176 matches
-
le face ușor de definit. Comparând una dintre picturile lui Chardin (figura 108) cu natura moartă discutată anterior și aparținând lui Matisse, se evidențiază o diferență. Matisse și-a distribuit cele cinci obiecte mai ales în planul frontal, ele fiind juxtapuse însă pe o suprafață bidimensională. La Chardin aranjamentul tridimensional făcut pe tăblia mesei apare cel puțin la fel de evident ca și cel din plan frontal. Ce vedem atunci când examinăm compoziția lui Chardin ca pe un aranjament în spațiu? Raportând obiectele unul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Palade, Iași, 1989, pag. 20; Gheorghe Bălăceanu - Să ne cunoaștem artiștii în viață, Ed. Timpul, Iași, 2001, pag. 66 - 69; Gheorghe Bălăceanu, Fragmente de suflet pentru suflet, Ed. Pim, Iași, 2005, pag. 128 - 130. „Lucrările sale se desfășoară în planuri juxtapuse, în gamă bine susținută, elementele compoziției fiind reduse la trăsăturile definitorii, jocul diagonalelor și circulația culorii asigurând efectul de mișcare. Atât în naturile statice, dar mai ales în peisaje, Octavia Vizitiu dovedește calități remarcabile în compunerea și rezolvarea suprafețelor.”(Gheorghe
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
celulă un puternic avantaj selectiv. Pentru o funcționare corespunzătoare, rupturile cromozomale apar în general în introni specifici, ceea ce dă posibilitatea de a combina domeniile funcționale necesare și în același timp a menține cadrul de citire al celor două regiuni codificatoare juxtapuse. În plus, transcriptele și proteinele fuzionate trebuie să fie exprimate în mod adecvat și să fie suficient de stabile pentru a avea valoare selectivă. Recombinarea care are loc în procesul fuziunilor genice este una neomoloagă, dar studiile de secvențiere au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
reale” care să cenzureze personajul, care să se disocieze de Isabel, și care să îl alerteze pe cititor în privința greșelilor care se transmit. Nu acesta este stilul lui Henry James. Este îndeajuns că vedem nervozitatea superficială a Isabelei, imediat juxtapusă ideilor lui Ralph, din nou modificate fără nici o intervenție din partea naratorului. Și totuși este evident că acest pasaj provine de la un narator, mai ales în condițiile în care Isabel continuă să fie desemnată prin persoana a treia a pronumelui
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
atitudini largi și dezordonate, cu impulsuri lipsite de continuitate. Este tipul dezechilibratului în gesturi, atitudine și activitate, fizică și psihică. Este totodată și tipul intuitivului, adesea iluminat, cu țâșniri geniale. Caractere morfofiziologice Individ cu oase dense, groase, deformate și prost juxtapuse, cu sistemul venos foarte dezvoltat și mai ales cu o foarte mare laxitate articulo-ligamentară. Pentru aceste motive, statica sa este instabilă și flexibilă, atitudinea corectă pentru el este pentru el o constrângere, nu stă niciodată drept, ci mai întotdeauna îndoit
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
lucru. Contradicția dintre sensul cumulativ al grupării corelative nu numai..., ci și... și gradul de acceptabilitate foarte redus al exemplelor în care acordul se face cu ambii conjuncți trebuie legată de relația adversativă care se stabilește între cei doi termeni juxtapuși, prin conjuncția ci sau prin conjuncția dar. Conjuncția ci stabilește relații doar între propoziții, nu și între părți de propoziție. În enunțul (131) sunt două propoziții coordonate, dintre care a doua este eliptică de predicat: (131) A venit nu Ion
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la singular este o strategie de reliefare, alături de utilizarea elementului adversativ. 2.5. Juxtapunerea și conjuncția Ø 2.5.1. Juxtapunerea și conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă 2.5.1.1. Juxtapunerea în relația de coordonare copulativă Sintagmele juxtapuse pot fi împărțite în trei tipuri, în funcție de natura referinței termenilor juxtapuși 131: (A) Liste și enumerări, în care referința termenilor juxtapuși nu se suprapune: (147) a. Casa, mașina, terenul de golf, herghelia de la Ploiești au fost cumpărate prin credite în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.5. Juxtapunerea și conjuncția Ø 2.5.1. Juxtapunerea și conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă 2.5.1.1. Juxtapunerea în relația de coordonare copulativă Sintagmele juxtapuse pot fi împărțite în trei tipuri, în funcție de natura referinței termenilor juxtapuși 131: (A) Liste și enumerări, în care referința termenilor juxtapuși nu se suprapune: (147) a. Casa, mașina, terenul de golf, herghelia de la Ploiești au fost cumpărate prin credite în franci elvețieni. b. *Casa, mașina, terenul de golf, herghelia de la Ploiești
