21,649 matches
-
ei, filantropică, se îndreaptă către toți, și face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinței creștine îi aparține doar Ei. Caracterul spiritual și transcendent al Bisericii nu reprezintă o scuză și o justificare imbatabilă pentru o atitudine pasivistă în relație cu socialul, așa cum nici mentalitatea strict consumistă a sistemelor social - economice ale vremurilor nu poate constitui o argumentare pentru “socializarea” excesivă a mesajului său. Drept urmare, o atitudine antistatală și ignorantă ar poziționa Biserica
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
chiar nitroglicerină și era condus de doi șoferi care luau cu schimbul volanul, era un film palpitant. Dar eu n-am nevoie de doi șoferi, unul mi-ajunge. Un șofer bulgar care transportă lăzi cu dinamită. Dinamită? Și are vreo justificare pentru transportul dinamitei pe autorutele Europei? Are vreo patalama la mână? Acum îmi dau seama că Marianne avea dreptate: e important de știut ce conțin lăzile îngrămădite acolo, în spate, sub pânza coviltirului. Vameșii oricum or să vrea să știe
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
filosofie. Dacă autorul ar fi folosit (fie și numai o parte din) argumentele lui Panowsky, cartea lui ar fi beneficiat masiv, în cel puțin două moduri: mai întâi, Hahn n-ar mai fi trebuit să dedice atâtea eforturi teoretice simplei justificări a unei posibile relaționări între filosofie și arhitectură (de vreme ce Panowsky făcuse deja acest lucru) și, apoi, el ar fi putut lua tezele lui Panowsky drept propriul său punct de plecare, amplificând și ducând la limită, în chip creator și sigur
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
bazează desigur pe analogie. De exemplu, ghicitorie (“previziunea economică nu este o ghicitorie”, Cotidianul 161, 1991, 1) a putut fi stimulat de vrăjitorie, alături de care apare de mai multe ori („remedii secrete - vrăjitorie, ghicitorie”, dnttm.ro.). Fiecare apariție are suficiente justificări funcționale: șomerie - care e cuprins în dicționarul academic (DLR) cu o atestare din Glosarul regional al lui Udrescu (din Muntenia), ca termen glumeț cu sensul „starea de șomer” - poate fi considerat un substitut al lui șomaj, dar nu este în
„Șomerie“, „boemie“, „membrie“... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13163_a_14488]
-
mai mare parte a lor, simple promisiuni. Mai mult, semnele convenției jurnalului găsit/primit (un motiv mai mult decât comun) sunt străvezii, iar construcția naratologică lipsită de armonie și incertă, chiar și acceptând că aceasta ar fi însăși poetica ei (justificări s-ar găsi). Date exacte alternează cu ani trunchiați, unele nume de personaje sau de localități apar consemnate doar cu inițiale. Fără nici un sens. De fapt, romanului îi poate fi adusă o singură și mare obiecție: seamănă prea mult cu
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
spulberat distincția dintre personaje și autori (de regulă autorul este el însuși un personaj, declarat sau nu), cred că putem trece peste acest aspect fără să insistăm asupra lui. În al doilea rînd există ceva care s-ar putea numi “justificare contextuală”. Nu e vorba doar de subiecte care se desfășoară într-o lume vulgară, ceea ce induce și limbajul personajelor, ci și de trăiri punctuale, aceleași care duc și în viața reală la utilizarea expresiilor triviale chiar de către oameni de calitate
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
ce concentrează de la „centru” până în „provincii” puterea controlând statul. Va putea, oare, America să se impună astfel lumii? Și cum își va justifica ea dominația într-o lume a democrației liberale? Emmanuel Todd crede că nu. SUA nu au altă justificare pentru dominarea imperială a lumii decât întreținerea unor mituri tutelare precum cel al terorismului universal. O lume, în sfârșit, stabilizată și democratizată este amenințată de agresivitatea unor culturi primitive, de barbaria indusă de acestea, ce poate transforma oricând progresul în
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
ce poate transforma oricând progresul în regres, ce poate duce la reîntoarcerea la haosul confruntărilor specifice secolelor XIX și XX. O superputere care să blocheze, fie și manu militari, această agresivitate, care să elimine terorismul internațional este, în consecință, necesară. Justificarea, susține Todd, este falsă pentru că vizează efectele și nu cauzele actualei stări a lumii. Globalizarea economică și financiară nu a făcut decât să accentueze discrepanțele în interiorul societăților și între societăți și acestea nu pot fi controlate decât prin alfabetizarea în
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
