105 matches
-
norme etice interne” (1975, pp. 175-176). Rawls invoc] argumentul „aderentei la norme etice interne”, ca, de exemplu, simțul drept]ții, pentru a explica rațiunea respect]rii obligațiilor morale. Susținând c] apelurile la normele etice sunt „artificiale”, Buchanan sugereaz] c] teoreticienii kantieni au eșuat în a g]și o motivație „real]” pentru acțiunea moral]. Dar de ce ar trebui ca motivația pentru a acționa moral s] fie neap]rât una moral]? Pentru Kant și adepții s]i contemporani, c]utarea unei motivații ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceast] din urm] atitudine nu au reușit s] înțeleag] din punct de vedere teoretic mișcarea istoric]: ei au fost pur și simplu prinși în capcana idologiei morale. Este evident c], de la Hegel, Marx deriv] ideea impotentei moralei abstracte (de factur] kantian]) și aceea c] motivele eficiente din perspectiv] istoric] armonizeaz] întotdeauna interesele individuale cu cele ale unei ordini, mișc]ri sau cauze sociale mai largi (idei similare de sorginte neoaristotelic] sau neohegelian] au fost susținute de c]tre Alasdair MacIntyre și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pragmatism and Deliberative Politics, Routledge, New York, 2005. A Pragmatist Philosophy of Democracy, Routledge, New York, 2007. --. Democracy and Moral Conflict, Cambridge University Press, Cambridge, 2009. Taylor, Craig, Moralism: A Study of a Vice, Acumen, Durham, 2012. Taylor, Robert, Reconstructing Rawls: The Kantian Foundations of Justice as Fairness, University Park, Pennsylvania State University Press, 2011. Temkin, Larry, Inequality, Oxford University Press, New York, 1993. --. "Equality, Priority, and the Levelling Down Objection", în The Ideal of Equality, (ed.) Matthew Clayton și Andrew Williams. Macmillan, Basingstoke
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Facing Diversity", David Estlund, "The Insularity of the Reasonable: Why Political Liberalism Must Admit the Truth", în Ethics 108, 2 (1998), pp. 252-275, Ronald Dworkin, Justice in Robes (Harvard University Press, Cambridge, 2006), pp. 241-254, Robert Taylor, Reconstructing Rawls: The Kantian Foundations of Justice as Fairness (Pennsylvania State University Press, University Park, 2011) etc.). Am fost convins de Jonathan Quong, Alexander Kaufman sau Matthew Clayton că astfel de obiecții au la bază neînțelegeri ale liberalismului politic centrat pe rațiunea publică (Quong
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
kantiene cu cea einsteiniană". Și mai departe: Putem astăzi afirma fără greș că Eminescu este creatorul primului model cosmologic modern, locul lui în istoria stilurilor fiind comparabil cu al lui Dante care făcea joncțiunea între modelul cosmologic platonician și cel kantian, prefigurându-l prin zguduitoarea priveliște a Infernului". Evident, o formulare așa de categorică pune pe gânduri. Autorul invocă însă pe Boltzmann, pe Heisenberg, pe Georgescu-Roegen, pe Schrödinger și pe mulți alții spre a ne convinge că dreptatea e de partea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care autorul mi-l atribuie mie (și cu varianta "model cosmologic kantiano-schopenhauerian"). "Modelul cosmologic schopenhauerian" e rodul unei confuzii care nu-mi aparține confuzia între model cosmologic (= ipoteză fizică asupra Universului) și sistem filosofic (= construcție metafizică). Vorbind despre modelul cosmologic kantian nu m-am referit la ipoteza sa metafizică asupra relației noumen-fenomen, ci la modelul fizic al Universului pe care l-a propus Kant. Or, un asemenea model nu e de găsit în opera lui Schopenhauer, unde relația voință idei platoniciene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trăit o parte din viața sa împreună cu Eminescu, care pentru dânsul era o nesecată comoară de știință și îndemnuri binecunoscute". ÎI provoca pe poet, numindu-l pe Kant "un mare moftangiu", și a devenit el însuși, într-o oarecare măsură, "kantian", ca urmare a acestei ațâțări, cel puțin în eseul Câteva păreri, unul dintre textele fundamentale de poetică modernă, comparat de Theodor Codreanu cu Principiul poetic al lui Edgar Poe. Caragiale îl prețuia mai mult pe Nietzsche, cel care a pus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fenomenului este, totodată, un răspuns "filosofic" la chemările tradiției eficace corespunzătoare istoriei filosofiei și numai dacă datul și nimicul nu sunt preluate și prelucrare ca și cum nu și-ar aparține, sau ca și cum ele nu ar fi posibile prin același "act aperceptiv", kantian vorbind. Înainte de momentul clasic al filosofiei vechi evocat mai sus și de momentul istoric al sofiștilor, problema naturii obiectului cunoașterii fusese rezolvată direct, fără intermedierea unor interogații vizând elemente, aspecte etc. ale activității de cunoaștere. Obiectul cunoașterii veritabile nu poate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituire operațional-obiectuală