117 matches
-
ale îndepărtatului Orient: Japonia în deceniile sângeroase care duc la unificarea țării și Persia în vremea strălucitei domnii a șahului Abbas, în același răstimp, la pragul dintre secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Cele două romane, Dansatoarea de Kabuki de Sawako Ariyoshi și Sângele florilor de Anita Amirrezvani, deschid porțile spre teritoriile artelor, în care femei neobișnuite ajung să creeze (un teatru nou, popular, care concurează teatrul cult și aristocratic, cum face Okuni din Izumo) sau să recreeze (modele
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
clanuri, în curs de unificare în timpul lui Hideyoshi și a lui Ieyashu Tokugawa, cea persană în răgazul fericit al domniei șahului Abbas care a mutat capitala țării la Isfahșn, încurajând artele. În aceleași decenii, s-a născut în Japonia teatrul Kabuki, iar în Persia țesutul covoarelor de Isfahșn s-a ridicat la rang de mare artă. Cele două scriitoare au ales aceeași perspectivă ca să înfățișeze epoci de glorie a țării, cea a unei fete sărace, pornită într-o aventură în cursul
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
și tânăra persană au în comun inteligența ce se însoțește cu o inocență deconcertantă, autenticitatea sentimentelor și mai ales pasiunea pe care și-o urmează, dansul și țesutul, indiferent de câte obstacole li se pun în cale. Arte fabuloase Teatrul Kabuki și arta covoarelor de Isfahșn au deja patru secole vechime și au ieșit din perimetrul lumii în care s-au născut și au înflorit. În 2008, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a venit și o faimoasă trupă de
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
și arta covoarelor de Isfahșn au deja patru secole vechime și au ieșit din perimetrul lumii în care s-au născut și au înflorit. În 2008, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a venit și o faimoasă trupă de Kabuki, pentru prima oară publicul de la noi a avut prilejul să vadă asemenea spectacole de ținută artistică înaltă. Despre covoarele persane de Ishahșn aduse în vremuri mai vechi sau recente la noi, nu știu, dar nu este prea greu de imaginat
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
înaltă. Despre covoarele persane de Ishahșn aduse în vremuri mai vechi sau recente la noi, nu știu, dar nu este prea greu de imaginat că ele n-ar fi făcut podoaba unor palate domnești sau a caselor boierești. Și teatrul kabuki și covoarele de Isfahșn nu se reduc la o singură artă, ele implică diverse arte într-un sincretism vizibil (în cazul spectacolului teatral), invizibil și totuși ușor de ghicit în cazul țesăturii meșteșugite. Ambele au în spate o tradiție de
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
bucură de cercetări elaborate, însă, în mod evident, își păstrează neatinse marile secrete, în același fel în care în Evul Mediu european breslele constructorilor de catedrale sau cele ale făuritorilor de vitralii se transformă în confrerii inițiatice. Informații consistente despre kabuki se află într-o carte remarcabilă și binevenită pentru cititorul dornic să știe lucruri elementare: Lumea teatrului japonez (Arta spectacolului în vechea Japonie) de Octavian Simu (Editura Vestala, București, 2006). Spre deosebire de teatrul clasic NÜ, kabuki este teatrul popular ce reprezintă
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
confrerii inițiatice. Informații consistente despre kabuki se află într-o carte remarcabilă și binevenită pentru cititorul dornic să știe lucruri elementare: Lumea teatrului japonez (Arta spectacolului în vechea Japonie) de Octavian Simu (Editura Vestala, București, 2006). Spre deosebire de teatrul clasic NÜ, kabuki este teatrul popular ce reprezintă spiritul japonez, cu o evoluție extrem de interesantă, într-un joc permanent între inovație și tradiția abia coagulată, cu amalgamul de elemente artistice diverse: muzică și dans, costume și decor, text literar și declamație, "tablouri vivante
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
le țese o duc din casa înstărită până în cocioaba mizeră, din bazar în haremul șahului unde primește comenzi. Cele descoperite o fac să-și prețuiască mai mult decât orice propria libertate și darul ce i-a fost hărăzit. Dansatoarea de Kabuki și Sângele florilor sunt două romane istorice splendide, reușind să fascineze prin fundalul istoric dens și substratul mitologic neobișnuit, prin personajele feminine extraordinare, prin inserții pline de culoare, cântece nipone și povești amintind de O mie și una de nopți
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