tainice creuzete. Dar dincolo de această bibliografie vastă, în care analiza temeinică și perspectiva rațională trebuie să țină piept asaltului plin de fervoare al luptătorului cu mintea odihnită, cercetătorii lui Brâncuși au oferit mereu explicații mecanice în ceea ce privește geneza operei brâncușiene și justificarea psihologică și doctrinară, chiar dacă doctrinei îi lipsește un suport edeologic explicit, a formelor sale cu o dinamică atît de spectaculoasă. Identificată rudimentar într-un soi de ruralitate sever circumscrisă etnic sau, convențional și suficient, într-un general interes al vremii
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
scriitura (cinstea îi revine sau nu-i revine abia omului Cioran). Fără această restaurare, “textele cioraniene nu pot fi citite în liniște”... Dar când au putut fi ele citite astfel? Mi se pare că autorul cade într-un exces de justificare, cu scopul de a înlesni recepția unui iconoclasm mai profund... Reflex ușor de înțeles, un autor care lezează narcisic având nevoie, la rându-i, de „garanții” pentru poziția sa distinctă și expusă. Din fericire, cartea, excelent scrisă și argumentată, nu
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
cum se spune, de obicei, în anunțurile mortuare, o familie iubitoare și o carieră strălucită. Aflînd, după o vreme, de sfîrșitul lui în Alpi, vechiul amic se gîndește să-i publice, totuși, cartea, cu multe (și deseori inutile!) precauții și justificări. Despre familia dispărutului, va adăuga o proză în genul lui Mircea Eliade, dedicată lui, de altfel. Urmează, drept încheiere, un (fel de) epilog cam redundant, care denunță în clar convenția manuscrisului (autorului?) găsit. "Știința" adunată, sistematic, de profesorul de clasice
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
și Aurel Șorobetea, câte 2 pagini și jumătate. Mie aceste diferențe nu-mi spun adevărul, oricât de relativ, nici despre participarea tinerilor scriitori la momentul întemeietor, nici despre valoarea de ansamblu a personalității lor. Nu există nici o logică și nici o justificare posibilă în aceste disproporții. Nu intru în detalii, dar oricine poate vedea de îndată minimalizarea lui Marian Papahagi. Ierarhiile devin și mai discutabile prin raportarea la celelalte promoții, din care se disting (dau numai câteva exemple), în ordine: Ruxandra Cesereanu
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
volum, ceea ce spune destul despre stilul mult prea juvenil al acestui dicționar. Prefața inteligentă a coordonatorului ne îndreptățește să sperăm că se va angaja într-o "reconsiderare a echinoxismului" într-o istorie redactată de unul singur. Căci acest dicționar, oricâte justificări, circumstanțe atenuante și explicații am găsi, este un experiment nereușit, adică - mai simplu spus - un eșec. Dar poate că ar fi mai potrivit să judecăm mai relaxat această situație: nu e vorba de un dicționar academic, riguros, ci de un
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
ether", poetul ajunge la concluzia că "în oaza mea de umbră și cuvînt/ mă rușinez mereu de-atîta viață" și că "adevărul e/ o egalitate între himere". "Egalitate" ce acordă materiei dreptul de-a se pune provocator în ecuație cu spiritul, justificare de facto a acestei estetizări răzvrătite, pline de tumult metaforic. Poezia de un asemenea tip funcționează, în consecință, ca un alibi formal al subminării spiritului. Plasat în acest mediu al materialității neîngrădite în expansiunea sa, visul însuși apare lipsit de
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Vianu critica fiind în mod fundamental cântărire, motivare, reducând coeficientul de subiectivitate) este că la mijloc ar putea fi și o diferență de generație. Bunăoară la evocarea lui Petru Dumitriu, "bine clădit, elegant, impunător" și primit cu larghețe în sumar, justificarea vine de acolo unde "toți eram, pe atunci, bolnavi de duplicitate". O epocă în care "Important era să nu o pățim, să nu fim dați de gol sau să ne trădăm singuri." Aceasta era, însă, o situație ce nu-l
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
un vis. Începe ca o relatare în genul poveștilor "de campus", despre intrigile din cancelaria unui liceu, înainte și după. Principala grijă a tuturor pare a fi, ca oriunde în societatea acelor ani de cotitură, găsirea unei legitimități. A unei justificări pentru ce-au făcut, a unei scuze pentru ce n-au făcut. Soluția poate fi, de la caz la caz, invocarea unui strămoș preot, pentru iertarea de păcate sau, mai simplu, un "nu tot țipați la mine, că voi nu știți
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
lungul timpului. Mi-am făcut, de aceea, o listă cu toate bolile care se credea că ar fi putut fi vindecate prin consumul de droguri, în special al opiului, și alta, un soi de insectar al actelor ratate, cu toate justificările scriitorilor pentru o atitudine similară. Prima era absolut incredibilă; drogul era perceput ca un veritabil panaceu, posibilitățile lui curative - halucinante, practic se puteau vindeca majoritatea bolilor cunoscute. în privința celei de-a doua liste, pretextele sunt ceva mai spectaculoase. Pe când se