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă 2.5.1.1. Juxtapunerea în relația de coordonare copulativă Sintagmele juxtapuse pot fi împărțite în trei tipuri, în funcție de natura referinței termenilor juxtapuși 131: (A) Liste și enumerări, în care referința termenilor juxtapuși nu se suprapune: (147) a. Casa, mașina, terenul de golf, herghelia de la Ploiești au fost cumpărate prin credite în franci elvețieni. b. *Casa, mașina, terenul de golf, herghelia de la Ploiești a fost cumpărată prin credite în franci elvețieni. (B) Extinderi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Casa, mașina, terenul de golf, herghelia de la Ploiești au fost cumpărate prin credite în franci elvețieni. b. *Casa, mașina, terenul de golf, herghelia de la Ploiești a fost cumpărată prin credite în franci elvețieni. (B) Extinderi 132, în care referința termenilor juxtapuși se suprapune parțial: (148) a. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului. b. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu pot fi făcute fără să așteptăm decizia Parchetului. (149) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de ministrul Transporturilor, potrivit presei. Există diferențe între cele trei tipuri de mai sus în ceea ce privește numărul elementelor coordonate. În liste și enumerări aflate în poziția de subiect, de obicei sunt juxtapuși mai mult de doi termeni. Sintagmele de doi termeni juxtapuși au o anumită intonație și lasă să se înțeleagă că aceștia nu formează un set închis (mai sunt și alte elemente în acest set, care nu sunt precizate sau cunoscute de locutor): (162) Casa, mașina au fost cumpărate prin credite
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fapt, o enumerare sau o corectare. Unele extinderi pot fi încadrate și la corectări, când extinderea are în vedere același referent, care este precizat, denumit mai bine prin al termenul al doilea. Pe baza contextului, a intonației, a semanticii termenilor juxtapuși se poate vedea dacă este vorba de o înlocuire a termenului, ca la tipul C sau o extindere a lui, ca la tipul B. Totuși, uneori este greu de dedus din context dacă locutorul a vrut să înlocuiască cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tipul B. Totuși, uneori este greu de dedus din context dacă locutorul a vrut să înlocuiască cu totul primul termen atunci când l-a utilizat pe al doilea sau dacă a vrut să-l precizeze mai bine, considerând necesari ambii termeni juxtapuși. Chiar în exemplele de mai sus (Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului), se poate interpreta și că al doilea termen juxtapus îl înlocuiește pe primul (deci s-ar putea încadra
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să-l precizeze mai bine, considerând necesari ambii termeni juxtapuși. Chiar în exemplele de mai sus (Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului), se poate interpreta și că al doilea termen juxtapus îl înlocuiește pe primul (deci s-ar putea încadra enunțul la tipul C). Alte extinderi pot fi încadrate și la enumerări, dacă extinderea vizează mai degrabă multiplicarea referinței, nu precizarea sa. Distincția este mai ușor de făcut dacă nominalele juxtapuse
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vreunul dintre ei îl explicitează pe cel anterior. Pot apărea probleme de încadrare dacă nominalele juxtapuse sunt abstracte și ar putea fi considerate apropiate semantic, deoarece sinonimia sau echivalența semantică este, în bună măsură, un fenomen subiectiv. În (148), termenii juxtapuși pedepsirea politicianului corupt și excluderea sa din partid ar putea fi considerați echivalenți semantic, având același referent, denumit de două ori, potrivit intențiilor comunicative ale locutorului, sau neechivalenți, denumind doi referenți (mai precis, două evenimente). De asemenea, trebuie făcută distincția
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
putea fi considerați echivalenți semantic, având același referent, denumit de două ori, potrivit intențiilor comunicative ale locutorului, sau neechivalenți, denumind doi referenți (mai precis, două evenimente). De asemenea, trebuie făcută distincția între relația de coordonare și relația apozitivă dintre nominalele juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel de unitate referențială
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
intențiilor comunicative ale locutorului, sau neechivalenți, denumind doi referenți (mai precis, două evenimente). De asemenea, trebuie făcută distincția între relația de coordonare și relația apozitivă dintre nominalele juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel de unitate referențială, avem a face cu o relație de coordonare sau cu un alt tip