a oricărui fenomen (și cunoștință veritabilă), se încheie, la Kant, cu operarea unei distincții pe care el o mai amintise, chiar o indicase sub anumite aspecte: aceea dintre fenomen și noumen. Evocarea ei nu ține de sistematica discursului kantian, ci de sensul pe care ea îl poartă: este vorba despre un sens care exprimă unitatea de constituire operațional-obiectuală ca singurul fapt valabil atunci când avem de-a face cu fenomenul și cunoștința veritabilă. Un principiu al analiticii nenumit astfel de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel în care este realizat modelul ei ca atare. Ideea din urmă pune pe o cale de înțelegere și fenomenologia postheideggeriană (pe cea franceză din ultimele decenii, de exemplu), nu doar proiectele filosofice anterioare analiticii existențiale heideggeriene, cum este cel kantian. Și tocmai prin aceasta se poate întări dovada privind sensul constitutiv al operaționalității judicative pentru analitica existențială; însă într-un mod cu totul relativ. Scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență, actul-de- principiu (logic) al unui tip
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
verb, Heidegger vorbește chiar despre un element formal "inerent judecății", care ține de subiectul care judecă utilizând structura S P: "eu leg". Acesta introdus de Heidegger într-un comentariu la Kant poate fi așezat în analogie, în vederea înțelegerii sale, cu kantianul "eu gândesc" (însuși "eu leg" este semnificativ în analitica transcendentală kantiană, cum am văzut deja), deși în cazul acestuia din urmă (eu gândesc) este vorba despre mult mai mult decât în cazul lui "eu leg", luat în înțeles heideggerian, fiindcă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu scepticism și cu lipsă de interes: etica, sau ceea ce noi numim Morală. Problema ultimă este de a cunoaște "care sunt valorile, normele etice susceptibile să fie admise de comun acord de către toți oamenii, și dacă noi acționăm conform imperativului kantian atunci când le depășim", deoarece realitatea prezentă pleacă de la "modul deplorabil în care am fost programați să privim lumea. În cultura noastră fiecare se crede superior sub pretextul că știe să scrie și să citească și, din acest motiv, își arogă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de viață „alternativă”, ca pe o datorie de conștiință și cu speranța unei contribuții oneste și validate, cândva, în viitor. Tuturor le este proprie convingerea întâlnirii, peste locuri și timp, cu aceia asemănători lor, pe drumul ce duce spre sublimul kantian (cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine). Este, cred, principala opțiune ce susține actul creator. Există, așadar, visători „incurabili”, oameni care cred în posibil, în renaștere și în predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de viață „alternativă”, ca pe o datorie de conștiință și cu speranța unei contribuții oneste și validate, cândva, în viitor. Tuturor le este proprie convingerea întâlnirii, peste locuri și timp, cu aceia asemănători lor, pe drumul ce duce spre sublimul kantian (cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine). Este, cred, principala opțiune ce susține actul creator. Există, așadar, visători „incurabili”, oameni care cred în posibil, în renaștere și în predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
este cunoaștere de sine, care nu apelează la tehnici judicative pentru a institui un procedeu reflexiv. Dincolo de unilateralitățile unor reprezentanți ai modernității analitice, însă, nu se poate trece cu vederea faptul că legitimitatea laturii cognitive a reflexivității se datorează debutului kantian, că de la filosoful din Königsberg a devenit operabilă distincția între spontaneitatea de tip receptiv și intervalul raționalizant al unei întoarceri detașate asupra propriilor acte și trăiri. De aceea, abia o dată cu asimilarea între conștiința de sine și cunoașterea de sine se
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nu există, arată Hick. E numai un alt fel de experiență decât cea senzorială. Odată admisă posibilitatea experiențelor religioase autentice, devine necesară postularea existenței Transcendentului la care, dacă sunt autentice, experiențele religioase să reprezinte răspunsuri. Demersul argumentativ este similar celui kantian referitor la temeiurile comportamentului moral. De altfel, Hick valorifică explicit și schema kantiană lucru în sine/ fenomen pentru a justifica (nepărtinitor) diversitatea experiențelor religioase: Transcendentul nu poate fi descris sau înțeles, este inefabil, transcategorial. Există o capacitate umană înnăscută de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