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
și Timothy Leary doresc să transgreseze lumea aceasta iluzorie. Exemplele pot continua și cu alte nume la fel de celebre. Toate aceste gesturi ale toxicomanilor, oricât de inteligent sau de idiot ar fi argumentate, calchiază scenariul furibund al disperării. Cu toate că pare subliminală, justificarea autosalvării este cvasiprezentă: neînțelegând conștiința și lumea în care trăiau, o căuta dincolo; neîntâlnind muza, o provocau artificial; negăsindu-și zeul, îl dibuiau printre aburii obscuri ai drogului, o serie de drame plasate în exterior, fără a se băga de
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
de ceea ce a fost înainte, sub pretextul respectării unei reglementări din Convenția de armistițiu, referitoare la obligația statelor semnatare de a șterge din memoria colectivă orice formă de propagandă fascistă. Această reglementare, îndreptățită, dar infinit interpretabilă, a fost utilizată pentru justificarea unor acte de vandalism în spațiul culturii, așa cum utila și aparent inofensiva șurubelniță este folosită de unii infractori pentru săvârșirea unor crime. În perioada imediat postbelică - 1945-1948 - s-au elaborat în grabă, fără discernământ, cu o evidentă plăcere sumbră de
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
regretabil exemplu de superficialitate. Emfază și insanități Emfază și insanități în răspunsuri, dar și multă șovăială în întrebările care, excesiv politicoase, nu se armonizează deloc cu subiectul consecvent rebel. întrebări ce intră în joc parcă mereu cu stângul. Cauze, efecte, justificări Se prea poate ca poeta, inteligentă, cultivată, și cu lecțiile făcute, dar fragilă și mereu de infinită bună credință, din delicatețe, poate, să se fi pierdut cu firea de data aceasta. Pare copleșită de o admirație nu îndeajuns motivată ca să
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
el?", forum.softpedia.com) și mai ales luzăr: "vei fi cel mai prost dintre toți proștii. Un luzăr!" fanclub.ro; "Luzăr / B. pleacă din Giulești cu coada între picioare", EZ 3750, 2004, 1); Adaptarea e conștientă și i se aduc justificări prin sentimentul "necesității": "E boschetar, homles, luzăr. Scriu așa, pentru că și cuvintele astea vor intra, repede, în vocabularul activ" (EZ ed. Trans., 19.01.2004). Intrat în română cu mai multe utilizări (în sport, jocuri, alegeri politice) și sub-sensuri, începînd
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
dar identificarea cu realitatea păstrează întotdeauna o marjă de accept convențional. în anii cât am frecventat cenaclul, stâlpii acestuia " exceptându-i pe Hortensia Papadat Bengescu și, prezent mult mai sporadic, pe Ion Barbu care, în literatura română se înscrie cu justificare pe o treaptă încă și mai înaltă - nu erau scriitori de foarte mare prestigiu, chiar dacă destul de mulți se bucurau de o largă notorietate, adesea îndreptățită. Fie că se numeau Dan Petrașincu, Virgiliu Monda, Ieronim Șerbu, Zaharia Stancu, Mircea Damian, sau
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
cei doi laureați au mulțumit civilizat, D-l Gelu Ionescu declarîndu-se chiar "îngerul păzitor" al D-lui Pleșu, așadar solidar cu acesta. Asta se întîmpla sîmbătă. Marți, pe 1 iunie, Observatorul cultural publică in extenso ce se afla în plic, justificarea președintelui juriului, Adrian Marino. Cartea lui Pleșu, este făcută praf, "moftangiul" de autor e demascat, în timp ce cartea lui Gelu Ionescu este ridicată în slăvi, pe modelul comunist "așa nu!", "așa da!" (Nu este prima dată că revista "democratică" Observator cultural
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
fiindcă "el are nu numai noțiunea Ťinterdicțieiť poziției ostile, pe care o critică, dar și tendința punerii sale în practică" ș!?ț. Andrei Pleșu, spirit totalitar, autoritar și care practică voluptuos interdicția! Atunci de ce mai este premiat cu Marele premiu? Justificarea președintelui juriului se încheie cu o nouă palmă și cu o nouă sau mai precis veche răfuială personală, aceea a lui Marino cu "Școala de la Păltiniș" și cu mentorul ei, care, el, nu-i mai poate răspunde: În timp ce cartea lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
ai acestei țări fecunde în bărbați politici. Scriitorii nu trebuie, deci, să sublinieze cu insistență ajungerea unui camarad în fruntea ierarhiei sociale: substanță intelectuală a unui neam, în funcție de problemele ei vitale și perene, ei se luptă cu veșnicia și pentru justificarea rasei. Cultura fiind opera talentului lor, ei reprezintă cu mai multă îndreptățire decît avocații din provincie, floarea intelectualității române". în perioada interbelică, cea în care se înstrăinează de poezie, condeiul lui Goga continuă, totuși, a se exprima, suficient de susținut
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]