176 matches
-
Casa, mașina, terenul de golf, herghelia de la Ploiești au fost cumpărate prin credite în franci elvețieni. b. *Casa, mașina, terenul de golf, herghelia de la Ploiești a fost cumpărată prin credite în franci elvețieni. (B) Extinderi 132, în care referința termenilor juxtapuși se suprapune parțial: (148) a. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului. b. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu pot fi făcute fără să așteptăm decizia Parchetului. (149) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de ministrul Transporturilor, potrivit presei. Există diferențe între cele trei tipuri de mai sus în ceea ce privește numărul elementelor coordonate. În liste și enumerări aflate în poziția de subiect, de obicei sunt juxtapuși mai mult de doi termeni. Sintagmele de doi termeni juxtapuși au o anumită intonație și lasă să se înțeleagă că aceștia nu formează un set închis (mai sunt și alte elemente în acest set, care nu sunt precizate sau cunoscute de locutor): (162) Casa, mașina au fost cumpărate prin credite
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fapt, o enumerare sau o corectare. Unele extinderi pot fi încadrate și la corectări, când extinderea are în vedere același referent, care este precizat, denumit mai bine prin al termenul al doilea. Pe baza contextului, a intonației, a semanticii termenilor juxtapuși se poate vedea dacă este vorba de o înlocuire a termenului, ca la tipul C sau o extindere a lui, ca la tipul B. Totuși, uneori este greu de dedus din context dacă locutorul a vrut să înlocuiască cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tipul B. Totuși, uneori este greu de dedus din context dacă locutorul a vrut să înlocuiască cu totul primul termen atunci când l-a utilizat pe al doilea sau dacă a vrut să-l precizeze mai bine, considerând necesari ambii termeni juxtapuși. Chiar în exemplele de mai sus (Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului), se poate interpreta și că al doilea termen juxtapus îl înlocuiește pe primul (deci s-ar putea încadra
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să-l precizeze mai bine, considerând necesari ambii termeni juxtapuși. Chiar în exemplele de mai sus (Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului), se poate interpreta și că al doilea termen juxtapus îl înlocuiește pe primul (deci s-ar putea încadra enunțul la tipul C). Alte extinderi pot fi încadrate și la enumerări, dacă extinderea vizează mai degrabă multiplicarea referinței, nu precizarea sa. Distincția este mai ușor de făcut dacă nominalele juxtapuse
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vreunul dintre ei îl explicitează pe cel anterior. Pot apărea probleme de încadrare dacă nominalele juxtapuse sunt abstracte și ar putea fi considerate apropiate semantic, deoarece sinonimia sau echivalența semantică este, în bună măsură, un fenomen subiectiv. În (148), termenii juxtapuși pedepsirea politicianului corupt și excluderea sa din partid ar putea fi considerați echivalenți semantic, având același referent, denumit de două ori, potrivit intențiilor comunicative ale locutorului, sau neechivalenți, denumind doi referenți (mai precis, două evenimente). De asemenea, trebuie făcută distincția
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
putea fi considerați echivalenți semantic, având același referent, denumit de două ori, potrivit intențiilor comunicative ale locutorului, sau neechivalenți, denumind doi referenți (mai precis, două evenimente). De asemenea, trebuie făcută distincția între relația de coordonare și relația apozitivă dintre nominalele juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel de unitate referențială
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
intențiilor comunicative ale locutorului, sau neechivalenți, denumind doi referenți (mai precis, două evenimente). De asemenea, trebuie făcută distincția între relația de coordonare și relația apozitivă dintre nominalele juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel de unitate referențială, avem a face cu o relație de coordonare sau cu un alt tip
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de coordonare și relația apozitivă dintre nominalele juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel de unitate referențială, avem a face cu o relație de coordonare sau cu un alt tip de relație. La o primă vedere, pare ușor de făcut legătura între cele trei tipuri de structuri juxtapuse de mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