anumit dramatism reușind, în cele din urmă, să transmită poate doar glacialitatea impenetrabilă a prințesei. Giordani, însă, a încîntat cu vocea lui amplă, cu acute sigure în aria atît de cunoscută "Nessun dorma". Spectacolul a păstrat elemente tradiționale de teatru kabuki, fără să cadă în exagerări sau actualizări forțate, nepotrivite. O mare întîlnire, nu doar pentru specialiști, ci și pentru iubitorii adevărați ai operei de cea mai bună calitate a fost și, pentru mine, cea cu mezzosoprana Cecilia Bartoli, care a
Concerte la Budapesta by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7110_a_8435]
-
a fost educat să răspundă mai receptiv manifestărilor "ușurele" sau, dacă vreți, populare. Pe întreaga perioadă a festivalului, 4-20 martie, afluența spectatorilor s-a canalizat spre aceste zone. La secțiunea teatru, o pată de culoare a fost nu doar spectacolul kabuki al trupei japoneze, ci și spectacolul românilor, care a venit însă pe o așteptare mai puțin stimulată: teatrul profesionist. Acest lucru s-a simțit de la o reprezentație la alta (trei au avut loc în cadrul festivalului) prin numărul crescînd al spectatorilor
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
smerită pe convențiile disciplinei. Apoi vocea autorului e ca inexistentă, nici un cearcăn de tresărire personală neputînd fi depistat în curgerea placidă a cuvintelor. Vlad Ionuț- Tătaru împrumută o mască pe care o poartă cu aplomb, ca într-o piesă de kabuki fenomenologic. Sufocată de somptuozitatea clișeelor, persoana eseistului dispare în spatele paravanului lexical. Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
cu un decor fastuos îmbrăcat în pulberi de lumină aurie că într-un tablou impresionist, cu excepționale clarobscururi care scot în evidență portrete învăluite într-o liniște hieratica, cu figurile de porțelan pictat ale femeilor, ca niște măști de teatru Kabuki, si chipurile de o cruzime abstractă ale bărbaților, cu străzi luminate de un reflector invizibil desenând un spot în mijlocul obscurității generale, totul învelit într-o perdea de ploaie, cu o gesticulație lentă urmărită în fiecare detaliu care conferă mișcării ceva
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
din pricină că e tipar simandicos golit de viață. Renunțînd la ambele, regizorul propune formula de „teatru sacru“, genul de oficiu scenic în care invizibilul e pus în scenă prin mijlocirea unor actori cu har. Insistența cu care Brook invocă teatrul japonez Kabuki sau pe cel indian Kathakali, ca pe exemple de ceremonii vechi la care, respingînd forma, păstrează tensiunea, e o dovadă că regizorul simțea prea bine că forma modernă a teatrului e atinsă de carență spirituală. În fine, condiția reușitei teatrale
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
sa și cu fiica sa. Există în film și caricatura unui proiect conjugal în care regizorul a strecurat și un picknick englezesc cu o notă de sobrietate. Filmul aduce cu specatcolul de marionete și într-o oarecare măsură cu teatrul Kabuki, iar cruzimea s-ar regăsi în cadrul culturii japoneze unde s-ar înțelege absurdismul deciziilor bărbierului ucigaș. Rigiditatea impusă de regizor actorului dusă pînă la reificare constituie în același timp o relegare de unul dintre rolurile care l-au consacrat de
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
de a fi un spirit plat, în care Paul Johnson vedea (în Dușmanii societății) un marxist travestit în blană de etnolog, Lévi-Strauss se arată a fi un gînditor aproape organicist. E ca și cum, pășind în țara stampelor, koanelor și a pieselor kabuki, o țară în care, cu doi ani înaintea venirii lui Strauss, scriitorul Yukio Mishima săvîrșea ritualul sepukului în semn de devoțiune față de împăratul abdicat, în această țară francezul se molipsește de stihia locului și devine radical, descoperind rădăcinile unei culturi
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
din rezervorul stiloului și pătează vesel întreg desenul. Filmul s-a transformat într-un BD animat, ecleraje nefirești, stînci din cine știe ce material siliconat, scene plasate în intermundii, jocuri de umbre ca în teatrul Nô sau de măști ca în teatrul Kabuki. Trecătoarea nu există decît pe video, un reportaj making-of ne arată că actorul nu mai înseamnă mare lucru, cedînd locul tehnicianului care lucrează în 3D și care desăvîrșește metamorfoza. Inginerul de sistem, supervizorul efectelor vizuale, Chris Watts scoate imperfecțiunile și
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
au folosit pistolul. VINERI, 14 IANUARIE YUKIO MISHIMA În 1925 s-a născut scriitorul japonez Yukio Mishima. Este considerat de critici drept cel mai important romancier nipon din secolul XX. Opera sa include 40 de romane, poezii, eseuri și drame Kabuki și Noh. A fost nominalizat de trei ori pentru Premiul Nobel pentru Literatură. El a rămas în istoria literaturii nipone și mondiale în primul rând prin „Templul Pavilionul de Aur“ (1956) și tetralogia „Marea Fertilității“ (1965-1970). A murit în 1970