of divine disobedience, Cioran attempted to contribute his personal hermeneutical approach to man's first fall, which marked through Adam the beginning of history. In view of the time or, better said, of the feeling of time (mind the preponderantly Kantian charge of the term), Cioran has verged on essential by means of his involvement into time and not by means of analyses or words. He accomplished that by raising here against any compromise with vocables, which might have accounted for
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pozitiviștii logici consideră că, pentru a avea cunoaștere, trebuie să existe un cadru a priori în care aceasta să aibă loc (secțiunea 1.2.3.1.). Pot schița pozitiviștii logici un răspuns la întrebarea de mai sus similar cu cel kantian? Cu siguranță nu! De fapt, ei nici nu pot răspunde la această problemă. Ce îi împiedică să răspundă în același fel în care a făcut-o Kant este viziunea lor asupra naturii acestor principii care intră în componența cadrului constitutiv
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
astfel de cadru. Noi trebuie să renunțăm la ideea că aceste principii a priori sunt nerevizuibile, dar putem face asta păstrând viziunea kantiană cu privire la funcția constitutivă pe care o au acestea. Propunerea unei astfel de relativizări a a priori-ului kantian, nu este nouă; ea apare prima oară la pozitiviștii logici. Reichenbach, de exemplu, distingea între două sensuri ale a priori-ului kantian: în primul rând necesar și nerevizuibil, iar în al doilea constitutiv pentru conceptul de obiect al cunoașterii. Ideea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
kantiană cu privire la funcția constitutivă pe care o au acestea. Propunerea unei astfel de relativizări a a priori-ului kantian, nu este nouă; ea apare prima oară la pozitiviștii logici. Reichenbach, de exemplu, distingea între două sensuri ale a priori-ului kantian: în primul rând necesar și nerevizuibil, iar în al doilea constitutiv pentru conceptul de obiect al cunoașterii. Ideea acestuia este ca putem menține cel de-al doilea sens fără a fi nevoiți să-l menținem și pe primul. Putem înțelege
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Mark 1980 "The Four-Color Theorem and Mathematical Proof", The Journal of Philosophy. Diamond, L. 1956 "Introduction to complex numbers", Mathematics Magazine, Vol. 30, No. 5. May Jun., pp. 233-249. DiSalle, Robert 2006a "Kant, Helmholtz, and the meaning of empiricism" in Kantian Legacy in Nineteenth-Century Science Friedman, Michael and Nordmann, Alfred (Eds.), MIT Press. DiSalle, Robert 2006b "Mathematical Structure, "World Structure," and the Philosophical Turning-Point in Modern Physics" in Mathematics, Physics and Philosophy, 1860-1930 Series: Boston Studies in the Philosophy of Science
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
speță. O coexistență cum se spunea până nu de mult mai mult sau mai puțin pașnică este, în anumite condiții, posibilă. Ea reprezintă, în ultimă analiză, doar expresia unei conștiințe culturale proprii, independente. Care gândește cu capul său. Sapere aude ! kantian (Beantwortung der Frage: Was ist Aufklärrung?, 1784) revine în felul său în actualitate: îndrăznește să te servești de inteligența ta proprie, neaservită niciunui sistem de propagandă. Este, în mod fundamental, expresia unei conștiințe critice, în forme latente sau declarate, totdeauna
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
In the second chapter, Blaga`s thematisation is placed in the context of other antinomic structures thematisations present in the history of philosophy until the 20th century: Oriental (Indian and Chinese) philosophies, Elean philosophy, Western thinking of the mystic type, Kantian philosophy, and also the Hegelian dialectic thinking. In a classification of these according to the criterion of acceptance or non-acceptance of antinomic structures within thinking, Blaga`s thematisation originally alignes with the fewer attempts to regard antinomic structures favorably, to
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
strategies, business' obtain social legitimacy and consolidate their reputation, at organizational level as well as at the level of results, products and services. In other words, globalization has resized the limits of the business' social permissiveness and restored the fundamental kantian questions within the management's "practical reason" sphere: "What can I hope for?", "What can I do?", "What am I permitted to do?". And the answer is also given by Kant: "Act as if the utmost of your action should
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Heidegger din Hölderlin, cu reflecțiile lui Valéry despre Mallarmé și Baudelaire, nu-l neglijam nici pe Manolescu, auctor al unor incitante excursuri în conștiința de sine a poeziei românești, nici pe Noica, necum cercetările asupra izotopiei autoreferențiale ori asupra autotelicului kantian. Serioasa cunoaștere a praxelor teoretice îmi surpa semețirea antiromânească, ajutându-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna să mă dau la versurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]