunt denumite după locul în care au fost studiate rocile din acea perioadă: Jurasic, după munții Jura. Permian, după provincia Perm, din Rusia. Cambrian, după numele roman al Țării Galilor. Altele sunt numite după o caracteristică importantă a rocilor din acea perioadă: Carbonifer, pentru straturile sale de cărbune. Cretacic, de la latinescul pentru cretă (creta), după
Paleogeologie () [Corola-website/Science/319863_a_321192]
-
parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia. reprezintă o zonă cu vârfuri abrupte (Vârful Țimbalul Mare - 2.177 m, Vârful dintre Țimbale - 2.170 m) din rocă metamorfică, stâncării calcaroase de vârstă jurasică, grohotișuri, goluri alpine, cheiuri (Cheile Zărneștiului, Cheile Vlădușca, Cheile Dâmbovicioarei), peșteri, ochiuri de mlaștină, cursuri de apă sau zone carstice (Cerdacul Stanciului, Padina lui Calinet, Prăpastiile Zărneștiului, Fântâna Domnilor, Fântâna lui Botorog, La Zaplaz) rezultate în urma eroziunii sau coroziunii rocilor
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
este situată la contactul Munților Pădurea Craiului cu Depresiunea Vadului. Ca urmare a acestei așezări, structura geolocică a zonei este complexă, fiind reprezentată prin roci sedimentare de natură și vârste diferite. Munții Pădurea Craiului sunt alcătuiți preponderent din calcare triasice, jurasice și cretacice, întâlnite la zi în defileul sculptat al Crișului Repede. Pe teritoriul comunei aceste formațiuni apar dispuse sub forma unor benzi orientate SV-NE. În partea de vest se găsesc formațiuni jurasice superioare reprezentate prin calcare masive și stratificate
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
Craiului sunt alcătuiți preponderent din calcare triasice, jurasice și cretacice, întâlnite la zi în defileul sculptat al Crișului Repede. Pe teritoriul comunei aceste formațiuni apar dispuse sub forma unor benzi orientate SV-NE. În partea de vest se găsesc formațiuni jurasice superioare reprezentate prin calcare masive și stratificate, peste care sunt dispuse sub forma unor mici petice, calcare stratificate și masive. Spre est urmează o fâșie de calcare triasice: mai întâi o fâșie îngustă de calcare negre triasic superioare și apoi
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
Câmpia Covurluiului. Din fragmentarea reliefului s-au separat trei unitătăți geomorfologice: platouri, vai și Lunca Prutului. Din punct de vedere geologic în fundamentul parcului se regăsesc formațiunile hercinico-kimmerice ale promotoriului nord-dobrogean alcătuite din șisturi cristaline și sedimente paleozoice triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinica și kimmerică veche. În partea de nord a arealului în triasic, pește fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
din șisturi cristaline și sedimente paleozoice triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinica și kimmerică veche. În partea de nord a arealului în triasic, pește fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare și dolomite, peste care se găsesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare organogene, ce au un caracter discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
Elveția și a Schwäbische Alb. Lanțul Jură se mărginește cu marginea de est a regiunii Nördlinger Ries până la cursul lui Main la Lichtenfels. Frankenalb este constituit în cea mai mare parte din roci calcaroase care s-au format în perioada jurasica prin sedimentare. Masivul este subdivizat în: cuprinde regiunea dintre Main și linia care unește Hersbruck - Sulzbach - Rosenberg, în centru găsindu-se Fränkische Schweiz cuprinde regiunea dintre Hersbruck și Schwarzer Laber. cuprinde regiunea dintre Nördlinger Ries și Kelheim an der Donau
Jura Franconiană () [Corola-website/Science/313175_a_314504]
-
de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviței), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, județul Argeș. Peștera s-a format datorită acțiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului. Este o peșteră caldă, cu o tempreatură de 10 - 12 °C și cu o umiditate moderată. Peștera este "uscată", pârâul care a generat-o având acum o altă albie. În interior se leagă de exterior printr-
Peștera Dâmbovicioara () [Corola-website/Science/305669_a_306998]
-
în alte camere, mai mari. În Turn se află douăsprezece camere triunghiulare, înalte de 400 de picioare și lungi de 5 km și fiecare dintre ei își alege una, redecorând-o în modul dorit. Alice creează Țara Minunilor, Frigate o pădure jurasică, iar Turpin ridică orașul Turpinville - un district al bogăției în care el este conducătorul necontestat. Călătorii încep să readucă la viață vechi prieteni și iubiți de pe Pământ, precum și persoane întâlnite în periplul de-a lungul fluviului, fără a analiza temeinic