Agenda2005-02-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283264_a_284593]
-
incarnează un personaj care a devenit în această ipostază unul refnian, tăcut, meditativ, vidat parcă, cu un fel de resemnare stranie care consună cu spectralitatea celuilalt personaj, detectivul Chang ca și cum cei doi ar face parte dintr-o piesă de teatru Kabuki. Acțiunile lor par deja prestabilite ca într-un carnaval kharmic. Într-un decor care-l amintește pe Gaspar Noé din Irréversible (2002) și Soudain le Vide (2009), personajele lui Refn sunt imersate într-o atmosferă de acvariu psihedelic populat cu
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
un fluier de jucărie sau de...polițist (!), dar și cu vocalize contrapunctice, cu aer parodic, intonate de cei trei instrumentiști - cel preponderent ritmic - populat cu formule mozaicate, catastrofice și accente dure, mai ales la percuție, asemenea celor folosite în teatrul kabuki - și cel elegiac, care atinge inefabilul spre final. Ca întotdeauna, Adrian Iorgulescu găsește măsura justă pentru a ordona ceea ce, la o primă audiție, lasă impresia de amalgam stilistic. Ion Bogdan Ștefănescu, Sorin Petrescu și Doru Roman nu au fost doar
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
și un reprezentant al Adăpostului în jeanși deșirați și cu părul, așa puțin cât îi rămăsese, prins într-o coadă de cal, începură duelul, cu brațele ca niște săbii ceremoniale și vocile înălțându-se și coborând în vaiete spectrale de Kabuki. O sită transparentă coborî asupra adunării, ca și cum Karin s-ar fi ridicat prea repede în picioare. Toată sala licărea, ca un câmp de soia în vântul de august. Oamenii ăștia se adunau aici pe când nici nu se punea problema de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
budō (artele marțiale) au devenit altceva decât în China, patria lor de origine, încât astăzi sunt greșit menționate ca fiind invențiile Japoniei. Se pare, totuși, că origami (arta împăturirii hârtiei), cha no yu (ceremonia ceaiului), ikebana (arta aranjării florale) și kabuki (teatrul folcloric) sunt proprii acestei țări, cu toate că unii istorici reclamă faptul că izvoarele scrise în acest sens sunt puține la număr. Cauza ar putea fi că japonezii, spre deosebire de chinezi și coreeni, nu au cunoscut scrisul decât în sec. al IV
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
teatru în săli, dar și spectacole de dans sau de stradă, atât în centrul orașului, cât și în cartiere. Festivalul Internațional de Teatru este singurul eveniment cultural care practic transformă întregul oraș, și numai cine nu vrea nu devine spectator. Kabuki, „oglindă“ pentru Faust Printre punctele de greutate ale festivalului se numără spectacolul Natsumatsuri Naniwa Kagami - Festivalul de vară: O oglindă a Osakăi, cu participarea extraordinară a lui Nakamura Kanzaburo XVIII, unul dintre cei mai faimoși actori de Kabuki din Japonia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
devine spectator. Kabuki, „oglindă“ pentru Faust Printre punctele de greutate ale festivalului se numără spectacolul Natsumatsuri Naniwa Kagami - Festivalul de vară: O oglindă a Osakăi, cu participarea extraordinară a lui Nakamura Kanzaburo XVIII, unul dintre cei mai faimoși actori de Kabuki din Japonia. Nakamura-za a fost în Evul Mediu unul dintre cele mai mari și prospere teatre, iar genul de Kabuki prezentat aici a devenit sinonim cu familia de actori Nakamura. Constantin Chiriac vede acest spectacol ca „oglindă“ a grandiosului Faust
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
vară: O oglindă a Osakăi, cu participarea extraordinară a lui Nakamura Kanzaburo XVIII, unul dintre cei mai faimoși actori de Kabuki din Japonia. Nakamura-za a fost în Evul Mediu unul dintre cele mai mari și prospere teatre, iar genul de Kabuki prezentat aici a devenit sinonim cu familia de actori Nakamura. Constantin Chiriac vede acest spectacol ca „oglindă“ a grandiosului Faust de Silviu Purcărete: „E un mare eveniment. Compania lui Kanzaburo Nakamura va juca la Balanța, într-o nouă hală pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
cu zece, douăzeci de spectacole în plus, toate de mare calitate“, a declarat directorul festivalului. RECOMAND|RI FITS 2008 » THE SUMMER FESTIVAL: A MIRROR OF OSAKA de Namiki Senryu, Miyoshi Shoraku,Takeda Koizumo, regia Kushida Kazuyoshi (Heiseinakamura-Za, Japoniaă - spectacol de kabuki. Pentru prima dată, publicul din România poate vedea Kabuki japonez autentic, cu participarea lui Nakamura Kanzaburo XVIII, unul dintre cei mai faimoși actori de Kabuki. » LULU de Frank Wedekind, regia Silviu Purcărete (Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiuă - spectacol de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]