avem a face cu o relație apozitivă, dacă sunt implicați doi sau mai mulți referenți (tipul A și parțial structurile de la tipul B), relația dintre ei este una de coordonare. Suprapunerea nu este exactă, totuși. În enumerări, relația dintre termenii juxtapuși este clar una de coordonare. Mai dificil de încadrat sunt extinderile și corectările. Corectările ar putea fi încadrate la apoziții, deoarece avem a face cu un singur referent. Faptul că între cei doi termeni ai unei corectări se pot intercala
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a marca relația semantică disjunctivă, valori pragmatice. Una dintre aceste valori pragmatice este aceea de a indica corectarea. Este discutabil dacă sau își păstrează valoarea de conjuncție sau devine adverb în aceste structuri. Imposibilitatea deplasării sale după al doilea termen juxtapus reprezintă un argument în favoarea interpretării drept conjuncție, dar există și adverbe cu o topică fixă. Având în vedere semantica apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de a preciza o altă caracteristică a referentului introdus în comunicare prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Având în vedere semantica apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de a preciza o altă caracteristică a referentului introdus în comunicare prin primul termen" (GALR, II: 620), putem considera că relația dintre sintagma reparatoare și primul termen juxtapus nu este una apozitivă. Sintagma corectoare înlocuiește o sintagmă, nu o completează. Această relație nu este nici una de coordonare, de orice tip ar fi aceasta, copulativă (vezi imposibilitatea inserării conjuncției și) sau disjunctivă exclusivă, de tip special. În coordonările disjunctive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sus ne ajută și să delimităm mai bine corectările de extinderi. Extinderile pot fi încadrate și la coordonări, și la apoziții. Acordul predicatului ar putea fi un test pentru a determina numărul referenților implicați și tipul de relație dintre termenii juxtapuși. Acordul la singular favorizează interpretarea ca relație apozitivă, acordul la plural favorizează interpretarea ca relație de coordonare: (169) a. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului. b. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să așteptăm decizia Parchetului. Acordul la plural ar putea fi un argument și pentru încadrarea structurilor respective la enumerări (tipul A). În măsura în care referința termenilor suprapuși se suprapune parțial, aceste structuri nu sunt enumerări, ci extinderi. Exemple în care referința termenilor juxtapuși se suprapune parțial, iar acordul se poate face fie la singular, fie la plural sunt menționate și de Gruiță (1981: 89-90), care tratează aceste structuri la coordonare: (170) a. Însuflețirea, avântul îi reveniră. (I. Agârbiceanu, Arhanghelii, apud Gruiță, 1981: 89
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de neanticiparea mentală a mesajului. Tipurile A și B se întâlnesc atât în registrul oral, cât și în registrul scris, neavând a face cu repararea sau înlocuirea unei secvențe considerate nepotrivită, ci cu extinderea referinței. Pentru structura și acordul sintagmelor juxtapuse, sunt mai interesante aceste două tipuri. 2.5.1.2. Conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă Este discutabil dacă relația între termenii juxtapuși este realizată printr-o conjuncție "tăcută", nelexicalizată (Ø). În exemplele în care sintagmele formate prin juxtapunere
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
repararea sau înlocuirea unei secvențe considerate nepotrivită, ci cu extinderea referinței. Pentru structura și acordul sintagmelor juxtapuse, sunt mai interesante aceste două tipuri. 2.5.1.2. Conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă Este discutabil dacă relația între termenii juxtapuși este realizată printr-o conjuncție "tăcută", nelexicalizată (Ø). În exemplele în care sintagmele formate prin juxtapunere sunt echivalente cu sintagmele corespunzătoare formate prin coordonare copulativă (tipul A și, parțial, B), se poate presupune existența unei conjuncții nelexicalizate Ø. Am putea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu repetarea conjuncției, admit două tipuri de lecturi, avem un argument că elementul coordonator nelexicalizat din (174)a, pe care l-am numit "conjuncție zero", nu este echivalent cu conjuncția și. De fapt, nici nu avem dovezi că între nominalele juxtapuse există un element coordonator, cele două nominale pot fi pur și simplu juxtapuse, relația de coordonare fiind stabilită de conjuncția și care operează asupra tuturor termenilor coordonați. În sintagma de la (175), și stabilește o relație de coordonare între E, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