Zeii Lumii Fluviului () [Corola-website/Science/320408_a_321737]
-
României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 800 hectare. Aria protejată reprezintă un sector de îngustare realizat în calcare jurasice de răul Vârghiș, cu fenomene exocarstice și endocarstice de mare spectaculozitate. Pe versanții adiacenți râului există mai multe peșteri, dintre care cea mai cunoscută o reprezintă "Peșteră Orban Balazs" . Rezervatia " Cheile Vărgișului și peșterile din chei" se suprapune sitului "Natură
Cheile Vârghișului și peșterile din chei () [Corola-website/Science/316781_a_318110]
-
(însemnând „dinte vulcan”) este un gen dispărut de dinozaur sauropod din Jurasicul timpuriu. Specia cunoscută este "V. karibaensis". ul a fost descoperit în 1969 în Rhodesia (acum Zimbabwe), fiind considerată cea mai veche specie de sauropod cunoscut timp de zeci de ani, și este încă una dintre cele mai primitive sauropode descoperite
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
bazalte de inundații. Scheletul a fost descoperit în partea de sus a 30 m (98,5 ft) de paturi de nisip și aleurit (deasupra), și bazalte de inundații la bază. Mult timp s-a presupus că Vulcanodon a trăit în Jurasicul Devreme, etapa Hettangian, sau la limita dintre Triasic și Jurasic, acum aproximativ 200 milioane de ani. Prin urmare, acesta a fost considerat cel mai vechi sauropod cunoscut, până la descoperirea târzie a lui Isanosaurus (ce a trăit în Triasic), descoperirea fiind
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
reprezentat prin polii, doline(numite vârcane local, exemplu de vale de doline fiind Valea Iabalcei, lungă de 6 km, unde întâlnim aproximativ 50 de doline pe km²), chei(Cheile Carașului), cursuri de ape subterane, izbucuri. Influența tectonicii, respectiv stilul tectonic jurasic efectiv, de cute, în zona Prolaz Iabalcea, a condiționat formarea unor suprafețe structurale și creste, ce contrastează uneori cu relieful platourilor cu doline și polii. Zona Carașova este inclusă în categoria de carst carpatic, de orogen, cu climat submediteranean, fiind
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Avenul din Tăul Moriii) . Tot în peretele cascadei speologii de la Polaris Blaj au descoperit un aven de 26 m adâncime în fundul căruia un lac plin cu bușteni împiedica înaintarea (Avenul de la Vânătare) Rezervatia este formată din calcare masive de varsta jurasic superioară. La vest și est se întâlnesc conglomerate, gresii, marne și marnocalcare cretacice (straturi de Brădesti), în vest interpunându-se o fâșie de bazalte mezozoice. 5 ha.
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
de 15 ani, studiul Ghețarului Scărișoara este reluat în 1965 de Iosif Viehmann, Gh. Racoviță, M. Șerban, T. Rusu și V. Crăciun. Peștera Ghețarul de la Scărișoara face parte din sistemul carstic Ghețar - Ocoale - Dobrești. Este formată în calcare de vârstă Jurasic superior, dispuse monoclinal pe direcția NV-SE, la o altitudine de 1.165 m, la marginea platoului carstic Ghețari - Ocoale. Cândva Valea Ocoale curgea la suprafață. Odată cu dizolvarea în freatic a peșterii Scărișoara apele coboară în subteran. Ieșirea apei la
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
comunitară "Cheile Turenilor"). Cheile au o lungime de 1.850 m, iar pereții (înalți de 100-150 m) sunt decorați cu diferite forme carstice: cascade, marmite, peșteri etc. Sunt relativ greu de străbătut. Au fost săpate de Valea Racilor în calcare jurasice și sunt situate între comuna Tureni si satul Copăceni, la mică distanță de drumul european E60, Cluj-Turda. Cercetările arheologice efectuate aici în perioada 1985-1988 au dus la descoperirea a 53 de complexe de locuire, datate începând cu neoliticul mijlociu. În
Cheile Turului () [Corola-website/Science/307305_a_308634]
-
Dobrogea de Sud). Asociat acestora există forme de relief influențate de petrografie și structura: un relief "granitic", cu trene de grohotișuri și abrupturi în Munții Măcinului, vechi peneplene conservate pe suprafața erodată a șisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafețe structurale adaptate ondulărilor largi ale formațiunilor neozoice din Dobrogea de Sud. Există de asemenea, în nord (Munții Măcinului, Dealurile Tulcei și Podișul Babadagului), un ansamblu de forme de sedimentație (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul loessoid forme de
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]