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de coordonare și relația apozitivă dintre nominalele juxtapuse. Diferența se face pe criterii semantice, în funcție de numărul referenților implicați de structura juxtapusă: elementele relației apozitive sunt "coreferențiale", cei doi termeni formând "o unitate referențială și informativă" (GALR II: 619). Dacă termenii juxtapuși nu formează o astfel de unitate referențială, avem a face cu o relație de coordonare sau cu un alt tip de relație. La o primă vedere, pare ușor de făcut legătura între cele trei tipuri de structuri juxtapuse de mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
avem a face cu o relație apozitivă, dacă sunt implicați doi sau mai mulți referenți (tipul A și parțial structurile de la tipul B), relația dintre ei este una de coordonare. Suprapunerea nu este exactă, totuși. În enumerări, relația dintre termenii juxtapuși este clar una de coordonare. Mai dificil de încadrat sunt extinderile și corectările. Corectările ar putea fi încadrate la apoziții, deoarece avem a face cu un singur referent. Faptul că între cei doi termeni ai unei corectări se pot intercala
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a marca relația semantică disjunctivă, valori pragmatice. Una dintre aceste valori pragmatice este aceea de a indica corectarea. Este discutabil dacă sau își păstrează valoarea de conjuncție sau devine adverb în aceste structuri. Imposibilitatea deplasării sale după al doilea termen juxtapus reprezintă un argument în favoarea interpretării drept conjuncție, dar există și adverbe cu o topică fixă. Având în vedere semantica apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de a preciza o altă caracteristică a referentului introdus în comunicare prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Având în vedere semantica apoziției, de a relua și a completa un constituent, "de a preciza o altă caracteristică a referentului introdus în comunicare prin primul termen" (GALR, II: 620), putem considera că relația dintre sintagma reparatoare și primul termen juxtapus nu este una apozitivă. Sintagma corectoare înlocuiește o sintagmă, nu o completează. Această relație nu este nici una de coordonare, de orice tip ar fi aceasta, copulativă (vezi imposibilitatea inserării conjuncției și) sau disjunctivă exclusivă, de tip special. În coordonările disjunctive
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sus ne ajută și să delimităm mai bine corectările de extinderi. Extinderile pot fi încadrate și la coordonări, și la apoziții. Acordul predicatului ar putea fi un test pentru a determina numărul referenților implicați și tipul de relație dintre termenii juxtapuși. Acordul la singular favorizează interpretarea ca relație apozitivă, acordul la plural favorizează interpretarea ca relație de coordonare: (169) a. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea sa din partid nu poate fi făcută fără să așteptăm decizia Parchetului. b. Pedepsirea politicianului corupt, excluderea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să așteptăm decizia Parchetului. Acordul la plural ar putea fi un argument și pentru încadrarea structurilor respective la enumerări (tipul A). În măsura în care referința termenilor suprapuși se suprapune parțial, aceste structuri nu sunt enumerări, ci extinderi. Exemple în care referința termenilor juxtapuși se suprapune parțial, iar acordul se poate face fie la singular, fie la plural sunt menționate și de Gruiță (1981: 89-90), care tratează aceste structuri la coordonare: (170) a. Însuflețirea, avântul îi reveniră. (I. Agârbiceanu, Arhanghelii, apud Gruiță, 1981: 89
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de neanticiparea mentală a mesajului. Tipurile A și B se întâlnesc atât în registrul oral, cât și în registrul scris, neavând a face cu repararea sau înlocuirea unei secvențe considerate nepotrivită, ci cu extinderea referinței. Pentru structura și acordul sintagmelor juxtapuse, sunt mai interesante aceste două tipuri. 2.5.1.2. Conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă Este discutabil dacă relația între termenii juxtapuși este realizată printr-o conjuncție "tăcută", nelexicalizată (Ø). În exemplele în care sintagmele formate prin juxtapunere
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
repararea sau înlocuirea unei secvențe considerate nepotrivită, ci cu extinderea referinței. Pentru structura și acordul sintagmelor juxtapuse, sunt mai interesante aceste două tipuri. 2.5.1.2. Conjuncția Ø în relația de coordonare copulativă Este discutabil dacă relația între termenii juxtapuși este realizată printr-o conjuncție "tăcută", nelexicalizată (Ø). În exemplele în care sintagmele formate prin juxtapunere sunt echivalente cu sintagmele corespunzătoare formate prin coordonare copulativă (tipul A și, parțial, B), se poate presupune existența unei conjuncții nelexicalizate Ø. Am putea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]