coordonator nelexicalizat din (174)a, pe care l-am numit "conjuncție zero", nu este echivalent cu conjuncția și. De fapt, nici nu avem dovezi că între nominalele juxtapuse există un element coordonator, cele două nominale pot fi pur și simplu juxtapuse, relația de coordonare fiind stabilită de conjuncția și care operează asupra tuturor termenilor coordonați. În sintagma de la (175), și stabilește o relație de coordonare între E, pe de o parte, și A, B, C, D, pe de altă parte. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai mult de doi conjuncți în care conjuncția apare doar înaintea ultimului termen: (177) a. Ion, Paul și Maria nu au trecut clasa. b. Ion, Dan, Paul și Maria nu au venit astăzi. În (177)a, Ion, Paul sunt termeni juxtapuși, la fel ca Ion, Dan, Paul în (177)b. 2.5.2. Relația de coordonare disjunctivă Juxtapunerea apare și în coordonările disjunctive: (178) a. Ion, Paul, Victor sau Maria vor pleca în străinătate. b. ?Ion, Paul, Victor sau Maria va
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fiecare morfem al termenilor complecși accesibilizează o trăsătură de natură conceptual-semantică. În limbajul medical românesc, mecanismele de creare a termenilor se înscriu în matricile lexicale general valabile ale limbilor romanice: derivarea (progresivă/ regresivă/ afixală), compunerea (tematică, termeni compuși aglutinați sau juxtapuși, derivarea frazeologică), calcul (lexical, semantic), împrumutul, abrevierea, sigla, terminologizarea. Dacă în limba franceză audio, video precum și derivatele acestora sunt termeni familiari, în limba română compusele savante cu audio și video sunt funcțional, termeni cu o transparență deosebită. Trăsăturile ce definesc
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
sertar, povestirea în povestire, povestiri în ramă, jurnal comentat, roman epistolar etc.). Ordinea narativă se referă la construcția narațiunii, la modelul diegetic în care secvențele narative, pauzele descriptive sau explicative, secvențele dialogate ori monologurile se înlănțuie, alternează, sunt inserate sau juxtapuse etc. Modelele diegetice principale sunt: Narațiunea cronologică este modelul primar al eposului, structurat pe principiul cronologic: episoadele/secvențele narative/întâmplările se succed linear pe axa temporală, în cronologie directă sau, mai rar, în cronologie inversă. La nivelul discursului, modelul este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
reale” care să cenzureze personajul, care să se disocieze de Isabel, și care să îl alerteze pe cititor în privința greșelilor care se transmit. Nu acesta este stilul lui Henry James. Este îndeajuns că vedem nervozitatea superficială a Isabelei, imediat juxtapusă ideilor lui Ralph, din nou modificate fără nici o intervenție din partea naratorului. Și totuși este evident că acest pasaj provine de la un narator, mai ales în condițiile în care Isabel continuă să fie desemnată prin persoana a treia a pronumelui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se prezintă amănunțit cum se realizează un text poetic având la bază o astfel de convenție și totodată cum se constituie un text autoreferențial. Tehnica fusese utilizată și de Geo Dumitrescu și de Ion Caraion. Enumerațiile, textele alcătuite din enunțuri juxtapuse proliferează și ele, poemul devine o acumulare enormă de zvâcniri de imagini: "ne colcăie alcoolul imensității-n vine/ ca-n negre cazemate o foame animală;/ centurile ascunse sub carnea minerală/ incendiază straniu pupilele aldine" (Ion Caraion, Jurnal de grupă... dubito
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sunt înregistrate total și nici în propriile fraze [exact]. De aceea apar atât de incoerente. Mareșal Antonescu”. În consecință, Avram Bunaciu l-a chemat pe deținut la un nou interogatoriu, la 20 aprilie 1946, din care extragem acest fragment, care, juxtapus textului amintit al Însemnărilor din celulă, ne oferă, fără discuție, descrierea completă și veridică, exactă, a desfășurării audienței istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 și 17,30). Să parcurgem și acest text: „[...] Mergând la
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Elveția. Spre deosebire Însă de aceasta, zonele etnice nu erau precis delimitate, populația fiind amestecată. În plus, condițiile sociale nu fuseseră egale. Aristocrația era maghiară, burghezia În mare măsură germană, iar majoritatea țărănimii românească. Elveția s-a constituit din etnii juxtapuse (rezultatul fiind o combinație de solidaritate și indiferență), În timp ce amestecul inegalitar caracteristic Transilvaniei a generat frustrări (În ce-i privește pe români) și tensiuni. Rezultatul nu avea cum să fie o nouă Elveție, ci orientarea spre România a românilor majoritari
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]